Comunicat la 16 septembrie 2019 A DOUA RĂSPUNSURI N 48020/12 Nikolay GOLUB împotriva Republicii Moldova și a Rusiei introduse la 18 iulie 2012 ECHIPAMENTUL L Invocând art. 4 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost obligat să efectueze o muncă forțată în timpul serviciului său obligatoriu în § 1 din Convenție. În cele din urmă, reclamantul se plânge de absența unei căi de atac interne efective, în sensul art. 13 din Convenție, pentru a-și exercita drepturile garantate de Convenție. Având în vedere circumstanțele din speță, reclamantul se află în jurisdicția statelor pârâte în sensul articolului 1 din convenție, astfel cum este interpretat de Curte, printre altele, în cauzele Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia ([GC], n 48787/99, CEDH 2004 VII), Catan și alții c. Republica Moldova și Rusia ([GC], n 43370/04 și alte două, 19 octombrie 2012) și Mozer c. Republica Moldova și Rusia ([GC], nr 11138/10, 23 februarie 2016) Având în vedere circumstanțele cauzei, a avut loc o încălcare a articolului 4 51637/12, §§ 79-80 și 83, CEDO 2015 (extracturi)) Serviciul obligatoriu efectuat de recurent în armata În mod alternativ, a fost încălcată dreptul reclamantului de a circula liber, în sensul articolului 2 alineatul (1) din Protocolul nr? În acest sens, această atingere a fost conformă cu cerințele prevăzute la alineatul (3) din articolul menționat? În conformitate cu art. 13 din convenție, reclamantul avea la dispoziție o acțiune internă efectivă pentru a-și exercita drepturile garantate prin convenție (Eriomenco c. Republica Moldova și Rusia, nr. 42224/11, §§ 95-96, 9 mai 2017)
Communiquée le 16 septembre 2019
Requête n
o
48020/12
Nikolay GOLUB
contre la République de Moldova et la Russie
introduite le 18 juillet 2012
La requête concerne
le service militaire obligatoire effectué par le requérant dans l’armée de la République moldave de Transnistrie («
RMT
»), autoproclamée comme telle.
Invoquant l’article 4 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir été astreint à accomplir un travail forcé durant son service obligatoire en «
RMT
». En outre, il allègue que son enrôlement dans l’armée de la «
RMT
» s’analyse en une privation illégale de liberté, contraire à l’article
5
1.de la Convention. Enfin, le requérant se plaint d’une absence de recours internes effectifs, au sens de l’article 13 de la Convention, pour faire valoir ses droits garantis par la Convention.
1.
Eu égard aux circonstances de l’espèce, le requérant relève-t-il de la juridiction des États défendeurs au sens de l’article 1 de la Convention tel qu’interprété par la Cour, entre autres, dans les affaires
Ilașcu et autres c.
Moldova et Russie
([GC], n
o
‑
VII),
Catan et autres c.
République de Moldova et Russie
([GC], n
os
43370/04 et 2 autres, 19
octobre 2012) et
Mozer c. République de Moldova et Russie
([GC], n
o
11138/10, 23 février 2016)
?
2.
Eu égard aux circonstances de l’affaire, y a-t-il eu violation de l’article 4 § 2 de la Convention
? En particulier, le service obligatoire accompli par le requérant dans l’armée de la «
RMT
» correspond-il à la situation décrite au paragraphe 3 b) de l’article 4 de la Convention (
Chitos c.
Grèce
, n
o
51637/12, §§ 79-80 et 83, CEDH 2015 (extraits))
?
3.
Le service obligatoire effectué par le requérant dans l’armée de la «
RMT
» constitue-t-il une privation de liberté au sens de l’article 5 de la Convention
? Si oui, cette privation était-elle contraire à l’article
5 §
1 de la Convention (
Mozer
, précité, § 150)
?
Alternativement, y a-t-il eu atteinte au droit du requérant de circuler librement, au sens de l’article
2 §
1 du Protocole n
o
4
? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle conforme aux exigences énoncés au paragraphe 3 de cet article
?
4.
Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif pour faire valoir ses droits garantis par la Convention (
Eriomenco c. République de Moldova et Russie
, n
o
42224/11, §§ 95-96, 9 mai 2017)
?