AFFAIRE ȚURCAN c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

23.10.2025

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure d'exécution;Article 6-1 - Accès à un tribunal);Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (Article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ȚURCAN c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2025)

HUDOC · oficial

SECŢIUNEA A CINCEA CAUZA ŢURCAN c. REPUBLICA MOLDOVA (Cercetarea nr. 252544/20) ARRET STRASBURG 23 octombrie 2025 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Ţurcan c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care face parte dintr-un comitet compus din: Andreas Zünd, preşedinte, Diana Sârcu, Mykola Gnatovskyy, judecători, şi Viktoriya Maradudiana, adjunctă a secțiunii f.f., După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 octombrie 2025, renunţă la hotărâre că aici, adoptat la această dată: PROCEDURA 1. La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Moldova și a cărei hotărâre a fost sesizată de Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale la 27 mai 2020. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Ivan Unguean, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău. Reclamantul se plânge de neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive în favoarea sa și de lipsa unei căi de atac efective în dreptul intern în acest domeniu. La 14 decembrie 2023 au fost comunicate guvernului Moldovei obiecțiile formulate în temeiul articolelor 6 și 13 din convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus. De fapt, 5. Detaliile privind reclamantul și procedura urmată în acest caz sunt prezentate în tabelul anexat. La momentul respectiv, reclamantul era angajat al Ministerului de Interne, făcând parte, de asemenea, din lista foștilor luptători. El și-a îndeplinit atribuțiile între 10 octombrie 1994 și 18 martie 2011, când s-a pensionat. La o dată necunoscută, invocând prevederile legii privind poliţia, el a iniţiat o acţiune împotriva autorităţilor locale din Chişinău pentru a-i obliga să-i ofere o locuinţă. Prin hotărârea din 12 februarie 2008, Curtea de Apel din Chișinău a primit acțiunea, prin care Consiliul municipal a dispus să furnizeze reclamantului și familiei sale o locuință închiriată (inclusiv spațiu locativ). La apelul pârâtului, la 14 mai 2008, Curtea Supremă de J u s t ii e (inclusiv CSJ) a confirmat hotărârea Tribunalului de Primă Instană. Reclamantul introduce toate măsurile în vederea executării titlului executoriu, în special prin inițierea procedurii de executare, prin solicitarea în mod repetat a transferului documentului executoriu, precum și prin depunerea unei plângeri prim-ministrului țării, dar în zadar. La 22 iunie 2018, reclamantul a introdus o acțiune în despăgubire împotriva statului în temeiul Legii nr. 87 din 1 iulie 2011 privind despăgubirea de către stat a prejudiciilor cauzate de neexecutarea hotărârilor judecătorești și de durata excesivă a procedurilor. Considerând că decizia definitivă a CSJ din 14 mai 2008 nu a fost executată, acesta a solicitat rambursarea prejudiciului material prin intermediul chiriilor plătite pentru perioadele de neexecutare pretinse, precum și alte sume din cauza prejudiciului moral și a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată (a se vedea detaliile din anexă). 10. Prin hotărârea din 22 martie 2019, Tribunalul din Chișinău a acceptat parțial cererea reclamantului și a constatat că a existat o încălcare a dreptului său la executare într-un termen rezonabil al hotărârii pronunțate la 12 februarie 2008, acoperind perioada cuprinsă între 14 mai 2008 și 14 martie 2019. În această privință, Tribunalul a acordat reclamantului 10 000 lei moldovenești (MDL) (aproximativ 505 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral și 5 000 MDL (aproximativ 260 EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile suportate. 11. În ceea ce privește prejudiciul material, confirmat de chiria plătită în conformitate cu contractul de închiriere semnat la 1 iunie 2008 și reînnoit tacit până în prezent, reclamantului i se acordă suma de 30 845 MDL (aproximativ 1 560 EUR) care acoperă numai ultimii trei ani (iunie 2015 mai 2018) înainte de sesizarea instanței din cauza termenului general de prescripție de trei ani [art. 267 alineatul (1) din Codul civil]. 