GIALLOMBARDO c. ITALIE

Publicat la 16 iunie 2025 Prima secțiune Cerere n 7/1916 Roberto GIALLOMBARDO împotriva Italiei introdusă la 8 ianuarie 2016 comunicat la 26 mai 2025 DE LA L Pe baza constatării judiciare că aceste bunuri au făcut obiectul unui lot ilicit, reclamantul deținea trei clădiri situate pe teritoriul d În octombrie 2007, poliția judiciară, constatând că imobilele nu erau conforme cu caracteristicile menționate în autorizație, sesizează clădirile. Procurorul Republicii Savone Valida a sesizat-o și a inițiat o anchetă penală împotriva reclamantului. Savone l-a condamnat pe reclamant pentru, printre altele, posesie ilegală în sensul articolului 44 alineatul (1) litera (c) din D.P.R. n 380/2001 și a ordonat confiscarea imobilelor.

La 9 decembrie 2010, Curtea de Apel din Genova l-a revocat pe reclamant și a retras confiscarea. Prin hotărârea pronunțată la 7 noiembrie 2012, Curtea de Casație a infirmat hotărârea din cauza hotărârii și a trimis cauza în fața tribunalului numai în ceea ce privește acuzația de lotărie ilegală. În iulie 2013, Curtea de Apel din Genova a declarat că aceaceasta a fost impusă. Cu toate acestea, după ce a constatat realizarea tuturor elementelor de proprietate ilegală, aceasta a confirmat confiscarea imobilelor. Reclamantul s-a ocupat de casarea în care se pretindea că hotărârea din cauza căreia nu luase în considerare unele dintre argumentele sale. Prin Hotărârea din 17 iulie În 2015, Curtea de Casație l-a decăzut.

Invocând articolele 6 alineatul (1) și 3 litera (c) din convenție, reclamantul se plânge că, în urma declarației de prescripție, instanțele interne nu au examinat în mod corespunzător mijloacele sale de recurs; în plus, invocând articolele 6 § 2 și 7 din convenție, se plânge de o încălcare a prezumției de nevinovăție și a aplicării unei pedepse în pofida prescrierii dreptului de proprietate. Întrebări cu privire la părți Reclamantul a beneficiat de un proces echitabil în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție? În special, este suficient motivat să se închidă Curtea de apel din Genova din 1 iulie 2013 (a se vedea, printre altele, Moreira c. Portugalia (n [GC], n 19867/12, § 84, 11 iulie 2017) Sucursala de nevinovăție garantată prin art. 6 alineatul (2) din Convenție a fost respectată în speță?

În special, instanțele interne au imputat o răspundere penală reclamantului … 1828/06 și 2 altele, § 317, 28 iunie 2018 și, în general, Nealon și Hallam c. Regatul Unit [GC], n 32483/19 și 35049/19, § 168, 11 iunie 2024)? Confiscarea în litigiu a fost impusă reclamantului pe baza unei declarații substanțiale de răspundere, în conformitate cu art. 7 din convenție (a se vedea G.I.E.M. S.r.l. și altele, citată anterior, § 261)

Publié le 16 juin 2025

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 4790/16 Roberto GIALLOMBARDO contre l’Italie introduite le 8 janvier 2016 communiquée le 26 mai 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la confiscation des biens du requérant au sens de l’article 44 § 2 du Code de la construction, le décret présidentiel n o 380 du 6 juin 2001 (« le D.P.R. n o 380/2001 »), sur la base du constat judiciaire que ces biens avaient fait l’objet d’un lotissement illicite. Le requérant était propriétaire de trois immeubles sis dans le territoire d’Albenga qu’il avait construit sur la base de permis émis par la municipalité. Le 1 er octobre 2007, la police judiciaire, constatant que les immeubles n’étaient pas conformes aux caractéristiques indiquées dans les permis, saisit les bâtiments. Le procureur de la République de Savone valida la saisie et entama une enquête pénale à l’encontre du requérant.

Le 23 juin 2006, le tribunal de Savone condamna le requérant pour, entre autres, lotissement illicite au sens de l’article 44 § 1 c) du D.P.R. n o 380/2001, et ordonna la confiscation des immeubles. Le 9 décembre 2010, la cour d’appel de Gênes acquitta le requérant et révoqua la confiscation. Par un arrêt déposé le 7 novembre 2012, la Cour de cassation infirma l’arrêt d’appel et renvoya l’affaire devant la cour d’appel uniquement quant au chef d’accusation de lotissement illicite. Elle ordonna la démolition des bâtiments. Le 1 er juillet 2013, la cour d’appel de Gênes déclara l’infraction prescrite. Néanmoins, ayant constaté la réalisation de tous les éléments de l’infraction de lotissement illicite, elle confirma la confiscation des immeubles.

Le requérant se pourvut en cassation alléguant que l’arrêt d’appel n’avait pas pris en considération certains de ses arguments. Par arrêt du 17 juillet 2015, la Cour de cassation le débouta. Invoquant les articles 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention, le requérant se plaint du fait que, à la suite de la déclaration de prescription, les cours internes n’ont pas dûment examiné ses moyens d’appel ; en outre, invoquant les articles 6 § 2 et 7 de la Convention, il se plaint d’une violation de la présomption d’innocence et de l’application d’une peine malgré la prescription de l’infraction.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il bénéficié d’un procès équitable conformément à l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, l’arrêt de la cour d’appel de Gênes du 1 er juillet 2013 est-il suffisamment motivé (voir, parmi autres, Moreira Ferreira c. Portugal (n o 2) [GC], n o 19867/12, § 84, 11 juillet 2017) ? 2. La présomption d’innocence garantie par l’article 6 § 2 de la Convention a-t-elle été respectée en l’espèce ? En particulier, les juridictions internes ont-elles imputé une responsabilité pénale au requérant nonobstant l’abandon des poursuites à son encontre (voir G.I.E.M. S.r.l. et autres c. Italie [GC], n os 1828/06 et 2 autres, § 317, 28 juin 2018 et, en general, Nealon et Hallam c. Royaume-Uni [GC], n os 32483/19 et 35049/19, § 168, 11 juin 2024) ? 3. La confiscation litigieuse a-t-elle été imposée au requérant sur la base d’une déclaration substantielle de responsabilité, conformément à l’article 7 de la Convention (voir G.I.E.M.

S.r.l. et autres , précité, § 261) ?