Publicat pe 10 iunie 2025 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI N 1637/24 SERVICIU YENI împotriva Türkiye introdusă la 27 decembrie 2023, comunicată la 19 mai 2025 OBIECTUL LIFFAR Cererea se referă la decesul fiului reclamantului, Cüneyt Yeni, cauzat de împușcarea forțelor de securitate în timpul unei confruntări armate desfășurate în cursul unui control preventiv de identitate, desfășurat în cadrul operațiunilor de securitate desfășurate în sud-estul Türkie de la sfârșitul anului 2015. Procurorul general al Republicii este de părere că Cüneyt Yeni a fost ucis de către forțele de securitate într-un cadru legal și că utilizarea forței ar fi fost justificată de legitimă apărare. Potrivit procurorului general, fiul reclamantului a acționat în numele unei organizații teroriste și a reprezentat o amenințare iminentă la adresa forțelor de securitate. Recurentul invocă o încălcare a articolului 2 din Convenție, atât în partea sa materială, cât și în partea sa procedurală, precum și a articolului 13 din Convenție. Contestând versiunea faptelor reținute de autorități, el susține că fiul său a fost victima unei execuții extrajudiciare, considerând că polițiștii l-ar fi putut neutraliza fără a recurge la forța criminală. În plus, acesta se plânge de faptul că ancheta penală în acest scop a fost efectuată, de problemele legate de accesul său la dosar, de independența și de imparțialitatea autorităților responsabile de investigație și de competența forțelor de securitate. Dreptul celui apropiat de reclamant la viață, consacrat prin art. 2 din convenție, a fost încălcat în speță prin recurgerea la forța criminală a forțelor de securitate în timpul controlului de identitate preventiv (Guliani și Gaggio c. Italia [GC], nr 23458/02, § 208-210, CEDH 2011 (extracti), McCann și alții c. Regatul Unit, 27 septembrie 1995, § 146-150, seria A n 324 și § 65-69, 25 aprilie 2006) În special, moartea fiului reclamantului este necesară utilizarea forței absolut necesare, în sensul art. 2 alin. (2) din Convenție Se poate considera că operațiunea desfășurată de poliție și care a dus la decesul fiului reclamantului a fost reglementată de reguli și organizată astfel încât să reducă la minimum riscurile pe care le implică viața celui căruia i-a luat poliția toate măsurile de precauție necesare pentru a evita moartea victimei. Având în vedere toate circumstanțele acestei cauze, se poate spune că poliția a fost forțată să ucidă, în ultimă instanță? În special, metode mai puțin radicale decât utilizarea forței criminale ar fi putut fi folosite de forțele de ordine, ținând cont de protecția procedurală a dreptului la viață (Salman c. Turcia [GC], n 21986/93, § 104, CEDO 2000-VII Güleç c. Turcia, 27 iulie 1998, § 81, Rec., 1998-IV, Kaya c. Turcia, 19 februarie 1998, § 86-92, Rec., 1998-I, Ahmet Özkan și alții c. Turcia, n 21689/93, § 296-330, 6 aprilie 2004, Kanl Electroluxbaș c. Turcia, n 3244/96, § 39-51, 8 Decembrie 2005), investigația internă privind decesul în cauză a îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție În special, modul în care sistemul de justiție turc a răspuns la decesele rudelor reclamantului a permis să se stabilească responsabilitatea deplină a agenților din statul membru în aceste evenimente și să se asigure aplicarea efectivă a dispozițiilor dreptului intern care asigură respectarea dreptului la viață (Külah și Koyuncu c. Turcia, n 24827/05, §§ 39-44, 23 aprilie 2013, § 57-60, 14 ianuarie 2014) Procedura în cauză a fost efectuată cu celeritatea necesară (a se vedea, în principiu, Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], n 24014/05, § 178, 14 aprilie 2015) A luat Parchetul însărcinat cu dosarul toate măsurile rezonabile la dispoziția sa pentru a stabili circumstanțele cauzei și pentru a ajunge la concluzii bazate pe o analiză meticuloasă, obiectivă și imparțială a tuturor elementelor relevante (a se vedea, în principiu, Mustafa Tunç și Fecire Tunç, citată anterior, § 174-175)? În acest sens, reclamantul a fost implicat în procedură și a avut acces la dosarul de informare cu privire la caz? Guvernul este rugat să furnizeze dosarul de anchetă penală cu privire la faptele care fac obiectul prezentei cereri.