12. În special, Tribunalul de Primă Instanță a arătat că reclamantul a introdus acțiunea în despăgubire la aproximativ 10 ani de la pronunțarea hotărârii în litigiu din 12 februarie 2008. Prin urmare, având în vedere dispozițiile articolului 267 alineatul (1) din Codul civil, potrivit căruia termenul general în care o persoană își poate exercita dreptul care a fost încălcat prin inițierea unei proceduri judiciare este de trei ani, reclamantul nu putea solicita despăgubiri decât pentru prejudiciul cauzat de încălcarea dreptului la executare, într-un termen rezonabil, a hotărârii judecătorești definitive pentru perioada iunie 2015 - iunie 2018. În sfârșit, în pofida recunoașterii de către instanțe a încălcării dreptului la executare într-un termen rezonabil al hotărârii contestate pentru întreaga perioadă de neexecuție, cererile reclamantului privind prejudiciul material pentru perioada cuprinsă între 14 mai 2008 și mai 2015 au fost respinse ca fiind prevăzute. 13. La 17 septembrie 2019, Curtea de apel din Chișinău a respins acțiunile formulate de reclamant și de Ministerul Justiției ca nefondate și a confirmat hotărârea pronunțată la 22 martie 2019 de instanța de primă instanță. 14. Printr-o decizie definitivă din 24 decembrie 2019, CSJ a declarat inadmisibile recursurile la Casație formulate de ambele părți. 6 alin. (1) şi art. 13 din Convenție şi art. 1 din PROTOCOLul nr. 1 15. Reclamantul se plânge de executarea unei hotărâri definitive de justiție în favoarea sa și de lipsa unei căi de atac efective în dreptul intern în această privință. Acesta invocă în mod expres art. 6 alin. (1) şi art. 13 din Convenție, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1. 16. Guvernul ridică o excepție de la pierderea de către reclamant a statutului său de victimă a unei încălcări în sensul articolului 34 din convenție. Acesta susține că reclamantul și-a pierdut statutul de victimă și nu mai poate invoca caracterul continuu al încălcării drepturilor sale în fața Curții, instanțele interne recunoscând în mod expres încălcarea pentru întreaga perioadă de neexecutare (14 mai 2008 14 martie 2019) și acordându-i o despăgubire suficientă, comparabilă cu satisfacția echitabilă acordată de Curte în cauze similare, din cauza nerespectării de către autoritățile locale a executării hotărârii în favoarea sa. Acesta subliniază apoi posibilitatea ca reclamantul să introducă o nouă cale de atac în despăgubire pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciul moral și material cauzat de încălcarea dreptului la executare într-un termen rezonabil al hotărârii definitive în favoarea sa, din moment ce instanțele naționale au recunoscut deja caracterul continuu al acestei încălcări. 17. Reclamantul declară că procedura de executare este pendinte în fața executorului judiciar și durează mai mult de 17 ani, fiind lipsită de orice caracter rezonabil. El consideră nejustificate argumentele autorităţilor naţionale în ceea ce priveşte executarea hotărârii, şi anume lipsa fondurilor şi locuinţelor alternative. Reclamantul consideră că acțiunea națională nu i-a putut oferi o redresare eficientă, adecvată și proporțională pentru a-și exercita dreptul, în special din cauza capacității persistente a autorităților de a executa hotărârea în cauză, precum și a plății unei despăgubiri cu titlu de prejudiciu material numai pentru o perioadă de trei ani. Comitetul consideră că despăgubirea acordată de instanțele interne în cadrul procedurii în despăgubire este cu mult mai mică decât cea pe care Curtea o alocase în cauze similare. Reclamantul susține, în special, respingerea parțială a cererilor de despăgubire pentru prejudiciul material ca fiind prevăzute, cu titlu de rambursare a cheltuielilor de închiriere a spațiului de cazare pe care a declarat că le ocupă cu familia sa. Acesta critică jurisprudența națională care reglementează termenul de prescripție prezentat de guvern ca un antiexemplu, depășit și irelevant pentru speță. Prin urmare, acesta consideră că nu și-a pierdut calitatea de victimă a presupuselor încălcări, având în vedere lipsa executării hotărârii și acordarea de despăgubiri insuficiente care acoperă doar perioada iunie 2015-iunie 2018, ceea ce face ca mecanismul compensatoriu să fie ineficient. 