Stołowski împotriva Poloniei

Comunicat la 10 septembrie 2019 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 46296/17 Daniel STOČOWSKI împotriva Poloniei depusă la 21 iunie 2017 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl. Daniel Stołowski, este un național polonez născut în 1976 și trăiește în Przemyśl. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Publicație Reclamantul este jurnalist și editorul unui ziar local Przemyśl, Przemyski Telegraf În august 2014, el a publicat, atât într-un ziar, cât și într-o ediție online a acestuia, un articol titlu de titlu „Afacerea C cu R” (Układ C z R. Articolul se referă la o presupusă afacere de corupție între o companie privată locală R, care a făcut cadre de ferestre, și primarul orașului R.C.

Compania a aparținut unui anumit A.P., prietenul primarului în particular. A.P. a fost, de asemenea, director al consiliului de conducere al lui R. Reclamantul a recunoscut că R a permis primarului să utilizeze consiliile sale publicitare gratuit în campania alegerilor, că angajații săi au pus afișele primarului și că a angajat un expert în imagine/PR pentru primar în timpul campaniei. El a sugerat că aceste acțiuni au reflectat o finanțare ilegală a campaniei electorale R.C. și că R a oferit beneficii materiale comitetului electoral R.C.. De asemenea, jurnalistul a afirmat că peste 80% din cadrele de ferestre instalate în clădirile publice au fost produse de R și a sugerat că acest lucru ar fi fost datorită implicarii primarului.

În special, el a scris că R a făcut unele dintre fereastralele pentru oraș chiar înainte de încheierea procedurii de licitație. În plus, el a pus întrebarea dacă această situație a fost deja constituită de corupție, astfel cum a fost penalizată în temeiul dreptului penal, și a citat dispozițiile relevante ale Codului penal. Reclamantul a citat un fost angajat al R ca sursă anonimă a informațiilor sale. De asemenea, el s-a bazat pe documente din campania electorală a primarului, care au fost publice, inclusiv declarația financiară a campaniei. Acesta din urmă lipsește facturi pentru mai multe (în conformitate cu reclamantul, cel mai probabil patru) panouri de publicitate pentru șapte banner publicitar numite „ banner extern - R „, care, în opinia reclamantului, a sugerat cine a fost proprietarul consiliilor de publicitate.

În cele din urmă, el a făcut unele anchete pentru a cere persoane terțe și instituții despre proprietarul banner-ului publicitar, inclusiv centrul sportiv local care, printr-o scrisoare din 9 mai 2014, i-a informat că un banner publicitar plasat pe terenul său este proprietatea R. Procedura penală împotriva reclamantului La 7 octombrie 2014, societatea R a depus o declarație privată de acuzație împotriva reclamantului la Curtea de District Przemyśl. S-a plâns că reclamantul a publicat informații false, ceea ce ar fi putut să pună în pericol încrederea publică în capacitatea societății necesare pentru tranzacțiile de afaceri. Se bazează pe art. 212 din Codul Penal, penalizând infracțiunile de difamare (zniesławienie La 11 octombrie 2016 Curtea de district Przemyśl (II K 1084/14) și-a pronunțat hotărârea.

El a condamnat reclamantul de difamare prin intermediul mass-media în temeiul articolului 212 din Codul Penal. Curtea l-a condamnat pentru declararea că R a avut o ambiguitate (nijasny) ) și tratarea coruptă cu primarul orașului R.C., care a consistat în implicarea angajaților lui R în punerea afișelor electorale ale primarului sub amenințarea încheierii contractelor lor de ocupare a forței de muncă, angajarea unui expert în imagine/PR pentru campania primarului, finanțarea ilegală a campaniei electorale a primarului prin R și nereguli în licitațiile publice în beneficiul lui R (începând producția cadrelor de ferestre pentru anumite clădiri publice înainte de încheierea procedurii de licitație).

Curtea a condamnat reclamantul la o amendă de 2000 PLN (aproximativ 500 EUR). De asemenea, i-a ordonat să plătească 1000 PLN (aproximativ 250 EUR) la caritate, să ramburseze 2 012 PLN (aproximativ 503) PLN în costuri și să publice conținutul hotărârii sale într-un ziar săptămânal local, șicie Podkarpackie. - Reclamantul a fost convins de veracitatea afirmațiilor articolului și le-a făcut în apărarea unui interes public justificabil (care este un proces echitabil decizional de către electorat). - În timp ce articolul se referă în principal la R.C., aceasta a dus la difamarea unei companii private. Există relații între R.C. și R.; totuși, procedurile au considerat compania R și nu primarul R.C.

