CASE OF MICHNEA v. ROMANIA

Tradus ș i revizuit de IER (ier.go v.ro)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SEC Ț

IA A PATRA

CAUZA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 10395/19) HOTĂRÂRE Art. 8 • Respectarea vieții de familie • Respingerea de către instanț a na țional ă a cererii de înapoiere a copilului în Italia • Autoritatea părintească exercitată în comun de ambii părinți înainte de îndepărtarea copilului • Copilul s - a integrat într-un mediu social și de familie în Italia înainte de îndepărtarea lui • Nici o explica ție privind prioritatea dată de instanț a na țională domiciliului din România al părinț ilor fa ță de elementele factuale clare care indicau o viață de familie în Italia • Întemeierea pe constatări ale CJUE într - o altă cauză făr ă a face vreo examinare a diferen ț ei contextuale între acel caz ș i cazul reclamantului • Refuzul instanț ei na ț ionale nu este în concordan ță cu faptele sau cu scopul Conven ț iei de la Haga de a proteja interesul superior al copilului prin restabilirea status quo-ului ș i prin asigurarea întoarcerii imediate în ț ara în care î ș i avea re ș edin ț a obi șnuită în cazul răpirii ilegale • Constatarea că re ș edin ț a obi șnuită se afla în Italia ș i existen ț a custodiei comune ar fi în mod normal suficiente pentru a concluziona că îndepărtarea copilului din Italia fără consim țământul reclamantului este un fapt ilicit în termenii Convenț iei de la Haga • Constatarea inaplicabilităț ii la nivel na ț ional a Conven ț iei de la Haga

• Neidentificarea interesului superior al copilului ș i neluarea acestuia în considerare în examinarea situa ției familiei • Interpretarea ș i aplicarea Conven ț iei de la Haga ș i a Regulamentului Bruxelles II bis nu au asigurat garan ț iile din art. 8 STRASBOURG 7 iulie 2020 Hotărârea devine definitivă în condiț iile p revăzute la a rt. 44 § 2 din Conven ț ie. Poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I În cauza Michnea împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într -o cameră compusă din: Yonko Grozev, Pre ș edinte, Faris Vehabović , Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, Carlo Ranzoni, Stéphanie Mourou-Vikström, Jolien Schukking, judecători, ș i Andrea Tamietti, grefier de sec ț ie, Având în vedere: cererea (nr. 10395/19) în dreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Gheorghe Michnea („reclamantul”), a sesizat Curtea, la 1 februarie 2019, în temeiul art. 34 din Conven ț ia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăț ilor fundamentale (Conve n ț ia); decizia de a comunica cererea guvernului României („Guvernul”); decizia de a acorda prioritate cererii (art. 41 din Regulamentul Cur ț ii); observa țiile părț ilor; după ce a deliberat în camera de consiliu, în 9 iunie 2020, pronun ță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dat ă: INTRODUCE RE 1 . Cererea vizează o presupusă încălcare a dreptului reclamantului la respectarea vie ții sale de familie, în măsura în care o decizie a unei instanț e i- a respins cererea de înapoiere a copilului său în Italia, unde îș i are domiciliu l reclamantul ș i unde locuiau el ș i so ț ia lui la data na ș terii copilului,

în martie 2017. Curtea de Apel Bucure ști a refuzat să dispună înapoierea din motivul că nu se putea considera că re ș edin ț a obi șnuită a copilului era în acea țară. ÎN FAPT

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I în comun autoritatea părintească în privinț a lui Y, de la na ș terea ei (art. 483 din Codul Civil Român). Lui X ș i Y le-au fost emise carduri de reziden ță de către autoritățile italiene. Y a beneficiat de asigurare medicală în Italia de câ nd s- a născut. 6 . X a dorit să se întoarcă în România cu copilul, dar reclamantul s -a opus. Această chestiune era o sursă de conflicte frecvente între cei doi. Reclamantul a avertizat- o pe X că mai degrabă ar da copilul spre adopție în Italia decât să fie crescută în casa bunicilor ei în România. 7 . La 22 mai 2017 reclamantul a făcut o ofertă pentru cumpărarea unui apartament în Italia și a plătit o garanț ie de 1000 EUR pentru a asigura tranzac ț ia.

