Michalopoulos împotriva Greciei și încă o cauză

Comunicate la 2 septembrie 2019 SECȚIUNEA 1 Cereri n 27760/18 și 43451/18 Panagiotis MICHALOPOULOS împotriva Greciei și Georgios CHRONOPOULOS și altele împotriva Greciei introduse la 8 iunie 2018 și, respectiv, la 9 martie 2018 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG durata procedurilor inițiate de solicitanți în fața Curții de Conturi. Aceste proceduri au fost încheiate prin Deciziile nr 429/2017 (în ceea ce privește cererea nr. 27760/18), 868/2017 și 867/2017 (în ceea ce privește cererea nr. 43451/18) ale Curții de Conturi. 4239/2014, care se plângea de presupusa durată excesivă a procedurilor care au dus la hotărârile menționate anterior. Instanța menționată a constatat durata excesivă a procedurilor menționate și a considerat că această constatare constituie o satisfacție echitabilă pentru solicitanți.

429/2017, 868/12017 și 867/2017 ale Curții de Conturi era compatibilă cu condiția de hotărâre într-un termen rezonabil 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care și-ar fi putut formula cauza de necunoaștere a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, în ceea ce privește durata procedurilor care au condus la deciziile menționate anterior? În special, modul în care a fost aplicată acțiunea de despăgubire prevăzută de Legea 4239/2014 în speță, a fost este compatibilă cu cerința de a introduce o cale de atac eficientă în sensul art. 13 din Convenție

Communiquées le 2 septembre 2019

PREMIÈRE SECTION

Requêtes n os 27660/18 et 43451/18 Panagiotis MICHALOPOULOS contre la Grèce et Georgios CHRONOPOULOS et autres contre la Grèce introduites respectivement le 8 juin 2018 et le 9 mars 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requêtes concernent la durée de procédures engagées par les requérants devant la Cour des comptes. Lesdites procédures ont été conclues par les décisions n os 429/2017 (en ce qui concerne la requête n o 27660/18), et 868/2017 et 867/2017 (en ce qui concerne la requête n o 43451/18) de la Cour des comptes. Les requérants saisirent la Cour des comptes de recours indemnitaires en vertu de la loi n o 4239/2014, se plaignant de la durée prétendument excessive des procédures ayant débouché sur les décisions susmentionnées. Ladite juridiction constata la durée excessive desdites procédures et estima que ce constat constituait une satisfaction équitable pour les requérants.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La durée des procédures ayant débouché sur les décisions n os 429/2017, 868/12017 et 867/2017 de la Cour des comptes était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable » au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. Les requérants avaient-ils à leur disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel ils auraient pu formuler leur grief de méconnaissance de l’article 6 § 1 de la Convention, en ce qui concerne la durée des procédures ayant débouché sur les décisions susmentionnées ? En particulier, la manière dont le recours indemnitaire prévu par la loi n o 4239/2014 a été appliqué en l’espèce, était ‑ elle compatible avec l’exigence de « recours effectif » au sens de l’article 13 de la Convention ?