HALABUDENCO c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA ET RUSSIE

Comunicat la 11 iulie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 73942/17 Oleg HALABUDENCO împotriva Republicii Moldova și a Rusiei introdusă la 29 septembrie 2017 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, domnul Oleg Halabudenco, este un resortisant moldovean născut în 1969 și rezident în Chișinău. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Postică și N. Hirlivivi, avocați care exercită în Chișinău. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Geneza de la: cauza între 2014 și 2016, reclamantul a fost angajat cu jumătate de normă de către o universitate din Tiraspol (regiunea transnistrie a Republicii Moldova) ca profesor. La 2 aprilie 2016, autoritățile din Republica Moldova Transnistria ( Acuzată în mod automat, l-au arestat pe reclamant și l-au pus în arest și, printre altele, i s-a reproșat că a primit o mită din partea celui care a primit-o într-o notă din 2 aprilie 2016, KGB-ul - serviciul de informații - RMT În conformitate cu informațiile furnizate de studentul T. în aceeași zi, reclamantul a primit mită din partea studenților, că, pentru a verifica această informație, s-a decis să se efectueze o T. a fost dotat cu o cameră ascunsă și, ulterior, acesta a avut un interviu cu reclamantul în cursul căruia primul a transmis celui de-al doilea de bani în scopul de a fi calificat pentru examinări. Măsuri provizorii împotriva reclamantului la 5 aprilie 2016, Tribunalul din Tiraspol a decis să supună reclamantului plata unei cauțiuni penale în valoare de 18 400 În aceeași zi, reclamantul a plătit cauțiunea și a fost eliberat. La 23 decembrie 2016, autoritatea de urmărire competentă a Prin hotărârea din 17 martie 2017, Tribunalul din Tiraspol a decis să modifice măsura de securitate aplicată împotriva reclamantului, și anume cauțiunea penală, și a dispus plasarea acesteia în detenție provizorie. El a emis, de asemenea, un aviz de căutare în numele reclamantului și a amânat examinarea cauzei penale. 10. La data de 4 aprilie 2017, Curtea Supremă a RMT La 12 august 2016, reclamantul a sesizat Parchetul General al Republicii Moldova și a susținut că a fost victima unei provocari polițienești din partea autorităților din Republica Moldova. La 26 septembrie 2016, autoritățile moldovenești au deschis o anchetă penală cu privire la faptele denunțate de solicitant. 13. Prin scrisoarea din 16 ianuarie 2017 adresată ministrului rus de afaceri externe, reclamantul s-a plâns, de asemenea, că a fost victima unei provocări polițienești din partea autorităților RMT La 4 februarie 2017, Ministerul Afacerilor Externe din Rusia l-a informat pe reclamant că Federația Rusă nu exercită nicio jurisdicție pe teritoriul Transnistria. GRIFS 15. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge că, din cauza mandatului de arestare emis în numele său de către autoritățile din RMT, nu își mai poate exercita profesia de profesor în Transnistria. 16. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, el se plânge, de asemenea, că a fost privat în mod ilegal de suma de bani plătită autorităților din RMT 17 Invocând art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, acesta susține, de asemenea, că eliberarea unui mandat de arestare pe numele său de către autoritățile RMT este o interferență ilegală în dreptul său de a circula liber pe teritoriul Republicii Moldova. 18. În cele din urmă, reclamantul se plânge că nu a dispus de nicio cale de atac efectivă, în sensul articolului 13 din convenție, pentru a-și exercita drepturile garantate prin convenție și prin protocoalele sale. În sensul articolului 1 din Convenție, conform interpretării pe care a dat-o Curtea, în special în cauzele Ilașcu și altele c. Moldova și Rusia ([GC], nr. 48787/99, CEDH 2004 VII), Catan și alții c. Moldova și Rusia ([GC] (n 43370/04, 8252/05 și 18454/06, 19 October 2012) și Mozer c. Republica Moldova și Rusia ([GC], nr. 11138/10, EHR 2016) În această privință, reamintind că, până în prezent, concluziile Marii Camere au apărut în general în lipsa unor informații convingătoare și noi din partea guvernelor în cauză, Curtea îi invită pe acestea din urmă să răspundă din nou la întrebarea dacă a existat vreo evoluție ca urmare a perioadei examinate în cauza Mozer În acest context, guvernele, în special cele ale Rusiei, sunt rugate, fie după iulie 2010, fie după ce vor avea un impact asupra responsabilităților lor respective. să informeze Curtea cu privire la orice informații concrete și argumente relevante, care ar putea stabili că, începând din iulie 2010, Rusia nu mai are un control efectiv și/sau o influență decisivă asupra autorităților Republicii Moldova de Transnistria, autoproclamată ca atare (inclusiv RMT) în scris. - (RO) în scris: (b) în scris; (c) în scris; (d) în scris; (d) în scris; (d) în scris; (e) în scris; (e) în scris; (f) în scris; (f) în scris; (f) în scris; (f) în scris; (g) în scris; (g) în scris; (g) în scris; (g) în scris; (g) în scris; (h) în scris; (h) în scris; (h) în scris; (h) în scris; (h) în scris; (h) în scris; (h) în scris; (h) în scris; (h) în scris; (h) în scris; (h) în scris; (h) în scris; (h) în scris; (h) în scris și cu referire la reglementarea cu privire la structura lor și la corpusul judiciar existent; și (g) în mod expresă; (h) în mod expresă) în special în ceea ce privește dispoziția sa; (h) în ceea ce privește în ceea ce privește în ceea ce privește în ceea ce privește în ceea ce privește în ceea ce privește; (h) în ceea ce privește instanțele juridice din 12 iunie; (j) în ceea ce privește Curtea Constituție; (j) în 12 iunieție; (j) în 12 iunie; (h) în 12 iunie; (h) în 12 iunie; (h) în 12 iunie) în 12 iunie; (h) în funcție; (h) în 12; (h) în funcție; (h) în funcție; (h) în funcție; (h) în funcție; (h) în funcție; (h) în funcție; (h) în funcție; (h) în funcție; (h) în funcție de drept stat; (h) în funcție de stat; (h) în funcție de drept stat; (h) în funcție; (h) în funcție; (h) în funcție de statul (h) în limba; (h) în limba (h) în funcție; (h) în limba; (h) în limba; (h; (h) în limba; (h) în limba; (h) în limba; (h) în limba; (h; (h) Pentru a răspunde la această întrebare, Curtea invită guvernele în cauză, în special guvernul Rusiei, să utilizeze căile și mijloacele diplomatice de care dispun pentru a colecta informațiile necesare de la autoritățile judiciare transnistriene și pentru a le comunica Curții. A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție? În art. 8 alin. (1) din Convenție, intervenția în exercitarea acestui drept era prevăzută de lege, urmărea ea un scop legitim și era necesară, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, reclamantul a fost privat de bunurile sale în condițiile prevăzute de lege, în sensul art. 1 din Protocolul n? În cazul în care această privare implică aplicarea unei legi considerate necesare pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi, s-a încălcat dreptul reclamantului de a circula liber, în sensul art. 2 alin. (1) din Protocolul nr. În cazul în care, în sensul articolului 2 alineatul (3) din Protocolul nr. 3 la acesta, reclamantul avea la dispoziția sa, conform dispoziției articolului 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecții de necunoaștere a Convenției, după cum prevede art. 13 din Convenție,

