- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 septembrie 2019
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
S.D. împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 25166/18 S.D. împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 10 septembrie 2019 în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, Președintele, Dmitry Dedov, Gilberto Felici, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 mai 2018, după ce a deliberat, decide după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. S.D., este un național uzbek care s-a născut în 1969. Președintele a acordat reclamantului cererea de identitate să nu fie divulgat publicului (art. 47 § 4). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Bakhrom Khamroyev, locuind la Moscova. În 2015, reclamantul a fost acuzat în Uzbekistan de participarea la o organizație extremistă religioasă „Jihadisti”.
Apoi, el a fost în continuare acuzat de participarea la o organizație teroristă „Mișcări islamice de turkestan”, recrutând noi membri la această organizație și facilitând călătoria recruților la lagărele de formare din Afganistan și Pakistan. După arestarea reclamantului în Rusia, extrădarea sa în Uzbekistan a fost autorizată prin decizia procurorului general adjunct al Federației Ruse la 25 octombrie 2016. La 29 mai 2018, Curtea Supremă a Federației Ruse a susținut autorizația menționată și a respins afirmațiile reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la rapoartele internaționale privind situația în Uzbekistan. Reclamantul a fost reprezentat în cadrul prezentei proceduri de dl Shirokov.
La 1 iunie 2018, reclamantul a fost eliberat din detenție din cauza unor motive neespecificate. La 30 mai 2018, dl Khamroyev, în numele reclamantului, a prezentat Curtea o cerere de măsuri intermediare în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură. În cererea el a declarat că, în cazul în care a fost îndepărtat în Uzbekistan, reclamantul ar avea riscul de a fi tratat rău în țara respectivă. Cererea a fost însoțită de o formă de autoritate din 29 mai 2018 emise dlui. Khamroyev. Semnătura reclamantului în lizibilitate cirilică cirilică citită „Dallabaev” („Dallabaev”) („La 31 mai 2018” a fost acordată cererea reclamantului și îndepărtarea acestuia către Uzbekistan pentru durata procedurii.
Cazul reclamantului a fost acordat prioritate (art. 41) și confidențialitatea (art. 33) și reclamantul a fost acordată anonimitate (art. 4). În aceeași zi, Registrul a trimis o scrisoare dlui Khamroyev informându-i că un formular complet de cerere cu documente relevante ar trebui să ajungă la Curte până la 2 iulie 2018. Dl Khamroyev nu a prezentat nici un formular de cerere, nici nu a răspuns la scrisoarea Curții. 10. 10 luni mai târziu, la 5 aprilie 2019, Registrul a trimis o scrisoare înregistrată, primită de dl Khamroyev la 19 aprilie 2019, reamintind-i că niciun formular de cerere nu a ajuns la Curte și stabilește noul termen de 31 Mai 2019. Atenția sa a fost atrasă asupra faptului că, dacă niciun formular de cerere în mod corespunzător și semnat nu ar ajunge până la data de mai sus, Curtea ar putea decide să scoată cererea din lista cazurilor.
11. Prin scrisoarea din 13 aprilie 2019, care a ajuns la Curte la 16 aprilie 2019, dl Khamroyev a prezentat o cerere repetată de măsuri intermediare. Cererea a fost identică cu cea acordată anterior la 31 mai 2018. Cererea a fost însoțită de o formă de autoritate din 13 aprilie 2019 emise dlui Khamroyev. Semnătura reclamantului în licență cirilică cirilică citită „Dalabev” (ăscrie „Dalabev”) (ăscrie „dalavicultură”) (ăspune o formă de autoritate din 13 aprilie 2019. La 16 aprilie 2019, Curtea a informat dl Khamroyev că decizia anterioară care a împiedicat îndepărtarea reclamantului în Uzbekistan pentru durata procedurii în fața Curții încă se află. 13. În aceeași zi expulzarea administrativă a reclamantului din Rusia a fost ordonată prin hotărârea finală a Tribunalului din Moscova.
