CtEDO 18.09.2018 Auto

BONDARENCO c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
18.09.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BONDARENCO c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 58144/09 Igor BONDARENCO împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 18 septembrie 2018 într-un comitet compus din Paul Lummens, președinte, Valeriu Grițco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Igor Bondarenco, este un resortisant moldovean, născut în 1967 și rezident în Bender. Guvernul moldovenesc ( mai mult decât) a fost reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin decizia din 10 septembrie 2007, Curtea Supremă a Republicii Moldova din Transnistria ( La 6 mai 2009, reclamantul a fost eliberat. GRIEF Invochant la art. 5 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susține că deținerea sa de către autoritățile din Republica Moldova a fost ilegală. În ceea ce privește instanța Curtea trebuie mai întâi să stabilească dacă faptele denunțate de reclamant intră sub incidența instanței Republicii Moldova în sensul articolului 1 din Convenție. Reclamantul susține că faptele în cauză intră sub incidența jurisdicției Republicii Moldova. Guvernul acceptă această teză. Evaluare a Curții 10. Curtea amintește că principiile generale referitoare la chestiunea instanței în sensul articolului 1 din Convenția privind actele și faptele care au avut loc în regiunea transnistrică a Republicii Moldova au fost stabilite în Hotărârile Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia ([GC], n 48787/99, § 311-319, CEDH 2004-VII), Catania și alte c. Republica Moldova și Rusia ([GC], nr. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, § 103-107, CEDO 2012 (extracturi)), precum și, mai recent, Mozer c. Republica Moldova și Rusia ([GC], n 11138/10, § 97-98, CEDO 2016). (preciși), Curtea a considerat că, deși Republica Moldova nu exercită nicio autoritate asupra regiunii transnistriene, aceasta a rezultat din faptul că Moldova era statul teritorial în care se aflau persoanele aflate în această regiune aflate sub jurisdicția sa. Obligația Republicii Moldova, în temeiul articolului 1 din convenție, de a recunoaște tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția sa drepturile și libertățile garantate prin convenție se limita însă la aceea de a lua măsurile care erau în puterea sa și în conformitate cu dreptul internațional, indiferent dacă acestea sunt de ordin diplomatic, economic, judiciar sau de altă natură ( Ilașcu și alții, citată anterior, punctul 333, Catan și alții, citată anterior, punctul 109, și Mozer, citată anterior, punctul 100). Obligațiile Republicii Moldova în temeiul articolului 1 din convenție au fost descrise ca obligații pozitive (Ilașcu și altele, citată anterior, § 322 și 330-311, Catan și altele, citată anterior, §§ 109-110, și Mozer, citată anterior, punctul 99). Curtea nu vede niciun motiv pentru a distinge această specie de cauzele menționate anterior. Pe de altă parte, Curtea constată că nu există niciun motiv să se facă distincție între această specie și o abordare similară. Prin urmare, Comisia concluzionează că reclamantul se afla în speță în jurisdicția Republicii Moldova în sensul articolului 1 din convenție, dar că responsabilitatea acestui stat în actele denunțate trebuie să fie stabilită în lumina obligațiilor pozitive menționate anterior (Ilașcu și altele, citată anterior, § 335). Reclamantul susține că deținerea sa de către instanțele din RMT, care ar fi create în mod ilegal, era contrară articolului 5 alineatul (1) din convenție. 14. Curtea amintește că mecanismul de plângere în fața sa are un caracter subsidiar față de sistemele naționale de protecție a drepturilor omului și că această subsidiaritate se regăsește la articolele 13 și 35 alineatul (1) din convenție (a se vedea, printre multe altele, Paposhvi c. Belgia [GC], 41738/10, § 184, 13 decembrie 2016. De asemenea, aceasta reiterează faptul că art. 35 alineatul (1) din Convenție, care prevede regula epuizării căilor de atac interne, prezintă afinități strânse cu art. 13 din Convenție (Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 152, CEDH 2000 XI). 15. Curtea reamintește că obligația pozitivă pe care o deține Moldova este aceea de a utiliza toate mijloacele juridice și diplomatice în puterea sa pentru a asigura în continuare persoanelor care au reședința în regiunea transnistrică că drepturile și libertățile definite de Convenție (Mozer) , citată anterior, § 214. Pe teren de la art. 13 din Convenție, Comisia a considerat, printre altele, că căile de atac pe care Moldova ar trebui să le ofere reclamantului constau în a oferi autorităților moldovenești posibilitatea de a furniza informații detaliate cu privire la situația sa și de a fi informat cu privire la diferitele demersuri juridice și diplomatice întreprinse de acestea (ibidem 16. În speță, Curtea constată că reclamantul nu și-a adus cauza la cunoștința autorităților moldovenești. Prin urmare, Comisia subliniază că acestora nu li s-a oferit posibilitatea de a întreprinde demersuri diplomatice și juridice pentru a încerca să își asume obligații pozitive în conformitate cu art. 1 din Convenție. Prin urmare, cererea trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 11 octombrie 2018. Hasan Bakurc

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2018-09-18
0,95
VERSILOV c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA ET RUSSIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 28750/11 Andrei VERSILOV contre la République de Moldova et la Russie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 18 septembre 2018 en un comité composé de : Paul Lemmens, p
CtEDO 2018-05-15
0,95
PETROV c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 5570/07 Grigore PETROV contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 mai 2018 en un comité composé de : Paul Lemmens, président, Valeriu Gri
CtEDO 2020-04-21
0,94
ȘEVCENCO ET TIMOȘIN c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requêtes n os 35215/06 et 43414/08 Vladimir ŞEVCENCO contre la République de Moldova et Oleg TIMOŞIN contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 21 avril
CtEDO 2019-04-09
0,94
AFFAIRE ROMANENCO c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ROMANENCO c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (Requête n o 59252/13) ARRÊT STRASBOURG 9 avril 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Romanenco c. République de Moldova, La Cour europée
CtEDO 2021-03-16
0,94
N.B. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 80044/13 N.B. contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 16 mars 2021 en un comité composé de : Branko Lubarda, président, Valeriu Griţco, P
Sursă