Communiquée le 11 juillet 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

73942/17

Oleg HALABUDENCO

contre la République de Moldova et la Russie

introduite le 29 septembre 2017

EXPOSÉ DES FAITS

1.

Le requérant, M. Oleg Halabudenco, est un ressortissant moldave né en 1969 et résidant à Chișinău. Il est représenté devant la Cour par M

es

A.

Postică et N. Hriplivîi, avocats exerçant à Chișinău.

A.

Les circonstances de l’espèce

2.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

1.

Genèse de l’affaire

3.

Entre 2014 et 2016, le requérant était employé à temps partiel par une université de Tiraspol (région transnistrienne de la République de Moldova) en tant qu’enseignant.

4.

Le 2 avril 2016, les autorités de la «

république moldave de Transnistrie

» («

RMT

»), autoproclamée comme telle, arrêtèrent le requérant et le placèrent en garde à vue. Il lui était notamment reproché d’avoir reçu un pot-de-vin de la part de l’étudiant

T.

5.

Dans une note du 2 avril 2016, le KGB - le service de renseignement - de la «

RMT

» indiqua que, selon l’information fournie par l’étudiant T. le jour même, le requérant touchait des pots-de-vin de la part des étudiants, que, afin de vérifier cette information, il avait été décidé d’effectuer une «

expérience d’enquête

» (

оперативный эксперимент

), que l’étudiant

T. avait été muni d’une caméra cachée et que, ensuite, celui-ci avait eu un entretien avec le requérant au cours duquel le premier avait transmis au second de l’argent dans le but d’être qualifié à des examens.

2.

Mesures provisoires à l’encontre du requérant

6.

Le 5 avril 2016, le tribunal de Tiraspol décida de soumettre le requérant au paiement d’une caution pénale d’un montant de 18

400

roubles transnistriennes (environ 1

400 euros à l’époque). Le même jour, le requérant paya la caution et fut remis en liberté.

7.

Le 23 décembre 2016, l’autorité de poursuite compétente de la «

RMT

» déféra l’affaire pénale du requérant au tribunal de Tiraspol.

8.

Le 1

er

février 2017, le requérant demanda au tribunal en question d’examiner l’affaire en son absence.

9.

Par un jugement avant dire droit du 17 mars 2017, le tribunal de Tiraspol décida de changer la mesure de sûreté appliquée à l’encontre du requérant, à savoir la caution pénale, et ordonna le placement de celui

‑

ci en détention provisoire. Il émit également un avis de recherche au nom du requérant et ajourna l’examen de l’affaire pénale.

10.