Reclamantul a fost reprezentat în cadrul acestei proceduri de dl Khamroyev. 14. La 24 mai 2019, Curtea a primit un formular de cerere din data 20 mai 2019 și a semnat de dl Khamroyev. Formularul de autoritate integrat în formularul de cerere enumerat pe aceeași pagină dl Khamroyev ca reprezentant, care nu este avocat, dl T. Shirokov ca reprezentant care este avocat. Cutiea destinată semnării unui reprezentant conține o semnătură a dlui Khamroyev. Cutia destinată semnării unui reclamant conține o semnătură compusă doar din simboluri grafice și fără litere lizibile. În jurisprudența Curții se stabilește că atunci când reclamanții aleg să fie reprezentați în temeiul articolului 36 § 1 din Regulamentul Curții, mai degrabă decât să depună cererea înșiși, art. 45 § 3 le impune să producă o autoritate scrisă care să acționeze, semnată în mod corespunzător.
Este esențial ca reprezentanții să demonstreze că au primit instrucțiuni specifice și explicite de la presupusa victimă, în sensul articolului 34, în numele căruia se propune să acționeze în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Centrul pentru Resurse Juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 102, CEDH 2014). 16. Curtea constată că, în prezenta cerere, îngrijorările grave cu privire la autenticitatea semnăturilor reclamantului sunt cauzate de faptul că ortografia propriului nume de familie al reclamantului se alterna în semnăturile care figurează pe formularele de autoritate din 28 mai 2018 și 13 aprilie 2019. Cu toate acestea, o preocupare chiar mai mare este susținută de faptul că semnăturile de mai sus sunt flagrant diferite de semnătura pe formularul de cerere din 20 aprilie 2019 (a se vedea un contrario Aliev c. Georgia , nr. 522/04, § 45, 13 ianuarie 2009). Curtea nu poate neglija faptul că în termen de o săptămână de la semnarea formularului de autoritate din 13 aprilie 2009. 2019 semnătura reclamantului care conține în prealabil scrisori cirilice lizibile transformate într-o semnătură compusă doar din simboluri grafice și fără litere lizibile.
17. Curtea remarcă că dosarul nu conține nicio observație originară de către reclamant însuși. Shirokov a reprezentat reclamantul în cadrul procedurii interne și, prin urmare, a avut acces rezonabil la el pentru a obține semnătura sa pe formularul de cerere. 18. Curtea subliniază, în ultima instanță, că prin scrisoarea din 5 aprilie 2019, primită de dl Khamroyev la 19 aprilie 2019, el a fost informat că, în cazul în care nu a fost completat în mod corespunzător și semnat formularul de cerere a ajuns la Curte până la 31 În mai 2019, cererea ar putea fi eliminată din lista cazurilor. 19. Având în vedere examinarea de mai sus, Curtea consideră imposibilă stabilirea în mod fiabil a formului de cerere din 20 mai 2019 a fost semnat de către reclamant sau a verifica dacă vreuna sau toate semnăturile reclamantului presupus sunt autentice.
20. Având în vedere cele de mai sus, și în absența unor circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenția sau de protocolele sale, Curtea consideră, în conformitate cu articolul (a) din Convenție, că nu mai este justificat continuarea examinării cererii. 21. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. 22. În conformitate cu art. 28 § 2 din Convenție, prezenta decizie este finală. În consecință, Curtea consideră că măsura indicată guvernului în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură se încheie. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă aplicarea din lista cazurilor sale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 3 octombrie 2019. Stephen Phillips Președintele grefierului Alena Poláčková
THIRD SECTION
DECISION Application no. 25166/18 S.D. against Russia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 10 September 2019 as a Committee composed of: Alena Poláčková, President, Dmitry Dedov, Gilberto Felici, judges, and Stephen Phillips, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 30 May 2018, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr S.D., is an Uzbek national, who was born in 1969. The President granted the applicant’s request for his identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4). He was represented before the Court by Mr Bakhrom Khamroyev, residing in Moscow.
In 2015 the applicant was charged in Uzbekistan with participation in a religious extremist organisation ‘Jihadists’. Subsequently he was further charged with participation in a terrorist organisation ‘Islamic Movements of Turkestan’, recruiting new members to that organization and facilitating travel of the recruits to the training camps in Afghanistan and Pakistan.
After the applicant’s arrest in Russia his extradition to Uzbekistan was authorised by the decision of the Deputy Prosecutor General of the Russian Federation on 25 October 2016.
On 29 May 2018 the Supreme Court of the Russian Federation upheld the above authorisation and dismissed the applicant’s claims under Article 3 of the Convention with reference to international reports on the situation in Uzbekistan. The applicant was represented in these proceedings by Mr T. Shirokov.
On 1 June 2018 the applicant was released from detention due to unspecified reasons.
