GÖKMEN c. TURQUIE

Comunicat la 6 septembrie 2019 A DOUA RĂSPUNSURI: 67465/12 Gökhan GÖKMEN împotriva Turciei, introdusă la 28 august 2012 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG condamnarea reclamantului la nouă ani de închisoare pentru apartenență la o organizație armată ilegală, PKK. Îi era reproșat, printre altele, că a participat la mai multe proteste și declarații în presă, că a vizitat membrii încarcerați ai PKK și rudele acestora și, în cele din urmă, că a deținut anumite scrierile și obiectele legate de această organizație ilegală. Invocând articolele 6 și 13 din convenție, reclamantul susține că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil. Pe de o parte, se plânge că condamnarea sa se bazează în principal pe depoziția unui martor anonim pe care nu l-a putut, în niciun moment al procedurii, să interogheze sau să pună întrebări.

Pe de altă parte, el susține că instanțele interne nu au luat în considerare cererea sa de examinare a conținutului calculatorului confiscat, care a împiedicat astfel demonstrarea faptului că nu a vizitat site-urile internet de la care ar fi primit, conform instanțelor interne, ordinele PKK. Invocând, de asemenea, articolele 9, 10 și 11 din convenție, reclamantul susține că condamnarea sa din cauza faptelor care i-au fost reproșate a încălcat dreptul la libertatea de exprimare și de întrunire.

În special, având în vedere jurisprudența Curții în materie de mărturie anonimă (Balta și Demir c. Turcia, nr. 48628/12, 23 iunie 2015), a existat o încălcare a articolului 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din cauza faptului că reclamantul nu a putut în niciun moment să interogheze sau să pună la îndoială martorul anonim A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire în sensul articolelor 10 și 11 din convenție din cauza condamnării sale la penalitate

Communiquée le 6 septembre 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 67465/12 Gökhan GÖKMEN contre la Turquie introduite le 28 août 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation du requérant à neuf ans d’emprisonnement pour appartenance à une organisation armée illégale, le PKK. Il lui était reproché notamment d’avoir participé à plusieurs manifestations et déclarations à la presse, d’avoir rendu visite à des membres incarcérés du PKK et à leurs proches et enfin, d’être en possession de certains écrits et objets en lien avec cette organisation illégale. Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, le requérant soutient que sa cause n’a pas été entendue équitablement. D’une part, il se plaint que sa condamnation est fondée essentiellement sur la déposition d’un témoin anonyme qu’il n’a pu, à aucun moment de la procédure, interroger ou faire interroger.

D’autre part, il soutient que les tribunaux internes n’ont pas pris en compte sa demande tendant à faire examiner le contenu de son ordinateur confisqué, l’ayant empêché de la sorte de démontrer qu’il n’avait pas visité les sites Internet à partir desquels il aurait reçu, d’après les tribunaux internes, les ordres du PKK. Invoquant par ailleurs les articles 9, 10 et 11 de la Convention, le requérant soutient que sa condamnation en raison des faits qui lui sont reprochés a méconnu son droit à la liberté d’expression et de réunion.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, eu égard à la jurisprudence de la Cour en matière de témoignage anonyme ( Balta et Demir c. Turquie , n o 48628/12, 23 juin 2015), y a-t-il eu violation de l’article 6 §§ 1 et 3 d), en raison du fait que le requérant n’a pu à aucun moment de la procédure interroger ou faire interroger le témoin anonyme ? 2. Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression et à la liberté de réunion au sens des articles 10 et 11 de la Convention en raison de sa condamnation au pénal ?