I. PROCEDURA ÎN TEMEIUL CONVEN

Ț

IEI DE LA HAGA

12. La 8 februarie 2018, reclamantul a introdus o ac ț iune la Tribunalul Bucure ș ti în temeiul prevederilor Conven ț iei de la Haga, în vederea înapoierii copilului său în Italia. 1 3 . La 3 aprilie 2018 tribunalul a admis cererea. Acesta a constatat că re ș edin ț a obi șnuită a copilului era în Italia și că X a decis unilateral să schi mbe acest lucru, încălcând u - se drepturile părinteș ti ale reclamantului. Instan ț a nu a găsit nicio indicație conform căreia întoarcerea copilului în Italia i -ar cauza un prejudiciu ireparabil în sensul art. 13 din Conven ț ia de la Haga. De asemenea, aceasta a respins ca nefondate acuza țiile lui X că reclamantul ș i-ar fi neglijat responsabilităț ile parentale.

2

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

II. PROCEDURA DE DIVOR

Ț

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

CADRUL JURIDIC

Ș

I PRACTICA RELEVANTE

I. DREPTUL INTERN

22. Dispozi ț iile relevante din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Conven ț iei de la Haga sunt prezentate în Ferrari împotriva Români ei (nr. 1714/10, pct. 25-28, 28 aprilie 2015, ș i Blaga împotriva României , nr. 54443/10, pct. 50, 1 iulie 2014).

II. DOCUMENTE INTERNA

Ț IONA LE

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I „În înț elesul acestei Conven ț ii – a) «dreptul de încredin ț are» include drepturi legate de îngrijirea persoanei copilului ș i, în special, dreptul de a determina domiciliul copilului; b) «dreptul de vizitare» include drept ul de a lua un copil pentru o perioadă lim itată de timp într-un alt loc decât re ș edin ț a obi șnuită a copilului.” Articolul 12 „Când un copil a fost deplasat sau reț inut ilegal în sensul art. 3 ș i, la data începerii procedurii înaintea autorităț ii judiciare sau administrative a statului contractant unde se află copilul, o perioadă de mai puț in de un an s- a scurs de la data deplasării sau neînapoierii ilegale, autoritatea sesizată dispune înapoierea imediată a copilului.

Autoritatea judiciară sau administrativă, chiar și dacă procedura a fost inițiată după expirarea perioadei de un an prevăzute la alineatul precedent, va dispune, de asemenea, înapoierea copilului, cu excep ția cazului în care se demonstrează că respectivu l copil s - a integrat în noul său med iu.

C ând autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat are motive de a crede că respectivul copil a fost luat într - un alt stat, ea poate suspenda procedura sau să respingă cererea de înapoiere a copilului.” Articolul 13 „Prin excepț ie de la dispozi țiile articolului precedent, autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat nu este ținută să dispună înapoierea copilului, dacă persoana, institu ț ia sau organismul care se împotrive ș te înapoierii sale stabi le ș te - a) că persoana, institu ț ia sau organismul care avea în îngrijire copilul nu exercita efectiv dreptul privind încredin țarea la data deplasării sau neînapoierii, ori consimț ise sau achiesase ulterior la deplasare sau neînapoiere; sau b) că există un risc grav ca înapoierea copilului să - l expună unui pericol fizic sau psihologic sau să - l pună, în orice fel, într -o situ a ție intolerabilă.

Autoritatea judiciară sau administrativă poate, de asemenea, să refuze a dispune înapoierea copilului, dacă constată că acest a se î mpotri ve ș te înapoierii sal e și că a atin s o vârstă și un grad de maturitate la care este necesar să se țină seama de op inia sa. La aprecierea împrejurărilor vizate în acest articol, autorităț ile judiciare ș i administrative urmează să țină seama de informaț iile puse la dispozi ț ie de autoritatea centrală sau orice altă autoritate competentă a statului în care se află reș edin ț a ob i șnuită a copilului privitor la situa ția sa socială.”