On 30 May 2018 Mr Khamroyev in the applicant’s name submitted to the Court a request for an interim measure under Rule 39 of the Rules of Court. In the request he stated that in case of his removal to Uzbekistan the applicant would run the risk of ill-treatment in that country. The request was accompanied by an authority form of 29 May 2018 issued to Mr Khamroyev. The applicant’s signature in legible Cyrillic letters read ‘Dallabaev’ ( Даллабаев ).
On 31 May 2018 the applicant’s request was granted by the Court and his removal to Uzbekistan stayed for the duration of the proceedings. The applicant’s case was granted priority (Rule 41) and confidentiality (Rule 33) and the applicant was granted anonymity (Rule 47 § 4).
On the same day the Registry sent a letter to Mr Khamroyev informing him that a completed application form with relevant documents should reach the Court by 2 July 2018.
Mr Khamroyev had neither submitted an application form, nor replied to the Court’s letter.
Ten months later on 5 April 2019 the Registry sent a registered letter, received by Mr Khamroyev on 19 April 2019, reminding him that no application form had reached the Court and setting the new time-limit of 31 May 2019. His attention was drawn to the fact that if no duly completed and signed application form would arrive by the above date the Court might decide to strike the application out of the list of cases.
By the letter of 13 April 2019, which reached the Court on 16 April 2019, Mr Khamroyev submitted a repeated request for an interim measure. The request was identical to the one previously granted on 31 May 2018. The request was accompanied by an authority form of 13 April 2019 issued to Mr Khamroyev. The applicant’s signature in legible Cyrillic letters read ‘Dalabev’ ( Далабев ).
On 16 April 2019 the Court informed Mr Khamroyev that the previous decision preventing the applicant’s removal to Uzbekistan for the duration of the proceedings before the Court still stands.
On the same day the applicant’s administrative expulsion from Russia was ordered by the final judgment of the Moscow City Court. The applicant was represented in these proceedings by Mr Khamroyev.
On 24 May 2019 the Court received an application form dated 20 May 2019 and signed by Mr Khamroyev. The authority form integrated in the application form listed on the same page Mr Khamroyev as a representative, who is not a lawyer, Mr T. Shirokov as a representative who is a lawyer. The box intended for a representative’s signature contained a signature of Mr Khamroyev. The box intended for an applicant’s signature contained a signature composed of graphic symbols only and having no legible letters. THE LAW
It is well-established in the Court’s case-law that where applicants choose to be represented under Rule 36 § 1 of the Rules of Court, rather than lodging the application themselves, Rule 45 § 3 requires them to produce a written authority to act, duly signed. It is essential for representatives to demonstrate that they have received specific and explicit instructions from the alleged victim, within the meaning of Article 34, on whose behalf they purport to act before the Court (see, for example, Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 102, ECHR 2014).
The Court notes that in the present application serious concerns about the authenticity of the applicant’s signatures are caused by the fact that the spelling of the applicant’s own family name alternates in the signatures appearing on the authority forms of 28 May 2018 and 13 April 2019. However, even greater concerns are raised by the fact that the above signatures are flagrantly different from the signature on the application form of 20 April 2019 (see, a contrario , Aliev v. Georgia , no. 522/04, § 45, 13 January 2009). The Court cannot neglect the fact that within one week from signing the authority form of 13 April 2019 the applicant’s signature previously containing legible Cyrillic letters transformed in a signature composed of graphic symbols only and having no legible letters.
The Court notes that the case-file contains no submissions originating from the applicant himself. It further notes that both Mr Khamroyev and Mr Shirokov had represented the applicant in the domestic proceedings and therefore had reasonable access to him to procure his signature on the application form.
The Court lastly highlights that by the letter of 5 April 2019, received by Mr Khamroyev on 19 April 2019, he was informed that in case no duly completed and signed application form reached the Court by 31 May 2019 the application might be struck out of the list of cases.
Having regard to the above consideration, the Court finds it impossible to establish reliably whether the application form of 20 May 2019 was signed by the applicant or to verify whether any or all of the alleged applicant’s signatures are genuine.
In the light of the foregoing, and in the absence of any special circumstances regarding respect for the rights guaranteed by the Convention or its Protocols, the Court, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, considers that it is no longer justified to continue the examination of the application.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
In accordance with Article 28 § 2 of the Convention, the present decision is final. Accordingly, the Court considers that the measure indicated to the Government under Rule 39 of the Rules of Court comes to an end. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 3 October 2019. Stephen Phillips Alena Poláčková Registrar President