BAILIFF VLADO MICKOVSKI v. NORTH MACEDONIA and 1 other application

Comunicat la 2 septembrie 2019 PRIMEA SECȚIUNE Cereri nr. 39107/18 și 39726/18 BAILIFF VLADO MICKOVSKI împotriva Macedoniei de Nord și Vlado MICKOVSKI împotriva Macedoniei de Nord depuse la 4 august 2018 și, respectiv, 14 august 2018 Ambele cereri sunt depuse de aceeași persoană (un judecător – în calitate de individ și în numele practicii sale înregistrate, înființate în 2006 – denumit în continuare „ reclamantul”). Acestea se referă la procedurile civile împotriva statului și a Camerei Balifice în care reclamantul a solicitat compensații pentru prejudiciul pecuniar (daune reale și pierderea profitului) și pierderea morală care rezultă din suspendarea de șapte luni impusă de camera Baliff (în 2011) ca măsură obligatorie în urma hotărârii unei instanțe de deschidere a anchetei penale împotriva reclamantului. Măsura a fost respinsă la scurt timp după încheierea anchetei din cauza refuzului procurorului la acuzații de presă. Cererea de compensare a fost respinsă prin decizia finală a Curții Supreme din 17 mai 2018, determinând că statul nu poate fi reținut responsabil în absența condamnării sau a încarcerării nelegiuite. Instanțele interne nu au formulat comentarii cu privire la argumentele reclamanților cu privire la lipsa de dovezi pentru deschiderea anchetei și la modificările legislative noi introduse care prevede suspendarea unui judecător numai după confirmarea unui act de acuzație în cadrul procedurilor penale. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că suspendarea a fost o interferență nejustificată cu interesele sale comerciale legate de practicile judecătorului. QUESTIONS PRIVIND PARTILE A existat o interferență cu bucuria pașnică a reclamantului de bunuri, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea mutatis mutandis Buzescu v. România , nr. 61302/00, §§ 81-83, 24 mai 2005)? Dacă da, această interferență a fost în conformitate cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1? În special, această interferență a impus unei sarcini individuale excesive reclamantului?

Communicated on 2 September 2019

FIRST SECTION

Applications nos. 39107/18 and 39726/18

BAILIFF VLADO MICKOVSKI against North Macedonia

and Vlado MICKOVSKI against North Macedonia

lodged on 4 August 2018 and 14 August 2018 respectively

SUBJECT MATTER OF THE CASES

Both applications are lodged by the same person (a bailiff – as an individual and on behalf of his registered practice, founded in 2006 – hereinafter “the applicant”). They concern civil proceedings against the State and the Bailiff Chamber in which the applicant claimed compensation for pecuniary (actual damage and loss of profit) and non-pecuniary loss which resulted from seven-month suspension imposed by the Bailiff Chamber (in 2011) as a compulsory measure following a court’s decision to open criminal investigation against the applicant. The measure was lifted shortly after the investigation had been terminated due to the prosecutor’s refusal to press charges.

The compensation claim was dismissed by a final decision of the Supreme Court of 17 May 2018 finding that the State cannot be held responsible in the absence of wrongful conviction or imprisonment. The domestic courts did not comment on the applicants’ arguments regarding the lack of evidence for the opening of the investigation and concerning the newly introduced legislative amendments which provided for a bailiff’s suspension only after an indictment act was confirmed in criminal proceedings.

The applicant complains under Article 1 of Protocol No.1 that the suspension had been an unjustified interference with his business interests related to the bailiff’s practice.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No.

1 (see,

mutatis mutandis

,

Buzescu v. Romania

, no. 61302/00, §§ 81-83, 24

May 2005)?

2.

If so, was that interference in accordance with the requirements of Article 1 of Protocol No.1? In particular, did that interference impose an excessive individual burden on the applicant?