Ersoy împotriva Turciei

Comunicat la 6 septembrie 2019 A DOUA RĂSPUNSURI NR. 19165/19 Ömür CA condamnarea la penalitate a reclamantului, student la fața locului al faptelor denunțate, pentru insultarea prim-ministrului din cauza conținutului declarațiilor sale verbale făcute în fața tribunalului din Ankara cu privire la circumstanțele referitoare la dispersarea, de către poliție, a unui protest care a avut loc în incinta campusului de la Universitatea Tehnică din Orientul Mijlociu ( Ortadou Teknik Üniversiti . Pasajele relevante din declarațiile sale au fost după cum urmează: A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare în sensul articolului 10 din Convenție din cauza condamnării sale la penalitate pentru insultarea prim-ministrului (cu privire la Austria, 8 iulie 1986, § 42, seria A n 103, Lopes Gomes da Silva c. Portugalia, n 37698/97, § 30 CEDH 2000 Vides Aizsardzības Klubs c. Letonia, n 57729/00, § 40, 27 mai 2004, și Mama c. Franța, 12697/03, § 25, CEDO 2006 XIII)?

În special, această condamnare a fost proporțională cu scopul legitim urmărit în sensul articolului 10 alineatul (2) din convenție, ținând seama în special de suma de lacună judiciară aplicată și de suspendarea la pronunțarea hotărârii? (a se vedea, de exemplu, Sürek c. Turcia (n [GC], n 26682/95, § 64, CEDH 1999 IV, Chauvy și alții c. Franța, n 64915/01, § 78, CEDO 2004 VI, Morc. Franța, n 2819/09, § 61, 15 decembrie 2011) Instanțele interne au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul părții care se opune protecției reputației și dreptul reclamantului la libertatea de exprimare (Von Hannover 2) [GC], n 4060/08 și 60641/08, § 108-113, CEDH 2012, și Axel Springer AG c. Germania [GC], n 39954/08, § 95, 7 februarie 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extracturi))

Communiquée le 6 septembre 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 19165/19 Ömür Çağdaș ERSOY contre la Turquie introduite le 28 mars 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation au pénal du requérant, étudiant à l’époque des faits dénoncés, pour insulte au Premier ministre en raison du contenu de ses déclarations verbales faites devant le palais de justice d’Ankara au sujet des circonstances entourant la dispersion, par la police, d’une manifestation qui avait eu lieu dans l’enceinte du campus de l’université technique du Moyen Orient ( Ortadoğu Teknik Üniversitesi ). Les passages pertinents de ses déclarations furent comme suit : « (...) il a attaqué les étudiants comme un chien enragé (...) ». Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint de la procédure pénale diligentée à son encontre et d’avoir été condamné à l’issue de cette procédure pour insulte au Premier ministre.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression au sens de l’article 10 de la Convention à raison de sa condamnation au pénal pour insulte au Premier ministre ( Lingens c. Autriche , 8 juillet 1986, § 42, série A n o 103, Lopes Gomes da Silva c. Portugal , n o 37698/97, § 30, CEDH 2000 ‑ X Vides Aizsardzības Klubs c. Lettonie , n o 57829/00, § 40, 27 mai 2004, et Mamère c. France , n o 12697/03, § 25, CEDH 2006 ‑ XIII) ? En particulier, cette condamnation était-elle proportionnée au but légitime poursuivi au sens de l’article 10 § 2 de la Convention, compte tenu notamment du montant de l’amende judiciaire infligée et du sursis au prononcé du jugement ? (voir, par exemple, Sürek c. Turquie (n o 1) [GC], n o 26682/95, § 64, CEDH 1999 ‑ IV, Chauvy et autres c. France , n o 64915/01, § 78, CEDH 2004 ‑ VI, Mor c. France , n o 28198/09, § 61, 15 décembre 2011) ? 2. Les juridictions internes ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit de la partie adverse à la protection de la réputation et le droit du requérant à la liberté d’expression ? ( Von Hannover (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108-113, CEDH 2012, et Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 89 ‑ 95, 7 février 2012 ;

voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits)) ?