PADINEANȚ v. ROMANIA

Comunicat la 16 septembrie 2019 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 25605/18 Ana PADINEANȚ împotriva României depusă la 24 mai 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă respectiv la moartea tatălui reclamantului și a propriilor leziuni fizice cauzate în circumstanțele accidentului auto, presupunând cauzate de o terță parte la 3 septembrie 2012. Denumirile se referă la faptul că autoritățile nu au efectuat o anchetă promptă și eficace cu privire la evenimente. Întrebarea este încă pe calea procurorului. La 19 decembrie 2016, reclamația reclamantului privind durata necorespunzătoare a procedurii a fost respinsă ca fiind inadmisibilă, în măsura în care motivele juridice se bazează pe, și anume art. 488 din Codul de Procedură Criminal, a fost aplicabil numai în cazul acestor anchete inițiate în urma intrării în vigoare în 2014. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 2, 6 și 13 din Convenție, susținând, de asemenea, că în legislația internă nu există remediu care să poată accelera ancheta. 104 din Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, ECHR 2000-VII), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 2 din Convenție? A avut reclamantul la dispoziția ei un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 2, mai în special în ceea ce privește durata necorespunzătoare a anchetei, astfel cum prevede art. 13 din Convenția?

Communicated on 16 September 2019

FOURTH SECTION

Application no. 25605/18

Ana PADINEANȚ

against Romania

lodged on 24 May 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns respectively the death of the applicant’s father and the applicant’s own physical injuries caused in the circumstances of a car accident, allegedly caused by a third party on 3 September 2012. The complaints refer to the authorities’ failure to carry out a prompt and effective investigation into the events. The inquiry is currently still pending before the prosecutor. The applicant’s complaint concerning the unreasonable length of the procedure was dismissed as inadmissible on 19

December 2016, in so far as the legal grounds relied on, namely Article

488 of the Criminal Code of Procedure, was applicable only to those investigations started following its entry into force in 2014.

The applicant complained under Articles 2, 6 and 13 of the Convention, claiming also that there was no remedy in the domestic law capable to speed up the inquiry.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Having regard to the procedural protection of the right to life (see paragraph

104 of

Salman v. Turkey

[GC], no. 21986/93, ECHR 2000-VII), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 2 of the Convention?

2.

Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her complaint under Article 2, more particular in respect of the unreasonable length of the investigation, as required by Article 13 of the Convention?