- Dovezile s-au adunat (declarările reclamantului dinaintea instanței, mărturia A.P., articolul publicat în cauză, documentele din cadrul campaniei electorale furnizate de comitetul electoral R.C., informațiile obținute de reclamant de diferite instituții locale și publice, precum și mărturia de mai multe terțe persoane) nu au confirmat veracitatea declarațiilor impugnate, în special cele referitoare la presupusa finanțare a campaniei electorale a primarului de R. A.P. a confirmat că a fost implicat în campania primarului, dar ca cetățean privat. În plus, declarația lui A.P. că consiliile de publicitate îi aparțin și că le-a împrumutat ca persoană privată pentru campania electorală a prietenului său, primar R.C., a fost credibilă.

Reclamantul nu a demonstrat că consiliile de publicitate au fost proprietatea companiei și nu proprietatea privată a A.P.. Faptul că R a fost chiriașul terenului pe care au fost plasate consiliile nu justifică declarațiile articolului. Martorii mărturisesc de un anumit R.K., un fost angajat al R, a fost prezentat Curții. Această mărturie a fost dată într-un set separat de proceduri penale privind acuzațiile de nereguli în procedurile de licitație, la care R a participat, și finanțarea ilegală a campaniei electorale ale R.C..

Acesta a confirmat concluziile articolului privind implicarea angajaților lui R în punerea afișelor electorale ale primarului și folosirea unui expert în imagine/PR pentru campania primarului, dar a fost considerat „prea vag” (ogólnikowe Cantitatea de cadru de ferestre produsă de R pentru oraș a fost marginală în comparație cu producția sa globală și, astfel, din punct de vedere economic, orice posibilă afaceri de corupție cu primarul nu ar fi fost în valoare de efortul R ( z economicznego punktu widzenia nie sÜ warte zachodów korupcyjnych - Reclamantul nu a reușit să respecte standardele de diligență jurnalistică, deoarece sursele sale părea inexistente sau nesigur și a publicat articolul în presă fără verificări suficiente, dacă este cazul.

Publicarea acestui articol a fost, desigur, precedată de ancheta jurnalistică a reclamantului. Cu toate acestea, rezultatele sale nu constituie o bază obiectivă pentru a publica declarațiile incriminate. Reclamantul nu a încercat nici o verificare a conținutului articolului său direct cu compania R. El a bazat articolul său în mare măsură pe afirmațiile unui informator anonim. El nu s-a distant de informațiile primite de la informatorul său, ci s-a identificat cu el. - Pedeapsa impusă a fost, în opinia instanței, proporțională cu noxoria socială a infracțiunii reclamantului. A fost impusă ținând seama de circumstanțele atenuante, cum ar fi dosarul penal curat al reclamantului, de faptul că a publicat declarațiile incriminate în cursul unei campanii electorale și de bună credință, precum și de situația financiară.

Curtea a respins cererea reclamantului de a suspenda procedura judiciară pentru a aștepta rezultatul anchetei penale împotriva R. Curtea a concluzionat că nu era necesar, deoarece, în primul rând, a solicitat deja informațiile colectate în celălalt set de proceduri pe care le consideră relevante în cadrul procedurii de față și, în al doilea rând, reclamantul nu a fost împiedicat să depună o cerere de probă în cadrul procedurii în curs. În acest sens, trebuie remarcat faptul că instanța a întrebat Biroul Procurorului dacă, în cadrul procedurii de anchetă, reclamantul a dezvăluit numele informatorului/sursa sa.

El a susținut că instanța a comis numeroase erori de fapt și de drept, printre altele prin a respins unele dintre cererile reclamantului de dovezi privind declarațiile articolului, în special cele care doresc să oblige funcționarii publici subordonați primarului să elibereze documentația completă privind oferta publică, pentru a auzi martori (în special reprezentanții comitetului electoral R.C., R.C. și R.K.) și pentru a evalua veracitatea mărturiei A.P. prin admiterea unei scrisori din 9 mai 2014 de la un centru sportiv local care informa reclamantul că un comitet publicitar plasat pe terenul său, închiriat la R.C.

pentru campania electorală, a fost proprietatea R... Reclamantul a susținut că a stabilit, pe baza unui raport financiar al comitetului electoral al C.R., că nu au fost emise facturi pentru închirierea consiliilor de publicitate, deși acest lucru era obligatoriu de lege, și că beneficiarul unor consilii a fost R. El a susținut că mărturia reprezentantului comitetului electoral al C.R. pentru chestiuni financiare a fost incoerent. El a afirmat, de asemenea, că, atunci când strângea materiale pentru articolul său, el a acționat cu diligență deplină necesară de la un jurnalist și a bazat declarațiile neprevăzute pe documente (în special un raport al comitetului electoral R.C.), informații primite de la informatorul său anonim și instituțiile publice în temeiul Legii privind libertatea de informare (Ustawa o dostępie do informacji publicznej De asemenea, reclamantul a susținut că condamnarea sa era incompatibilă cu dispozițiile Convenției.