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I unor drepturi mai mult sau mai pu ț in discutabile privind persoana lui este unul dintre cele mai obiective exemple de ceea ce constituie interesul copilului… Adevărata victimă a «răpirii de copii» este chiar copilul, care suferă din cauza pierderii bru ște a stabilității lui, a pierderii traumatizante a contactului cu păr intele care a fost responsabil d e cre ș terea lui, a incertitudini i și frustrării care vin cu necesitatea de a se adapta unei limbi străine, unor condiț ii culturale nefamiliare ș i unor profesori ș i rude necunoscute.

25. Este, astfel, legitim să se susțină că cele două obiecte ale Conven ț iei – primu l preventiv, iar celălalt destinat să asigure reintegrarea imediată a copilului în mediul lui obi ș nuit – corespund unei idei specifice referitoare la ce constituie «interesul superior al copilului» . Cu toate acestea ... trebu ie să se admită că deplasarea copilului poate fi uneori justificată de rațiuni obiective care au legătură fie cu copilul, fie cu mediul cu care este conectat cel mai mult. Prin urmare, Conven ț ia recunoa ș te nevoia de anumite exce p ț ii de la obliga ț iile gener ale asumate de state de a asigura înapoierea promptă a copiilor care au fost deplasa ț i sau r e ț inu ți ilegal.”

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I exercitarea normală a acestora. Adevărata natură a Convenției se arată cel mai clar în aceste situa ț ii: aceas ta nu vizează să stabilească persoana căreia i se va încredinț a copilul la un anumit moment în viitor, și nu vizează nici situaț iile în care se poate dovedi necesar să se modifice o decizie care stabilește exercitarea autorității părinteș ti în comun pe baza unor fapte care ulte rior s- au schimbat. Aceasta caută, mai simplu, să prevină ca o decizie ulterioară asupra acestei probleme să fie influențată de o schimbare de circumst an țe cauzată de o acțiune unilaterală a uneia dintre părț i. B. Regulamentul Bruxelles II bis

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I (i) în termen de un an de când cel căruia i s -a încred in ț at copilul a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoș tin ță de locul în care se afla copilul, nu s -a depus nici o cerere de înapoiere la autorită ț ile competente ale statului membru în care copilul a fost deplasat sau re ț inut; (ii) a fost retrasă o cerere de înapoiere înaintată de cel căruia i s-a încredin ț at copilul ș i nu s- a depus nici o nouă cerere în termenul stabilit la pun ctul (i); (iii) o cauză soluționată de o instanță judecătorească din statul membru în care copilul î ș i avea re ș edi n ț a obi șnuită imediat înaintea deplasării sale sau re ț inerii sale ilegale a fost închisă în conformitate cu articolul 11 alineat ul (7); (iv) o hotărâre de încredințare care nu implică înapoierea copilului a fost pronunțată de insta n ța judecătorească din statul membru în care copilul îș i avea re ș edin ț a ob i șnuită imediat înaintea deplasării sau reținerii sale ilegale.” Articolul 11 Înapoierea copilului „1.

În cazul în care o persoană, instituție sau orice alt organism căruia/căreia i s -a încred in țat copilul solicită autorităț ilor competente dintr-un stat memb ru să pronunț e o hotărâre judecătorească pe baza Convenț iei de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (denumită în continuare «Convenț ia de la Haga din 1980») în vederea ob ț inerii înapoierii copilului care a fost deplasat sau re ț inut ilegal într-un alt stat membru decât statul membru în care copilul î ș i avea re ș edin ț a obi șnuită imediat înainte de deplasarea sau de reținerea sa ilegale, se aplică alineatele (2)- (8).” C. Jurispruden ț a Cur ț ii de Just i ț ie a Uniunii Europene 2 8 . În hotărârea Barbara Mercredi (22 decembrie 2010, C-497/10 PPU, ECLI:EU:C:2010:829) 1 Curtea de Justi ț ie a Uniunii Europene (în continuare „CJUE”), a interpretat conceptul de „reș edin ță obișnuită” după cum urmează: „21.

