- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 mai 2025
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 41
- Concluzia
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Ayvaz și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE AYVAZ ȘI ALTE CAUZE v. TÜRKİYE (Aplicații nos. 14347/17 și 130 altele) HOTĂRÂREA (Reviziunea) STRASBOURG 27 mai 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ayvaz și altele c. Türkiye (depunerea revizuirii hotărârii din 11 iulie 2023), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), în calitate de comitet compus din: Jovan Ilievski , Președintele Lorraine Schembri Orland, Davor Derenčinović , judecători și Dorothee von Arnim , grefierul adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în privat la 6 mai 2025, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: procedura Cazul a fost originat în o sută și treizeci de cereri (nus.
14347/17 și 130 altele) împotriva Republicii Türkiye a depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) cu o sută și treizeci și un resortisanți turci („reclamanții”) la diferite date. Numele lor și alte detalii, precum și data depunerii fiecărei cereri, sunt specificate în hotărârea pronunțată la 11 iulie 2023. Solicitările se referă în principal la arestarea și detenția anterioară a reclamanților în urma încercării de lovitură de stat din 15 Iulie 2016, cu suspiciune de aderarea la o organizație descrisă de autoritățile turce ca „Fetullahist Terror Organization / Parallel State Structure” (Fetullahçı Terör Örgütü / Paralel Devlet Yapılanması , denumită în continuare „FETÖ/PDY”, care a fost considerată în spatele încercării de lovitură de stat.
Toate reclamanții au fost judecători sau procurori la diferite tipuri și/sau niveluri de instanță la momentul material. Într-o hotărâre pronunțată la 11 iulie 2023, Curtea a afirmat că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție din cauza ilegalității detenției inițiale anterioare a reclamanților. Curtea a hotărât, de asemenea, să atribuie fiecare dintre reclamanții care au solicitat compensații, care include reclamantul în cererea nr. 47603/18, o sumă forfetară de 5.000 euro (EUR), care acoperă prejudiciu moral și costuri și cheltuieli, plus orice impozit care poate fi taxabil pe această sumă. La 11 august 2023, reprezentantul juridic al moștenitorilor unuia dintre reclamanții, dl Mehmet Sait Demiröz (denumit în continuare 47603/18), a informat Curtea că reclamantul a murit la 22 iulie 2022 și că moștenitorii săi doresc să continue cererea.
În consecință, el solicită revizuire a hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul Curții. La 3 septembrie 2024 Curtea a examinat cererea de revizuire și a hotărât să dea guvernului patru săptămâni în care să prezinte observații. Aceste observații au fost primite la 7 octombrie 2024. Moștenitorii reclamantului nu au prezentat observații suplimentare în răspuns. Reprezentantul moștenitorilor decedați a solicitat revizuirea hotărârii din 11 iulie 2023, pe care moștenitorii nu le-au putut executa din cauza decesului reclamantului înainte de adoptarea hotărârii. Demiröz, Mehmet Alperen Demiröz și Ahmet Yusuf Demiröz sunt moștenitorii reclamantului decedat și au solicitat ca acestea să primească compensația acordată reclamantului decedat.
Guvernul a declarat că reclamantul a murit la 22 iulie 2022, care este aproximativ un an înainte de adoptarea hotărârii, dar că nici moștenitorii sau reprezentantul său juridic nu au informat Curtea despre decesul său în timp util. Guvernul s-a referit, de asemenea, la datoria părților de a coopera pe deplin cu Curte în cadrul procedurii (a se vedea articolul) 44A din Regulamentul Curții) și a solicitat Curții să tragă „concluziile necesare”, în sensul articolului 44C din Regulamentul Curții, din neinformarea Curții în timp util cu privire la dispariția reclamantului. Evaluarea Curții în sensul articolului 80 din Regulamentul Curții, în măsura în care este cazul, prevede: „1.
O parte poate, în cazul descoperirii unui fapt care ar putea avea, prin natura sa, o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută de Curte și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de acea parte, solicită Curtea, într-o perioadă de șase luni de la acea parte a dobândit cunoștință de fapt, să revizuiască această hotărâre… ” 10. Prin urmare, Curtea consideră că aceste trei moștenitori trebuie să urmărească cererea în locul reclamantului decedat (a se vedea, printre altele, Özel și altele c. Turcia) (reviziunea), nr. 14350/05, 15245/05 și 16051/05, § 10, 31 martie 2020; Cangöz și alții c. Turcia (revision), nr. 7469/06, § 11, 19 septembrie 2017; Benzer și alții c. Turcia (revision), nr. 23502/06, § 12, 13 ianuarie 2015; și Gülbahar Özer și alții c. Turcia (reviziunea), nr. 44125/06, § 8, 10 iunie 2014). Curtea constată că au exprimat intenția lor de a face acest lucru și solicită revizuirea hotărârii.