La 27 aprilie 2017, Curtea Regională Przemyśl (II Ka 331/16) a susținut hotărârea contestată. De asemenea, a ordonat reclamantului să plătească 420 PLN (aproximativ 105 EUR) în costurile juridice ale procedurii de recurs, care a împărtășit concluziile instanței de judecată cu privire la evaluarea juridică a faptelor din cauză. Curtea a remarcat că reclamantul nu a demonstrat veracitatea declarațiilor sale și respectarea standardelor de diligență jurnalistică în timpul colectării materialelor pentru articolul său.

Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind protecția drepturilor personale prin intermediul dreptului penal sunt stabilite în hotărârea Curții în cazul Gāsior c. Polonia , nr. 34472/07, §§ 21-22, 21 februarie 2012. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că instanțele interne au interferat cu dreptul său la libertatea de exprimare CĂTRE PARTE A existat o interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? În cazul în care a fost aceasta o interferență necesară și proporțională cu obiectivul legitim urmărit în temeiul articolului 10 § 2 din Convenție?

Communicated on 10 September 2019

FIRST SECTION

Application no. 46296/17 Daniel STOŁOWSKI against Poland lodged on 21 June 2017

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Daniel Stołowski, is a Polish national who was born in 1976 and lives in Przemyśl. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. Publication The applicant is a journalist and editor of a local Przemyśl newspaper, the Przemyski Telegraf . In August 2014 he published, both in a paper and an online edition thereof, an article headlined “C’s deal with R” ( Układ C z R ). The article concerned a supposed corruption deal between a local private company R, which made window frames, and the town’s mayor R.C. The company belonged to a certain A.P., privately the mayor’s friend. A.P. was also a director of R’s management board.

The applicant recounted that R had allowed the mayor to use its advertisement boards free of charge in his election campaign, that its employees had put up the mayor’s election posters and that it had employed an image/PR expert for the mayor during the campaign. He suggested that these actions had reflected an illegal financing of R.C.’s electoral campaign and that R had provided material benefits to R.C.’s electoral committee. The journalist also stated that more than 80% of window frames installed in the public buildings had been produced by R and suggested that this might have been due to the mayor’s involvement. In particular, he wrote that some of the window frames had been made by R for the town even before the end of the tender proceedings.

Moreover, he put the question of whether this situation had already amounted to corruption, as penalised under criminal law, and cited the relevant provisions of the Criminal Code. The applicant quoted a former employee of R’s as an anonymous source of his information. He also relied on documents from the mayor’s election campaign, which were public, including the campaign’s financial statement. The latter lacked invoices for several (according to the applicant, most probably four) advertisement boards for seven advertisement banners named “ external banner - R ” which, in the applicant’s view, suggested who had been the owner of the advertisement boards.

Finally, he made some inquiries asking third persons and institutions about the owner of the advertisement banners, including the local sports centre which, by a letter dated 9 May 2014, informed him that an advertisement banner placed on its land was the property of R. Criminal proceedings against the applicant On 7 October 2014 company R lodged a private bill of indictment against the applicant with the Przemyśl District Court. It complained that the applicant had published untrue information, which could have undermined public confidence in the company’s capacity necessary for business transactions. It relied on Article 212 of the Criminal Code, penalising the offence of defamation ( zniesławienie ). On 11 October 2016 the Przemyśl District Court (II K 1084/14) delivered its judgment.

It convicted the applicant of defamation through the media under Article 212 of the Criminal Code. The court convicted him for stating that R had an ambiguous ( niejasny ) and corrupt deal with the town’s mayor R.C., which consisted of engaging R’s employees in putting up the mayor’s election posters under threat of termination of their employment contracts, employing an image/PR expert for the mayor’s campaign, illegal financing of the mayor’s electoral campaign by R and irregularities in public tenders to R’s benefit (starting the production of the window frames for particular public buildings before the end of the tender procedure).

The court sentenced the applicant to a fine of PLN 2,000 (approximately EUR 500). It also ordered him to pay PLN 1,000 (approximately EUR 250) to charity, to reimburse PLN 2,012 (approximately EUR 503) in costs and to publish the contents of its judgment in a local weekly newspaper, Życie Podkarpackie . The district court found the following: - The applicant had been convinced of the truthfulness of the article’s submissions and had made them in defence of a justifiable public interest (that is a correct decision-making process by the electorate). - While the article concerned mainly R.C., it resulted in defamation of a private company. There existed relations between R.C. and R; however, the proceedings regarded the company R and not the mayor R.C.