Din acea relaț ie [între doamna Mercredi ș i domnul Chaffe] s- a născut la 11 august 2009 o fiică, numită Chloé, resortisant francez. În săptămâna care a urmat după naș terea copilului, doamna Mercredi și domnul Chaffe, a căror relaț ie nu mai era stabilă de mai multă vreme și care nu mai locuiau împreună după ce domnul Chaffe părăsise locuinț a familiei, s-au separat. 22. La 7 octombrie 2009, când Chloé era în vârstă de două luni, doamna Mercredi ș i fiica ei au plecat din Anglia în insula Réunion, unde au ajuns a doua zi. Tatăl copilului nu a fost informat dinainte despre plecarea mamei ș i a copilului, dar a primit o scrisoare, la 10 octombrie 2009, în care doamna Mercredi a expus motivele acele i plecări.

[...] 41. Prin prima întrebare, instan ț a de trimitere încearcă să clarifice, în esență, cum să interpreteze corect conceptul de «re ș edin ță obișnuită» în sensul a rt. 8 ș i 10 din Regulament, pentru a determina care instan ță are competență pentru a dispune în chestiuni legate de drepturile de încredin ț are, în special acolo unde, ca în ac ț iunea principală, disputa vizează un copil mic care este deplasat legal de mama lui într -un stat membru altul decât cel al re ș edin ț ei obi ș nuite a copilului, ș i care a stat acolo doar câteva zile până când instanț a din s tatul din care a plecat este sesi zată. 1 Textul complet al hotărâr ii aici . 8

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I [...] 56. Reiese, din toate cele de mai sus, că răspunsul la prima întrebare este acela că «re ș edin ț a obi șnuită», în înț elesul art. 8 și 10 din Regulament, trebuie interpretată ca însemnând că o astfel d e reș edin ță corespunde locului care reflectă un grad de inte grare a copilului într-un mediu social ș i de familie. În acest scop, când situa ția în cauză este aceea a unui copil mic care a stat cu mama lui doar câteva zile într-un stat membru - altul decât cel în care î ș i avea re ș edin ț a obi șnuită - în care a fost deplasat, factorii care trebuie lua ț i în considerare includ, în primul rând, durata, regularitatea, condi ț iile ș i motivele pentru ș ederea pe teritoriul acelui stat membru ș i pentru mutarea mamei în acel stat și, în al doilea rând, cu referire specială la vârsta copilului, originile geografice ș i de familie ale mamei ș i conexiunile de familie ș i sociale pe care mama ș i copilul le au cu acel stat membru.

Este responsabilitatea instan ț ei na ționale să stabilească re ș edin ț a obi șnuită a copilului, luând în considerare toate circumstanț ele de fapt specifice fiecărui caz individual. 57. Dacă aplicarea testelor menț ionate mai sus ar fi dus, în ac țiunea principală, la concluzia că reș edin ț a obi șnuită a copilului nu poate fi stabilită, ar trebui să se determine care instan ță are competență pe baza criteriului prezenț ei copilului, în temeiul art. 13 din Regulament. ÎN DREPT I.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A

A RT. 8 DIN CONVEN Ț IE

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I 3 1 . Reclamantul a reiterat că Y s - a născut în Italia ș i a locuit în acea țară continuu, până când X a luat -o în mod ilicit în România. Ea avea un permis de ș edere italian și asigurare medicală în Italia. În plus, în acea perioadă, inten ția cuplului era ca ei să trăiască împreună în Italia. El și X, ca părinț i ai lui Y , erau căsătoriț i ș i locuiau în Italia, unde el î ș i avea re ș edin ț a ș i era lucrător salariat remunerat.

