S.N. c. FRANCE

Comunicat la 18 septembrie 2019 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 14997/19 S.N. împotriva Franței introdusă la 19 martie 2019 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul este un resortisant senegalez născut în 1977 și rezident la Paris. El a făcut obiectul în 2019 al unui decret prefecțional obligat să părăsească teritoriul francez. El suferă de o boală psihică cronică. Invocând articolele 2 și 3 din Convenție, reclamantul se plânge că executarea măsurii de la distanță ar avea drept consecință întreruperea tratamentului și supravegherea patologiei de care suferă, acest tratament și această supraveghere care, în opinia sa, nu pot fi continuate în Senegal.

El consideră că întreruperea acestui tratament ar avea consecințe de o gravitație excepțională și ar constitui un tratament inuman sau degradant contrar convenției, întrucât ar face față unui risc real de a fi expus unui declin grav, rapid și ireversibil al stării sale de sănătate, care ar duce la suferințe intense sau la o reducere semnificativă a speranței sale de viață. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE având în vedere hotărârea Paposhvili c. Belgia ([GC], n 41738/10, 13 decembrie 2016) și având în vedere argumentele reclamantului și documentele prezentate, trebuie să se considere că acesta s-ar confrunta cu riscul de a fi supus unor tratamente în conformitate cu art. 3 din convenție în cazul în care ar fi pus în aplicare obligația de a părăsi teritoriul din 12 februarie 2019?

Communiquée le 18 septembre 2019

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 14997/19 S.N. contre la France introduite le 19 mars 2019

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant est un ressortissant sénégalais né en 1977 et résidant à Paris. Il fit l’objet en 2019 d’un arrêté préfectoral l’obligeant à quitter le territoire français. Il est atteint d’une maladie psychiatrique chronique. Invoquant les articles 2 et 3 de la Convention, le requérant se plaint que l’exécution de la mesure d’éloignement aurait pour conséquence l’interruption du traitement et de la surveillance de la pathologie dont il souffre, ce traitement et cette surveillance ne pouvant, selon lui, être poursuivis au Sénégal. Il estime que l’interruption de ce traitement aurait pour lui des conséquences d’une exceptionnelle gravité et constituerait un traitement inhumain ou dégradant contraire à la Convention dès lors qu’il ferait face à un risque réel d’être exposé à un déclin grave, rapide et irréversible de son état de santé entraînant des souffrances intenses ou à une réduction significative de son espérance de vie.

QUESTION AUX PARTIES

A la lumière de l’arrêt Paposhvili c. Belgique ([GC], n o 41738/10, 13 décembre 2016), et eu égard au grief du requérant et aux documents qui ont été soumis, doit-on considérer que celui-ci serait confronté au risque d’être soumis à des traitements contraires à l’article 3 de la Convention si l’arrêté portant obligation de quitter le territoire du 12 février 2019 était mis à exécution ?