- The evidence gathered (statements by the applicant before the court, testimony by A.P., the published article in question, documents from the electoral campaign provided by R.C.’s electoral committee, information obtained by the applicant from various local and public institutions as well as testimony from several third persons) did not confirm the veracity of the impugned statements, in particular those concerning the alleged financing of the mayor’s electoral campaign by R. A.P. confirmed that he had been involved in the mayor’s campaign, but as a private citizen. Moreover, A.P.’s statement that the advertisement boards belonged to him and that he had lent them as a private person for the election campaign of his friend, mayor R.C., was credible.

The applicant failed to prove that the advertisement boards had been the property of the company and not A.P.’s private property. The fact that R had been the tenant of the land on which the boards had been placed did not justify the article’s statements. Witness testimony by a certain R.K., a former employee of R, was presented to the court. This testimony had been given in a separate set of criminal proceedings concerning allegations of irregularities in tender proceedings, in which R had participated, and the illegal financing of R.C.’s electoral campaign. It confirmed the article’s submissions concerning the engaging of R’s employees in putting up the mayor’s election posters and employing an image/PR expert for the mayor’s campaign, but was considered “too vague” ( ogólnikowe ) to be relied on.

The amount of window frames produced by R for the town had been marginal compared to its overall production and, thus, from an economic point of view any possible corruption dealings with the mayor would not have been worth R’s effort ( z ekonomicznego punktu widzenia nie są warte zachodów korupcyjnych ). - The applicant had failed to comply with the standards of journalistic diligence since his sources seemed inexistent or unreliable and he had published the article in the press without sufficient checks, if any. The publication of the article was, admittedly, preceded by the applicant’s journalistic investigation. Yet, its results did not constitute an objective basis to publish the incriminated statements.

The applicant had not made any attempts to verify the contents of his article directly with company R. He based his article to a large extent on the assertions of an anonymous informant. He did not distance himself from the information received from his informant, but identified himself with it. - The imposed sentence was, in the court’s view, proportionate to the social noxiousness of the applicant’s offence. It was imposed taking into account the mitigating circumstances, such as the applicant’s clean criminal record, the fact that he had published the incriminated statements during an electoral campaign and in good faith, as well as his financial situation.

The court dismissed the applicant’s request to stay the judicial proceedings in order to await the outcome of the criminal investigation against R. The court found that it was not necessary since, firstly, it had already requested the information gathered in the other set of proceedings which it deemed relevant in the proceedings before it and, secondly, the applicant was not hindered in lodging any application for evidence in the pending proceedings. In this regard it has to be noted that the court asked the Prosecutor’s Office whether, in the investigation proceedings, the applicant had revealed the name of his informant/source. The applicant appealed.

He argued that the court had committed numerous errors of fact and law, among others by having dismissed some of the applicant’s applications for evidence concerning the article’s statements, in particular those seeking to oblige civil servants subordinate to the mayor to release the complete documentation on the public tenders, to hear witnesses (in particular the representatives of R.C.’s electoral committee, R.C. and R.K.) and to assess the veracity of A.P.’s testimony by admitting a letter of 9 May 2014 from a local sports centre informing the applicant that an advertisement board placed on its land, rented to R.C. for his electoral campaign, had been R.’s property.

The applicant submitted that he had established, based on a financial report of R.C.’s electoral committee, that no invoices had been issued for the rental of the advertisement boards although this was required by law, and that the recipient of some boards had been R. He alleged that the testimony of R.C.’s electoral committee representative for financial matters had been incoherent. He also stated that, when gathering material for his article, he had acted with due diligence required from a journalist and based the impugned statements on documents (in particular a report of R.C.’s electoral committee), information received from his anonymous informant and public institutions under the Freedom of Information Act ( Ustawa o dostępie do informacji publicznej ) as well as his own factual findings.

The applicant also maintained that his conviction had been incompatible with the Convention provisions. On 27 April 2017 the Przemyśl Regional Court (II Ka 331/16) upheld the contested judgment. It also ordered the applicant to pay PLN 420 (approximately EUR 105) in legal costs for the appeal proceedings. It shared the conclusions of the lower court on the legal assessment of the facts of the case. The court noted that the applicant had failed to prove the veracity of his statements and to comply with the standards of journalistic diligence while collecting material for his article. A cassation appeal was not available.

Relevant domestic law and practice The relevant domestic law and practice concerning the protection of personal rights by means of the criminal law is set out in the Court’s judgment in the case of Gąsior v. Poland , no. 34472/07, §§ 21-22, 21 February 2012. COMPLAINT The applicant complains under Article 10 of the Convention that the domestic courts interfered with his right to freedom of expression .

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicant’s freedom of expression, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention? If so, was that interference necessary and proportionate to the legitimate aim pursued in terms of Article 10 § 2 of the Convention?