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I 3 7 . În toate hotărârile referitoare la copii, intere sul superior al acestora trebuie să prevaleze [ibidem, pct. 96, precum ș i Strand Lobben ș i al ț ii împotriva Norvegiei (MC), nr. 37283/13, pct. 204, 10 septembrie 2019]. Aceea și filosofie este inerentă Convenției de la Haga, care asociază acest interes cu r estabilirea status quo prin intermediul unei hotărâri de înapoiere imediată a copilului în ț ara sa de re ș edin ță obișnuită în caz de răpire ilegală, ț inând seama în acela și timp de faptul că neînapoierea se poate dovedi uneori justificată de motive obiectiv e care corespund interesului copilului, explicând astfel existen ț a unor excep ț ii, ș i anume în cazul unui risc grav ca înapoierea copilului să - l expună unui pericol fizic sau psihic sau ca în orice alt chip să -l situeze într-o situa ție intolerabilă [(a rt.

13 alin. (1) lit. (b)]. Curtea mai observă că Uniunea Europeană aderă la aceeaș i filosofie, în cadrul unui sistem care implică doar state membre ale Uniunii Europene ș i este întemeiat pe principiul încrederii reciproce. Regulamentul Bruxelles II bis, ale că rui dispozi ții privind răpirea de copii le completează pe cele deja prevăzute de Conven ția de la Haga, se referă de asemenea în preambulul său la interesul superior al copilului (a se vedea supra, pct. 42), în timp ce art. 24 alin. (2) din Carta drepturilo r fundamentale subliniază că, în toate acț iunile referitoare la copii, interesul superior al copilului trebuie să prevaleze (a se vedea X împotriva Letoniei , citată anterior, pct. 97).

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I lor fără să fie nevoie de vreo hotărâre judecătorească în această privință (a se vedea Monory împotriva României ș i Ungariei , nr. 71099/01, pct. 76, 5 aprilie 2005, precum ș i supra, pct. 26) În consecin ță, ș i în ciuda alega ț iilor lui X în sens contrar, (a se vedea pct. 13 in fine ), Curtea nu are niciun motiv să se îndoiască că autoritatea părintească era exercitată efectiv în comun de către ambii părinț i înainte de deplasare.

4 1 . Rămâne să se stabilească dacă ingerința era „prevăzută de lege”, dacă a urmărit unul sau mai multe scopuri legitime și dacă era „necesară într -o societate democratică” (a se vedea Andersena împotriva Letoniei , nr. 79441/17, pct. 133, 19 septembrie 2019). 4 2 . Curtea observă mai întâi că ingerința era prevăzută de lege, ș i anume de art. 3 din Conven ția de la Haga ratificată de statul pârât prin Legea nr. 100/1992 (a se vedea supra, pct. 24). Cu privire la acest aspect, Curtea observă totodată că, în calitate de state membre ale UE, ambele state sunt pă rț i ale Regulamentului Bruxelles II bis, care este, astfel, aplicabil în cauză (a se vedea K.J.

împotriva Polonie i , nr. 30813/14, pct. 58, 1 martie 2016). 4 3 . Curtea observă, apoi, că astfel, Curtea de Apel Bucureș ti a ac ț ionat în ce ea ce a considerat a fi urmărirea obiectivului legitim de protejare a drepturilor și libertăț ilor copilului (a se vedea mutatis mutandis , Vladimir Ushakov , citată anterior, pct. 87, ș i Blaga , citată anterior, pct. 74), ceea ce es te conform cu protec ț ia drepturilor și libertăților altora, prevăzută la a rt. 8 alin. (2) din Conven ț ie. 4 4 . În cele din urmă, Curtea trebuie să stabilească dacă ingerința în cauză era „necesară într - o societate democratică” în sensul a rt.

8 alin. (2) din Conven ț ie, interpretat în lumina instrumentelor interna ț ionale relevante, ș i dacă, atunci când s -au pus în balan ță interesele concurente aflate în joc, s -a acordat importa n ța corespunzătoare interesului superior al copilului, în cadrul marjei de apreciere acordate statului în astfel de situa ț ii (a se vedea supra, pct. 38 precum ș i X împotriva Letoniei , citată anterior, pct. 54, ș i Vladimir Ushakov , citată anterior, pct. 88). Pentru a face acest lucru, Curtea va ț ine seama de motivarea înaintată de curtea de apel pentru hotărârea sa (a se vedea supra, pct. 15 - 17). 4 5 . Curtea notează că următoarele circumstanț e au determinat curtea de apel să concluzioneze că Italia nu fusese statul reș edin ț ei obi ș nuite a lui Y: părinț ii s- au căsătorit ș i au conceput copilul în România ș i erau înregistra ț i ca rezide n ț i în acel stat (a se vedea supra, pct. 15 ); ace știa nu au hotărât de comun acord să îș i schimbe locul de re ș edin ță în Italia (a se vedea supra, pct. 16 ); Y era un copil mic la data la care a fost deplasată (a se vedea supra, pct. 17 ); iar mama nu vorbea limba italiană și nu lucra în Italia la acea dată (ibidem).