Le 4 avril 2017, la Cour suprême de la «

RMT

» confirma, sur recours du requérant, le jugement de l’instance inférieure. Elle ordonna également d’attribuer la caution payée par le requérant aux recettes de la «

RMT

».

3.

Plaintes auprès des autorités russes et moldaves

11.

Le 12 août 2016, le requérant saisit le parquet général de la République de Moldova. Il arguait avoir été victime d’une provocation policière de la part des autorités de la «

RMT

» et demandait la protection de ses droits.

12.

Le 26 septembre 2016, les autorités moldaves ouvrirent une enquête pénale concernant les faits dénoncés par le requérant.

13.

Par une lettre du 16 janvier 2017 adressée au ministre russe de Affaires étrangères, le requérant se plaignit également d’avoir été victime d’une provocation policière de la part des autorités de la «

RMT

» et demanda à ce que des mesures fussent prises pour la défense de ses droits.

14.

Le 4 février 2017, le ministère russe des Affaires étrangères informa le requérant que la Fédération de Russie n’exerçait pas de juridiction sur le territoire de la Transnistrie.

GRIEFS

15.

Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint qu’en raison du mandat d’arrêt émis à son nom par les autorités de la «

RMT

» il ne peut plus exercer sa profession d’enseignant en Transnistrie.

16.

Invoquant l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention, il se plaint également d’avoir été privé illégalement de la somme d’argent versée aux autorités de la «

RMT

» à titre de caution pénale.

17.

Invoquant l’article 2 du Protocole n

o

4 à la Convention, il allègue en outre que la délivrance d’un mandat d’arrêt à son nom par les autorités de la «

RMT

» constitue une ingérence illégale dans son droit de circuler librement sur le territoire de la République de Moldova.

18.

Le requérant se plaint enfin de n’avoir disposé d’aucun recours effectif, au sens de l’article 13 de la Convention, pour faire valoir ses droits garantis par la Convention et ses Protocoles.

QUESTIONS AUX PARTIES

Quant à la recevabilité

1.

Eu égard aux circonstances de l’espèce, le requérant relève-t-il de la «

juridiction

» de la Moldova et/ou de la Russie au sens de l’article 1 de la Convention, selon l’interprétation qu’a donnée la Cour de cette notion notamment dans les affaires

Ilașcu et autres c. Moldova et Russie

([GC], n

o

48787/99, CEDH 2004 VII),

Catan et autres c. Moldova et Russie

([GC] (n

os

43370/04, 8252/05 et 18454/06, 19 October 2012), et

Mozer c.

République de Moldova et Russie

([GC], n

o

11138/10, ECHR 2016)

?

À cet égard, rappelant que jusqu’à ce jour les conclusions de la Grande Chambre ont généralement puisé dans l’absence d’informations convaincantes et nouvelles de la part des gouvernements concernés, la Cour invite derechef ces derniers de répondre à la question de savoir s’il y a eu une quelconque évolution à la suite de la période sous examen dans l’affaire

Mozer

– soit, postérieure à juillet 2010 – qui pourrait avoir une incidence sur leurs responsabilités respectives

? Dans ce contexte, les gouvernements, en particulier celui de la Russie, sont priés

:

a)

de faire part à la Cour de toute information tangible et de tout argument pertinent, susceptibles d’établir que, depuis juillet 2010, la Russie n’exerce plus un contrôle effectif et/ou une influence décisive sur les autorités de la République moldave de Transnistrie, autoproclamée comme telle («

la RMT

»)

;

b)

de s’exprimer – documents à l’appui et en se référant spécifiquement à la règlementation sur leur structure ainsi qu’au corpus jurisprudentiel existants – sur la question de savoir si, depuis ladite date, les tribunaux de la RMT, dont la Cour constitutionnelle instaurée le 12 juin 2002, peuvent être considérés comme indépendants et impartiaux, et passer pour désormais faire partie d’un système judiciaire fonctionnant sur une base constitutionnelle et juridique reflétant une tradition judiciaire conforme à la Convention et respectueux de l’état de droit. Pour répondre à cette question, la Cour invite les gouvernements concernés, notamment celui de la Russie, d’utiliser les voies et moyens diplomatiques dont ils disposent afin de collecter les informations requises auprès des autorités judiciaires transnistriennes et de les communiquer à la Cour.

Quant au fond

2.

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de de sa vie privée, au sens de l’article

8 §

1 de la Convention

? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi, poursuivait-elle un but légitime et était-elle nécessaire, au sens de l’article

8 §

2

?

3.

Le requérant a-t-il été privé de ses biens dans les conditions prévues par la loi, au sens de l’article

1 du Protocole n

o

1

? Dans l’affirmative, cette privation procédait-elle de l’application d’une loi jugée nécessaire pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes

?

4.

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant de circuler librement, au sens de l’article

2 §

1 du Protocole n

o

4

? Dans l’affirmative, cette restriction était-elle prévue par la loi, poursuivait-elle un but légitime et était-elle nécessaire, au sens de l’article

2 §

3 du Protocole n

o

4

?

5.

Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler ses griefs de méconnaissance de la Convention

?