12. În ceea ce privește trimiterea guvernului la art. 44 A și C din Regulamentul Curții, Curtea observă că a examinat și respins argumentele similare susținute de guvernul contestat în cazuri comparabile (a se vedea, printre altele, M. Özel și alții , citat mai sus § 8; Cangöz și alții , citat mai sus § 9; Benzer și alții , citat mai sus § 13; și Gülbahar Özer și alții , citat anterior § 9). Curtea nu constată nicio circumstanță specifică în cazul instantanez, care ar impune să se depărteze de concluziile sale în aceste cazuri. Prin urmare, consideră inutile să se tragă orice indicii de la neconformitatea de a informa Curtea într-o etapă anterioară cu privire la dispariția reclamantului. 13. Curtea consideră că moartea reclamantului constituie „descoperirea unui fapt ... care, atunci când [] hotărârea a fost pronunțată, a fost necunoscută de Curte”.
Acesta constituie, de asemenea, un fapt de „influență decisivă” asupra rezultatului hotărârii în sensul articolului 80 § 1, în special în ceea ce privește alocarea sumei atribuite în temeiul articolului 41 din Convenție. 14. În plus, având în vedere jurisprudența sa bine stabilită, conform căreia, de obicei, a acordat în practică cereri de revizuire ale moștenitorilor reclamanților decedați în cursul procedurii dinaintea Curții (a se vedea, printre altele, Volchkova și Mironov c. Rusia (justă satisfacție) (revision), nr. 45668/05 și nr. 2292/06, §§ 8-9, 9 martie 2021; Tkachenko c. Rusia (revision), nr. 28046/05, § 11-14, 10 noiembrie 2020; M. Özel și alții , citate mai sus §§ 5-10; Cangöz și alții , citate mai sus §§ 5-12; Benzer și alții , citate mai sus §§ 5-14; și Gülbahar Özer și alții , citate mai sus §§ 5-10), Curtea consideră că hotărârea din 11 iulie 2023 ar trebui revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul Curții.
15. Curtea decide să acorde moștenitorilor reclamantului decedat, și anume Melek Demiröz, Mehmet Alperen Demiröz și Ahmet Yusuf Demiröz, în comun suma de 5.000 de euro (EUR) pe care o acordase soțului lor decedat (respectiv, Melek Demiröz) și tatăl Mehmet Sait Demiröz (Mehmet Alperen Demiröz și Ahmet Yusuf Demiröz) care acoperă daunele și cheltuielile morale, precum și orice impozit care poate fi taxabil pe această sumă. 16. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să revizuiască hotărârea sa din 11 iulie 2023 în măsura în care se referă la afirmațiile prezentate de decedatul reclamant Mehmet Sait Demiröz (denumită în continuare nr. 47603/18) în temeiul articolului 41 din Convenție și, în consecință, deține (a) statul pârât trebuie să plătească în comun moștenitorilor Mehmet Sait Demiröz, și anume Melek Demiröz, Mehmet Alperen Demiröz și Ahmet Yusuf Demiröz, în termen de trei luni, 5000 EUR (cinci mii de euro) în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil pe această sumă, care va fi transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe valoarea de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerambursare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 27 mai 2025, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dorothee von Arnim Jovan Ilievski Președintele adjunct al grefierului
SECOND SECTION
CASE OF AYVAZ AND OTHERS v. TÜRKİYE (Applications nos. 14347/17 and 130 others) JUDGMENT (Revision) STRASBOURG 27 May 2025 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Ayvaz and Others v. Türkiye (request for revision of the judgment of 11 July 2023), The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Jovan Ilievski , President , Lorraine Schembri Orland, Davor Derenčinović , judges , and Dorothee von Arnim, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 6 May 2025, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: procedure
The case originated in one hundred and thirty-one applications (nos. 14347/17 and 130 others) against the Republic of Türkiye lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by one hundred and thirty-one Turkish nationals (“the applicants”) on various dates. Their names and other details, as well as the date of the lodging of each application, are specified in the judgment delivered in the case on 11 July 2023.