18. Curtea amintește că o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este, în principiu, suficientă pentru a-l priva de calitatea sa de victimă, în sensul articolului 34 din convenție, cu excepția cazului în care autoritățile naționale recunosc, în mod explicit sau în esență, și repară încălcarea convenției (a se vedea, printre multe altele, Kur Slovenia [GC], nr. 26688/06, § 259, CEDO 2012 (extracturi)). Comisia reafirmă faptul că întrebarea dacă reclamantul a obținut o despăgubire pentru prejudiciul cauzat de acesta mai degrabă decât satisfacția echitabilă prevăzută la art. 41 din Convenție (Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, § 70-72, CEDO 2006 - V. Principiile generale aplicabile în ceea ce privește pierderea calității de victimă în cazurile de neexecuție au fost amintite în Cristea c. Republica Moldova (nr. 35098/12, § 25 și 27-31, 12 februarie 2019). 19. În hotărârile de principiu Cristea, citată anterior, și Botezatu c. Republica Moldova, nr. 17899/08, 14 aprilie 2015, Curtea a concluzionat că a încălcat aspecte similare celor care fac obiectul prezentei cauze. 20. Curtea subliniază că executarea unei hotărâri judecătorești sau a unei hotărâri, din orice instanță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din În acest sens, Comisia face trimitere la jurisprudența sa privind executarea cu întârziere sau executarea cu întârziere a hotărârilor judecătorești interne definitive ( Hornsby c. Grecia, 19 martie 1997, § 40, Rec., 1997, ‐ II. 21. În speță, Curtea constată că instanțele naționale au recunoscut încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 și au acordat o despăgubire insuficientă pentru prejudiciul moral și o despăgubire parțială pentru prejudiciul material pe motiv de prescripție, fără a acoperi întreaga perioadă de neexecuție invocată de solicitant. În plus, Curtea constată că jurisprudența ulterioară a CSJ a infirmat această abordare constând în limitarea acțiunii la trei ani (în cadrul unei proceduri de revizuire inițiate de agentul guvernamental după comunicarea de către Curte a cauzei Gheorghe Alexei (n° 44686/19) la 18 februarie 2020), considerându-o contrară unui proces echitabil (Decizia CSJ nr. 2rh-7220 din 16 septembrie 2020). Cu toate acestea, Comisia constată că hotărârea definitivă în favoarea reclamantului nu a fost încă executată. Având în vedere această nerespectare persistentă a autorităților moldovenești de a executa hotărârile definitive, Curtea consideră că acțiunea de despăgubire nu i-a oferit reclamantului o despăgubire adecvată și, mutatis mutandis, Balan c. Republica Moldova (dec.), nr. 44746/08, § 20-21, 24 ianuarie 2012). 22. Curtea amintește că o autoritate de stat nu poate justifica neexecutarea unei hotărâri prin lipsa fondurilor și a locuințelor alternative (Prodan c. Moldova, nr. 49806/99, § 53, CEDO 2004-III (extracturi)). În continuare, Comisia constată că hotărârea în favoarea reclamantului nu a fost executată timp de mai mult de 17 ani și că aceaceasta a fost parțial despăgubită la nivel național. Numai acest element conduce la un rezultat vădit neraţional în lumina jurisprudenţei sale. 23. Curtea observă, de asemenea, că hotărârea din 12 februarie 2008 a dispus autorităților municipale să dea reclamantului o locuință închiriată din cauza calității sale de veteran. 24. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu identifică niciun fapt sau argument care să o convingă să tragă o concluzie diferită de cea la care a ajuns în cauzele menționate anterior (a se vedea punctele 18-21) cu privire la admisibilitate și la temeinicia obiecțiunilor în cauză. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Comisia consideră că, în speță, autoritățile nu au depus toate eforturile necesare pentru a asigura executarea integrală și la timp a hotărârii în favoarea reclamantului și că, prin urmare, reclamantul se poate pretinde încă victimă a încălcărilor aduse în speță. 25. Prin urmare, excepția guvernului referitor la lipsa de calitate a victimei reclamantului trebuie respinsă, inclusiv partea referitoare la termenul de 10 ani care s-a scurs înainte de a fi adus cauza în fața instanțelor judecătorești pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciul suferit, astfel încât instanțele interne au examinat și au pronunțat asupra acestei cereri de despăgubire, iar argumentul guvernului este astfel lipsit de orice valoare. Curtea reaminteşte că o persoană care a obţinut o sentinţă împotriva statului nu a deschis, în mod normal, o procedură separată pentru a obţine executarea forţată ( Metaxas c. Grecia, nr. 8415/02, § 19, 27 mai 2004). Comisia consideră că este în primul rând responsabilitatea autorităţilor statului de a asigura executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunțate împotriva acestuia, începând cu data la care această decizie devine obligatorie şi executorie (Bourdov c. Rusia (nr. 2) , nr. 33509/04, § 69, CEDO 2009). 