46. Curtea v a verifica dacă interpretarea de mai sus ș i aplicarea prevederilor Conven ț iei de la Haga ș i ale Regulamentului Bruxelles II bis d e către curtea de apel a asigurat drepturile reclamantului garantate de a rt. 8 di n 12

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I Conven ț ie (a se vedea supra, pct. 36 precum ș i Vladimir Ushakov , citată anterior, pct. 92). 4 7 . Curtea observă că fiica reclamantului s - a născut în martie 2017 în Italia, unde a trăit toată viața ei, până la deplasarea ei în România în august 2017. A fost înregistrată în Italia la naș tere ș i a beneficiat de asigurare medicală italiană (a se vedea supra, pct. 5 ). Până în august 2017, reclamantul, X și Y au locuit împreună în Italia ca familie, fapt recunoscut de curtea de apel în hotărârea sa. Astfel, se poate deduce că singura locuință pe care copilul o cunosc use până la acea dată a fost în Italia.

Curtea de asemenea se inspiră din principiile Regulamentului Bruxelles II bis astfel cum este interpretat de CJUE în jurispruden ț a sa și nu poate să nu observe că înainte de deplasarea sa din Italia, copilul era, cel pu ț in într- o anumită măsură, integrat într -un mediu social ș i de familie în acea țară (a se vedea supra, pct. 28 ). 48. Cu rtea observă că în timpul procedurii de divorț , reclamantul, prin avocatul lui, a anun țat că reș edin ța sa permanentă era în jurisdicț ia Judecătoriei Sighetul Marmaț iei în România (a se vedea supra, pct. 19 ). Acestea fiind spuse, Curtea trebuie să reitereze că, în sensul Conven ț iei de la Haga, conceptul de „reș edin ță obișnuită” este o chestiune de pur fapt și diferă de domiciliu (a se vedea Raportul explicativ citat anterior la pct. 26 ). Este, totu și, neclar din hotărârea curții de apel dacă o astfel de distincț ie s- a făcut în prezenta cauză și, dacă s - a făcut, pe ce motive.

Hotărârea curț ii de apel nu explică de ce acea instanță a favorizat ceea ce pare a fi domiciliul din România al părinț ilor în raport cu elementele factuale clare care i-au fost prezentate care indicau că familia loc uia în Italia la momentul na ș terii copilului și până la deplasarea acestuia și au făcut toate aranjamentele la naș terea copilului pentru a-l înregistra în Italia ș i pentru a- i permite să beneficieze de sistemul de protec ție socială italian (a se vedea supra , pct. 5 ș i 15 ). 4 9 . În plus, se pare că curtea de apel s - a bazat pe constatările CJUE în hotărârea Barbara Mercredi fără a face vreo evaluare a diferenț ei contextuale dintre acea cauză ș i cauza care i- a fost prezentată d e reclamant.

De fapt, niciuna dintre diferen ț ele factuale semnifi cative dintre cele două cauze nu pare să fi fost prezentată în hotărârea curții de apel, precum: faptul că în hotărârea Barbara Mercredi , mama avea autoritate părintească exclusivă în privin ța copilului, iar părinții nu locuiau împreună. Curtea consideră că ș i circumstan ț ele specifice ale acelei cauze, care erau semnificativ diferite de cele ale prezentei cauze, necesitau o examinare mai amănunțită a domeniului de aplicare a drepturilor părin telui care de ține autoritatea părintească.

