GÜR c. TURQUIE

Comunicat la 6 septembrie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 42363/14 Hasan GÜR împotriva Turciei, introdusă la 30 mai 2014 CEA MAI ÎNTÂMPLARE Cererea se referă la neexecutarea unei hotărâri judecătorești din 15 decembrie 2010 care a condamnat primăria d 970 EUR la data faptelor) în temeiul dreptului de proprietate asupra proprietății sale imobiliare. Această sumă, însoțită de dobânzi restante, trebuia să fie plătită în numerar și într-o singură dată, iar reclamantul se plângea că primăria din Ankara plătește sume mici în mai multe rânduri, fără a executa efectiv în întregime o hotărâre de justiție care a devenit definitivă și executorie, ceea ce a avut drept consecință faptul că a suferit un prejudiciu economic în mod continuu.

Prin hotărârea din 13 noiembrie 2013, Curtea Constituțională, sesizată de reclamant cu privire la o acțiune individuală pentru denunțarea acestei situații, a dus la nerespectarea termenului legal de sesizare. Această decizie a fost notificată reclamantului la 9 ianuarie 2014. Reclamantul susține că neexecutarea în întregime a unei hotărâri judecătorești de către administrație cu încălcarea articolului 6 din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Protocolul nr. ? În special, reclamantul și-a dat seama că suma totală stabilită de instanțele interne în temeiul dreptului de proprietate asupra proprietății sale imobiliare este expropriere de facto Decizia de respingere a cererii reclamantului de către Curtea Constituțională pentru nerespectarea termenului de recurs poate fi considerată o reacție judiciară adecvată în sensul articolului 6 din Convenție, deoarece neexecutarea unei hotărâri poate fi considerată o situație continuă

Communiquée le 6 septembre 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 42363/14 Hasan GÜR contre la Turquie introduite le 30 mai 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la non-exécution d’une décision de justice datée du 15 décembre 2010 qui avait condamné la mairie d’Ankara à payer au requérant le montant de 409 940 livres turques (soit environ 204 970 EUR à l’époque des faits) au titre de l’indemnité d’expropriation de facto de son bien immobilier. Cette somme, assortie d’intérêts moratoires, devait être payée au comptant et en une seule fois. Or le requérant se plaint que la mairie d’Ankara paye des petites sommes en plusieurs fois, sans véritablement exécuter dans son intégralité une décision de justice devenue définitive et exécutoire, ce qui a eu pour conséquence qu’il subit un préjudice économique de manière continue. Par un arrêt du 13 novembre 2013, la Cour constitutionnelle, saisie par le requérant d’un recours individuel pour dénoncer cette situation, débouta l’intéressé pour non-respect du délai légal de saisine.

Cette décision fut notifiée au requérant le 9 janvier 2014. Le requérant soutient que le défaut d’exécution dans son intégralité d’une décision de justice par l’administration emporte violation de l’article 6 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? En particulier, le requérant s’est-il vu verser l’intégralité de la somme fixée par les tribunaux internes au titre de l’indemnité d’expropriation de facto de son bien immobilier ? 2. La décision de rejet de la requête du requérant par la Cour constitutionnelle pour non-respect du délai de recours, peut-elle passer pour une réaction judiciaire adéquate au sens de l’article 6 de la Convention, étant donné que la non-exécution d’un jugement peut être considérée comme une « situation continue » ?