26. În consecinţă, aceste obiecţii sunt admisibile şi indică o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție şi art. 1 din Protocolul nr. 1. 27. În ceea ce privește cauza formulată de reclamant pe teren la art. 13 din convenție, Curtea apreciază, având în vedere concluziile la care a ajuns la punctul 26 de mai sus, că a luat o decizie cu privire la principalele aspecte juridice ridicate în această cauză și că nu este necesar să se pronunțe separat cu privire la acest aspect (a se vedea, în acest sens, Centrul de resurse juridice în numele lui Valentin Campeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEDO 2014). PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 28. Reclamantul solicită Curții 105 840 MDL (echivalent cu 5 485 EUR) pentru prejudiciul material, corespunzător chiriei pe care ar fi plătit-o pentru închirierea unei locuințe în perioada de referință (iunie 2008 Acesta a furnizat copii ale contractelor de închiriere (inclusiv ale celor reînnoite) și ale chitanțelor fiscale. De asemenea, acesta solicită 10 200 EUR pentru daune morale și 14 600 MDL (757 EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 29. Guvernul contestă aceste revendicări financiare, pe care le consideră excesive și nejustificate. 30. Având în vedere caracterul continuu al încălcării și concluziile la care a ajuns, Curtea apreciază că este necesar să se accepte cererea reclamantului pentru prejudiciul material în ansamblul său pe toată durata neexecutării, cu excepția perioadei de trei ani deja rambursate în cadrul procedurii interne. 31. Cu toate acestea, Comisia consideră că cererile reclamantului de a obține despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit pe întreaga durată a executării, precum și cererile privind cheltuielile și cheltuielile de judecată trebuie să fie primite parțial. 32. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa ( Cristea și Botezatu, menționate anterior), Curtea consideră rezonabil să aloce sumele indicate în tabelul anexat. 33. În sfârșit, Curtea amintește poziția sa constantă potrivit căreia executarea deciziei interne rămâne forma cea mai adecvată de redresare în ceea ce privește încălcările Convenției similare cu cele constatate în prezenta cauză ( Gerasimov și alte c. Rusia, nr. 29920/05 și alte 10 § 198, 1 iulie 2014). Prin urmare, Comisia consideră că statul pârât trebuie să asigure fără întârziere executarea, prin mijloace adecvate, a deciziei inițiale pronunțate în favoarea reclamantului. (b) de la expirarea termenului menţionat în anexă; a spus (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat, să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului; Viktoriya Maradudiana Andreas Zünd Grefier adjunct f.f. Preşedinte Anexă Cerere privind obiecţiile reţinute de la art. 6 alin. (1) şi art. 13 din Convenție şi art. 1 din Protocolul nr. 1 (inpunerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti interne şi absenţa unei acţiuni efective în dreptul intern) Numărul şi data de introducere a cererii Numele reclamantului şi anul naşterii Numele şi oraşul reprezentantului Desemnarea instanţei interne Titlul executoriu Data deciziei Data de începere a executării Data de încheiere a termenului de executare a termenului de executare a termenului de executare a procedurii de reparaţie Numele instanţei interne Data deciziei Indemnizaţiei acordate (în euro) Suma alocată pentru daune materiale de către reclamant (în euro) [1] Suma alocată pentru daune morale de către reclamant (în euro) [2] Suma alocată pentru cheltuieli şi cheltuieli prin interogare (în euro) [3] 25244/20 27/05/20, Iulian ȚURCAN 1971 Overu Ivan Chişiniau Curtea de Apel din Chişiniau, 12/02/2008 obligaţia autorităţilor municipale de a furniza reclamantului o locuinţă în închiriere (în euro) ca şi angajat al Ministerului de Justiţie nr. Acest calcul a fost realizat în conformitate cu Legea nr. 87/2011, conform căreia reclamantul poate solicita despăgubiri pentru prejudiciile materiale suferite pe o perioadă de trei ani înainte de introducerea acțiunii în fața instanței) Cheltuieli și cheltuieli de judecată: 260 EUR. În cadrul procedurii în despăgubire (L87), reclamantul a solicitat: Prejudiciul material: 56 695 MDL Prejudiciul moral: 60 000 MDL Taxa și cheltuielile de judecată: 5000 MDL 3 940 1 100 400 [1] Plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit. [2] Alte sume care pot fi datorate cu titlu de impozit de către reclamant. [3] În plus față de orice sumă care poate fi datorată ca impozit de către reclamant.