Taboră împotriva Republicii Moldova

Publicat pe 16 februarie 2026 SECȚIUNEA CINCICE: Cererea nr. 27900/19 Ludmila TABORĂ împotriva Republicii Moldova introdusă la 10 mai 2019, comunicată la 26 ianuarie 2026 Cererea se referă la expulzarea reclamantei și a celor trei copii minori ai apartamentului în care au locuit, fără ca o altă locuință să le fi fost atribuită în schimb; aceasta ridică întrebări în principal pe teritoriul articolului 8 din convenție. La 8 august 2017, apartamentul pe care recurenta îl ocupa cu copiii săi minori și de care ea și fostul ei soț erau coproprietari a fost vândut la licitație din cauza condamnării acestuia de a plăti despăgubiri unei terțe părți. La recursul recurentei, vânzarea a fost confirmată prin decizia definitivă a instanței de apel din Chișinău din 24 octombrie 2017. Printr-o ordonanță din 3 decembrie 2018 și la cererea cumpărătorului, tribunalul din Chișinău a numit expulzarea reclamantei și a membrilor de familie ai acesteia, fără a prevedea o relocare.

Recurenta a contestat această ordonanță. printr-o hotărâre din 28 ianuarie 2019, Tribunalul de Primă Instanță Tribunalul a respins contestația ca fiind nefondată, acordând prioritate dreptului cumpărătorului de a-și respecta bunurile. Recurenta a formulat o acțiune care a fost respinsă prin recursul judecătoresc al lui Chișinău, la 11 aprilie 2019, reclamanta a declarat că a luat cunoștință de această decizie numai la 19 aprilie 2019, adică în ziua expulzării sale efective din apartament. Potrivit Comisiei, această măsură a fost pusă în aplicare fără ca aceasta să fi reușit să-și recupereze efectele personale și pe cele ale copiilor săi, fără ca Hotărârea pentru Protecția Copiilor să fi fost informată cu privire la expulzare și fără ca o locuință alternativă să fi fost atribuită părților interesate și susține, de asemenea, că apartamentul în cauză era unicul lor apartament.

Recurenta invocă o încălcare a articolului 8 din Convenție, susținând că expulzarea sa și a copiilor săi a fost pronunțată în lipsa unui temei juridic și a unei puneri în balanță corespunzătoare a diferitelor interese implicate. De asemenea, Comisia se plânge, pe teren, la art. 6 din Convenție, că procedura de încuviințarea nu a fost echitabilă și că garanțiile procedurale, în special principiul contradicției, au fost ignorate. În cele din urmă, în temeiul articolului 13 din Convenție, aceasta denunță lipsa unei căi de atac efective pentru a-și exprima obiecțiile cu privire la art. 8. A existat o încălcare a dreptului recurentei la respectarea vieții sale private și a domiciliului său, în sensul articolului 8 din convenție, în special (a) expulzarea reclamantei din apartamentul în care locuia cu cei trei copii ai săi era prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 8 alineatul (2) din convenție (Vrzićc.

Croația, nr 43777/13, §§ 59-67, 12 iulie 2016 și Nafornițac. Republica Moldova, nr. 49066/12, § 30 și 38, 16 ianuarie 2024) (b) interesul superior al copiilor recurentei a fost luat în considerare în speță (Tineretul c. Țările de Jos [GC], n 12738/10, § 109 și 118, 3 octombrie 2014, și B.G. și altele, Franța, n 6141/13, § 94, 10 septembrie 2020) În ceea ce privește celelalte obiecții ridicate, a existat o încălcare a Convenției, așa cum susține reclamanta

Publié le 16 février 2026

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 27900/19 Ludmila TABORĂ contre la République de Moldova introduite le 10 mai 2019 communiquée le 26 janvier 2026

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur l’expulsion de la requérante et de ses trois enfants mineurs de l’appartement où ils habitaient, sans qu’un autre logement leur ait été attribué en contrepartie. Elle soulève des questions principalement sur le terrain de l’article 8 de la Convention. Le 8 août 2017, l’appartement que la requérante occupait avec ses enfants mineurs, et dont elle et son ex-époux étaient copropriétaires, fut vendu aux enchères en raison de la condamnation de celui-ci à payer des dédommagements à un tiers. Sur recours de la requérante, la vente fut confirmée par la décision définitive de la cour d’appel de Chișinău du 24 octobre 2017. Par une ordonnance du 3 décembre 2018 et sur demande de l’acheteur, le tribunal de Chișinău ordonna l’expulsion de la requérante et des membres de sa famille, sans prévoir un relogement.

La requérante contesta cette ordonnance. Par un jugement du 28 janvier 2019, le tribunal de première instance rejeta la contestation comme mal fondée, accordant la priorité au droit de l’acheteur au respect de ses biens. La requérante forma un recours qui fut rejeté par la cour d’appel de Chișinău, le 11 avril 2019. La requérante allègue n’avoir eu connaissance de cette décision que le 19 avril 2019, soit le jour de son expulsion effective de l’appartement. Selon elle, cette mesure fut exécutée sans qu’elle ait pu récupérer ses effets personnels et ceux de ses enfants, sans que la Direction pour la protection des enfants ait été informée de l’expulsion, et sans qu’un logement alternatif ait été attribué aux intéressés.

Elle soutient également que l’appartement en question était leur unique logement. La requérante invoque une violation de l’article 8 de la Convention, soutenant que son expulsion et celle de ses enfants a été ordonnée en l’absence de base légale et d’une mise en balance adéquate des différents intérêts en jeu. Elle se plaint également, sur le terrain de l’article 6 de la Convention, de ce que la procédure d’expulsion n’a pas été équitable, et que les garanties procédurales, notamment le principe du contradictoire, ont été méconnues. Enfin, en vertu de l’article 13 de la Convention, elle dénonce l’absence de recours effectif pour faire valoir ses griefs relatifs à l’article 8.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu violation du droit de la requérante au respect de sa vie privée et de son domicile, au sens de l’article 8 de la Convention ? En particulier : a) l’expulsion de la requérante de l’appartement dans lequel elle vivait avec ses trois enfants était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 de la Convention ( Vrzić c. Croatie , n o 43777/13, §§ 59-67, 12 juillet 2016, et Nafornița c. République de Moldova , n o 49066/12, §§ 29 ‑ 30 et 38, 16 janvier 2024) ? b) l’intérêt supérieur des enfants de la requérante a-t-il été pris en compte en l’espèce ( Jeunesse c. Pays-Bas [GC], n o 12738/10, §§ 109 et 118, 3 octobre 2014, et B.G. et autres c. France , n o 63141/13, § 94, 10 septembre 2020) ? 2. Quant aux autres griefs soulevés, y a-t-il eu violation de la Convention comme le soutient la requérante ?