50. Pentru aceste motive și fără a aduce atingere principiului subsidiarității, Curtea trebuie să concluzioneze că refuzul instanț ei na ț ionale de a recunoa ș te Italia ca ț ara re ș edin ț ei obi ș nuite a lui Y nu este în concorda n ță cu faptele (a se compara, Vladimir Ushakov , citată anterior, pct. 92) din prezenta cauză sau cu scopul Convenț iei de la Haga care este, în primul rând, protejarea interesului superior al copiilor prin restaurarea status quo-ului ș i asigurarea înapoierii lor imediate în ț ara unde î ș i au re ș edin ț a 13

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I obi șnuită în cazul răpirii ilegale (a se vedea X împotriva Letoniei , citată anterior, pct. 97, ș i pct. 25 din Raportul explicativ privind Conven ț ia de la Haga, citat la pct. 25 de mai sus). Instan ț a na țională nu a acordat importanță faptului că Y fusese deplasată din Italia fără consimțământul recl amantului, ceea ce i- a încălcat drepturile protejate de lege ș i a constituit o ingerin ță în exercitarea normală a acestora.

Prin urmare, se pare că prevederile legii aplicabile au fost în prezenta cauză interpretate ș i aplicate în a șa fel încât să facă fără însemnătate lipsa consimțământului reclamantului pentru plecare a lui Y în România ș i șederea ulterioară acolo . 5 1 . Elementele factuale de mai sus, în special constatarea că reș edin ț a obi șnuită fusese în Italia (a se vedea supra, pct. 50 ) ș i exercitarea în comun a autorității părinteș ti (a se vedea supra, pc t. 40 in fine ), ar fi fost în mod nor mal suficiente pentru a concluziona că era aplicabilă Convenț ia de la Haga și că deplasarea lui Y di n Italia fără consimțământul reclamantului a fost ilegală în sensul acelei Conven ț ii. Acest lucru ar fi implicat, apoi, datoria de a o înapoia pe Y în Italia, în temeiul art. 12 din Conven ț ia de la Haga (a se vedea supra, pct. 24 ), dacă nu era îndeplinită niciuna dintre excepțiile prevăzute l a a rt.

13 din acea Conven ț ie (a se vedea mutatis mutandis , Vladimir Ushakov , citată anterior, pct. 94). Nicio astfel de evaluare nu s- a făcut de către curtea de apel, în măsura în care s - a constatat că nu era aplicabilă Convenț ia de la Haga în cauză.

La fel de important, Curtea nu găseș te nicio men ționare în hotărârea cur ții de apel că acea instanță a identif icat interesul superior al copilului ș i a ținut seama în mod corespunzător de acesta în evaluarea sa cu privire la situa ț ia familiei, astfel cum este cerut de art. 8 din Conven ț ie (a se vedea jurispruden ța citată anterior la pct. 37 ). Trebuie observat, totu și, că singura instan ță care a examinat situaț ia familiei în lumina Conven ț iei de la Haga, tribunalul, a considerat că nu era niciun motiv să se opună înapoierii copilului în Italia (a se vedea supra, pct. 13 ) 52. Având în vedere circumstan țele cauzei văzute în ansamblu, Curtea concluzionează că interpretarea și aplicarea de către curtea de apel a dispozi ț iilor Conven ț iei de la Haga ș i ale Regulamentului Bruxelles II bis nu au asigurat garan ț iile pr evăzute la a rt.

8 din Conven ț ie și că ingerinț a în dreptul reclamantului la respectarea vie ții sale de familie nu era „necesară într- o societate democratică” în sensul a rt. 8 § 2 din Conven ț ie. 5 3 . Prin urmare, a fost încălcat a rt. 8 din Conven ț ie.

II. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONVEN

Ț IE 54. Art. 41 din Conven ț ie prevede: „Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenț iei sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părț i contracta nte nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o repara ție echitabilă.” 14

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I A. Prejudiciu 55. Reclamantul a solicitat 10 000 euro (EUR) cu titlu de despăgubir e pentru prejudiciul moral . 56. Guvernul a sus ținut că reclamantul nu a specificat temeiul cererii lui de despăgubire și legătura dintre pretinsa încălcare și suma solicita tă. 5 7 . Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit un prejudiciu moral care nu poate fi compensat prin simpla constatare a unei încălcări.

