MICHNEA v. ROMANIA

Comunicat la 2 octombrie 2019 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 10395/19 Gheorghe MICHNEA împotriva României depusă la 1 februarie 2019 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o presupusă încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în măsura în care o hotărâre a instanței și-a respins cererea de returnare a copilului său în Italia, în cazul în care reclamantul locuiește și în cazul în care familia locuia când copilul s-a născut în martie 2017. 299 (adoptată la 16 iunie 2018 și notificată părților la 13 august 2018), Curtea de Apel a refuzat returnarea din cauza faptului că, în ciuda nașterii în Italia, copilul nu a putut fi considerat că are reședința ei obișnuită în țara respectivă, datorită faptului că mama a trăit acolo doar pentru o perioadă scurtă de timp (de la 4 februarie 2017 la 9 august 2017). A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în conformitate cu art. 8 din Convenție, având în vedere procedura de returnare a copilului său care dă naștere decizia finală nr. 299 din Curtea de Apel din București (adoptată la 16 iunie 2018 și notificată părților la 13 august 2018)? În special, Curtea de Apel interpretează noțiunea de „reședință umană” în cazul în cauză, în conformitate cu cerințele Convenției de la Haga privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copiilor și a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind jurisdicția și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materie de responsabilitate parentală („Regulamentul Bruxelles II bis”)?

Communicated on 2 October 2019

FOURTH SECTION

Application no. 10395/19

Gheorghe MICHNEA

against Romania

lodged on 1 February 2019

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns an alleged infringement of the applicant’s right to respect for his family life, insofar as a court decision dismissed his request for the return of his infant child to Italy, where the applicant resides and where the family lived when the child was born in March 2017. In a final decision no. 299 (adopted on 16 June 2018 and notified to the parties on 13 August 2018), the Bucharest Court of Appeal refused the return on the grounds that despite being born in Italy, the child could not be considered to have her habitual residence in that country, due to the fact that the mother only lived there for a short period of time (from 4

February

2017 to 9 August 2017).

QUESTION TO THE PARTIES

1.

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his family life, contrary to Article 8 of the Convention, in the light of the proceeding for the return of his child giving rise to the final decision no.

299 of the Bucharest Court of Appeal (adopted on 16 June 2018 and notified to the parties on 13 August 2018)? In particular, is the Court of Appeal’s interpretation of the notion of “habitual residence” in the present case consistent with the requirements of the Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction and of the Council Regulation (EC) No. 2201/2003 of 27 November 2003 concerning jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in matrimonial matters and the matters of parental responsibility (“the Brussels II

bis

Regulation”)?