Publié le 10 juin 2025
Requête n
o
1637/24
Sırrı YENI
contre la Türkiye
introduite le 27
décembre 2023
communiquée le 19
mai 2025
La requête porte sur le décès du fils du requérant, Cüneyt Yeni, causé par des tirs des forces de sécurité lors d’un affrontement armé survenu au cours d’un contrôle d’identité préventif, mené dans le cadre des opérations de sécurité conduites dans le sud-est de la Türkiye à partir de la fin de l’année 2015.
L’enquête pénale ouverte par la suite aboutit à une ordonnance de non-lieu. Le procureur de la République estima que Cüneyt Yeni avait été tué par les forces de sécurité dans un cadre légal et que le recours à la force aurait été justifié par la légitime défense. Selon le procureur, le fils du requérant agissait au nom d’une organisation terroriste et il représentait une menace imminente pour les forces de sécurité.
Le requérant allègue une violation de l’article 2 de la Convention, tant dans son volet matériel que dans son volet procédural, ainsi que de l’article 13 de la Convention. Contestant la version des faits retenue par les autorités, il soutient que son fils a été victime d’une exécution extrajudiciaire, estimant que les policiers auraient pu le neutraliser sans recourir à la force meurtrière. Il se plaint, en outre, de l’ineffectivité de l’enquête pénale menée à cet effet, des problèmes liés à son accès au dossier, de l’indépendance et de l’impartialité des autorités en charge de l’enquête et de l’impunité des forces de sécurité.
1.
Le droit du proche du requérant à la vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce par le recours à la force meurtrière des forces de sécurité lors du contrôle d’identité préventif (
Giuliani et Gaggio c.
Italie
[GC], n
o
23458/02, §§ 208-210, CEDH 2011 (extraits),
McCann et autres c.
Royaume-Uni
, 27 septembre 1995, §§ 146-150, série A n
o
324, et
Erdoğan et autres c. Turquie
, n
o
19807/92, §§ 65-69, 25
avril 2006)
?
–
En particulier, le décès du fils du requérant est-il résulté d’un usage de la force rendu absolument nécessaire, au sens de l’article 2 § 2 de la Convention
?
–
Peut-on considérer que l’opération menée par la police et ayant abouti au décès du fils du requérant était encadrée par des règles et organisée de manière à réduire autant que possible les risques pour la vie de l’intéressé
?
–
La police a-t-elle pris toutes les précautions nécessaires pour éviter de provoquer la mort de la victime
?
–
Compte tenu de l’ensemble des circonstances de la présente affaire, peut-on dire que la police n’a recouru à la force meurtrière qu’en tout dernier ressort
? En particulier, des méthodes moins radicales que le recours à la force meurtrière auraient-elles pu être employées par les forces de l’ordre
?
2.
Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie (
Salman c.
Turquie
[GC], n
o
,
Güleç c.
Turquie
, 27
juillet 1998, § 81, Recueil 1998-IV,
Kaya c. Turquie
, 19
février 1998, §§
86-92, Recueil 1998-I,
Ahmet Özkan et autres c. Turquie
, n
o
21689/93, §§
296-330, 6 avril 2004,
Kanlıbaș c. Turquie
, n
o
32444/96, §§
39-51, 8
décembre 2005), l’enquête menée au niveau interne concernant le décès en question a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention
?
–
En particulier, la manière dont le système de justice turque a répondu aux décès du proche du requérant a-t-elle permis d’établir la responsabilité pleine et entière des agents de l’État dans ces événements et de garantir l’application effective des dispositions du droit interne assurant le respect du droit à la vie (
Külah et Koyuncu c. Turquie
, n
o
24827/05, §§ 39-44, 23
avril 2013,
Kasap et autres c. Turquie
, n
o
8656/10, §§ 57-60, 14
janvier 2014)
?
–
La procédure en cause a-t-elle été menée avec la célérité requise (voir, pour le principe,
Mustafa Tunç et Fecire Tunç c. Turquie
[GC], n
o
24014/05, §
178, 14 avril 2015)
?
–
Le parquet chargé du dossier a-t-il pris toutes les mesures raisonnables à sa disposition pour établir les circonstances de l’affaire et parvenir à des conclusions fondées sur une analyse méticuleuse, objective et impartiale de tous les éléments pertinents (voir, pour le principe,
Mustafa Tunç et Fecire Tunç
, précité, §§
174-175)
?
–
L’enquête a-t-elle été accessible au requérant dans la mesure nécessaire à la sauvegarde de ses intérêts légitimes (voir, pour le principe,
Mustafa Tunç et Fecire Tunç
, précité, § 179) ? À cet égard, le requérant a-t-il été associé à la procédure et a-t-il eu accès au dossier d’instruction
?
Le Gouvernement est prié de fournir le dossier d’enquête pénale concernant les faits qui constituent l’objet de la présente requête.