Ținând seama de natura încălcării constatate ș i pronun ț ându-se în echitate, Curtea acordă reclamantului suma de 7 500 EUR cu titlu d e despăgubire pentru prejudiciul moral . B. Cheltuieli de judecată 58. De asemenea, reclamantul a solicitat 6 225 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului, după cum urmează: - 1 525 EUR pentru cele efectuate în fa ț a instan ț elor na ț ionale în procedura de înapoiere a copilului; ș i - 4 700 EUR pentru cele efectuate în fa ț a Cur ț ii, în special 1 200 EUR pentru procedura dinaintea comunicării cauzei către Guvern, 1 500 EUR pentru reprezentare după comunicare ș i 2000 EUR reprezentând onorariu de succes care trebuie plătit direct în contul avocatului.

59. Reclamantul a furnizat Cur ții facturi care atestă plata sumelor indicate anterior către cabinetul avocatului care îl reprezentase în proc edura de înapoiere a copilului și către cabinetul avocatului care îl reprezentase în procedura în fa ț a Cur ț ii, cu excep ț ia onorariului de succes. 60. Guvernul a sus ținut că nu se poate verifica pe baza facturilor prezentate de recla mant dacă costurile au fost efectuate pentru procedura de înapoiere a copilului lui sau pentru procedura de divor ț . Acesta a mai afirmat că cererea privind costurile de reprezentare juridică în faț a Cur ții era exagerată, având în vedere obiectul cauzei. 61. În conformitate cu jurispruden ț a Cur ț ii, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabileș te caracterul real, necesar ș i rezonabil al acestora.

În plus, Curtea reiterea ză că onorariile unui reprezentant sunt efectuate în mod concret dacă reclamantul le- a plătit sau este dator să le plătească a se vedea Iatridis împotriva Greciei (repara ție echitabilă) [(MC) nr. 31107/96, pct. 54, CEDO 2000-XI, ș i Merabishvili împotriva Georgiei (MC) nr. 72508/13, pct. 371, 28 noiembrie 2017, cu trimiterile suplimentare] . 6 2 . Curtea observă că acordurile încheiate de reclamant cu reprezentanț ii săi – care dau na ș tere unor obliga ț ii doar între avocat ș i client – nu pot fi obligatorii pentru Curte, care trebuie să evalueze nivelul cheltuielilor de judecată care urmează să fie rambursate având în vedere nu doar dacă cheltuielile sunt efectuate în mod concret, ci și dacă au fost efectuate în mod 15

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I rezonabil (a se vedea, mutatis mutandis , Iatridis , citată anterior, pct. 55). Ț inând seama de documentele aflate în posesia sa ș i criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil să atribuie reclamantului suma de 1 525 EUR pentru cheltuielile de judecată în cadrul proced urilor interne ș i suma de 2 700 EUR pentru procedura în fa ț a Cur ț ii, în total 4 225 EUR, plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit. C. Dobânzi moratorii 6 3 . Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA

1. declară cererea admisibilă; 2. hotărăș te că a fost încălcat a rt. 8 din Conven ț ie; 3. hotărăș te (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea judecătorească devine definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Conven ție, următoarele sume: (i) 7 500 EUR ( șapte mii cinci sute de euro) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit ; (ii) 4 225 EUR (patru mii două sute douăzeci ș i cinci euro), plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant c u titlu de impozit, în ceea ce prive ște cheltuielile de judecată; (b) că, de la expirarea termenului menț ionat și până la efectuarea plăț ii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităț ii de împrumut marginal pra cticată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade ș i majorată cu trei puncte procentuale.

4. Respinge cererea de acordare a unei repara ț ii echitabile pentru celelalte capete de cerere. Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 7 iulie 2020, în temeiul art. 77 § 2 ș i § 3 din Regulamentul Cur ț ii. 16

HOTĂRÂREA MICHNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I Andrea Tamietti Grefier Yonko Grozev Pre ș edinte 17