The applications mainly concern the arrest and pre-trial detention of the applicants in the aftermath of the coup attempt of 15 July 2016, on suspicion of their membership of an organisation described by the Turkish authorities as the “Fetullahist Terror Organisation / Parallel State Structure” ( Fetullahçı Terör Örgütü / Paralel Devlet Yapılanması , hereinafter referred to as “FETÖ/PDY”), which was considered by the authorities to be behind the coup attempt. All of the applicants were serving as judges or prosecutors at different types and/or levels of court at the material time.
In a judgment delivered on 11 July 2023, the Court held that there had been a violation of Article 5 § 1 of the Convention on account of the unlawfulness of the initial pre-trial detention of the applicants. The Court also decided to award each of the applicants who had requested compensation, which included the applicant in application no. 47603/18, a lump sum of 5,000 euros (EUR), covering non-pecuniary damage and costs and expenses, plus any tax that may be chargeable on that amount.
On 11 August 2023 the legal representative of the heirs of one of the applicants, Mr Mehmet Sait Demiröz (application no. 47603/18), informed the Court that the applicant had died on 22 July 2022 and that his heirs wished to pursue the application. He accordingly requested revision of the judgment within the meaning of Rule 80 of the Rules of Court.
On 3 September 2024 the Court considered the request for revision and decided to give the Government four weeks in which to submit any observations. Those observations were received on 7 October 2024. The applicant’s heirs did not submit additional observations in reply. THE LAW
THE REQUEST FOR REVISION
6. The representative of the deceased applicant’s heirs requested revision of the judgment of 11 July 2023, which the heirs had been unable to have executed because of the applicant’s death before the judgment had been adopted.
According to official documentation submitted to the Court, Melek Demiröz, Mehmet Alperen Demiröz and Ahmet Yusuf Demiröz are the heirs of the deceased applicant and requested that they receive the compensation awarded to the deceased applicant.
The Government stated that the applicant had died on 22 July 2022, that is approximately one year before the judgment was adopted, but that neither his heirs nor his legal representative had informed the Court about his demise in due time. The Government also referred to the parties’ duty to cooperate fully with the Court in the conduct of the proceedings (see Rule 44A of the Rules of Court) and asked the Court to draw “the necessary conclusions”, within the meaning of Rule 44C of the Rules of Court, from the failure to inform the Court in a timely manner about the demise of the applicant. The Court’s assessment
Rule 80 of the Rules of Court, in so far as relevant, provides: “1. A party may, in the event of the discovery of a fact which might by its nature have a decisive influence and which, when a judgment was delivered, was unknown to the Court and could not reasonably have been known to that party, request the Court, within a period of six months after that party acquired knowledge of the fact, to revise that judgment… ”
The Court notes at the outset that it appears from the documents submitted to it that Melek Demiröz was the wife, and Mehmet Alperen Demiröz and Ahmet Yusuf Demiröz are the sons of the deceased applicant.
Accordingly, the Court considers that these three heirs have standing to pursue the application in the deceased applicant’s stead (see, inter alia , M. Özel and Others v. Turkey (revision), nos. 14350/05, 15245/05 and 16051/05, § 10, 31 March 2020; Cangöz and Others v. Turkey (revision), no. 7469/06, § 11, 19 September 2017; Benzer and Others v. Turkey (revision), no. 23502/06, § 12, 13 January 2015; and Gülbahar Özer and Others v. Turkey (revision), no. 44125/06, § 8, 10 June 2014). The Court observes that they have expressed their intention to do so and requested that the judgment be revised.
As for the Government’s reference to Rule 44A and C of the Rules of Court, the Court observes that it has already examined and rejected similar arguments raised by the respondent Government in comparable cases (see, inter alia , M. Özel and Others , cited above, § 8; Cangöz and Others , cited above, § 9; Benzer and Others , cited above, § 13; and Gülbahar Özer and Others , cited above, § 9). The Court finds no particular circumstances in the instant case which would require it to depart from its finding in those cases. It finds it unnecessary, therefore, to draw any inferences from the failure to inform the Court at an earlier stage about the demise of the applicant.
The Court considers that the death of the applicant constitutes “the discovery of a fact ... which, when [the] judgment was delivered, was unknown to the Court”. It also constitutes a fact of “decisive influence” on the outcome of the judgment within the meaning of Rule 80 § 1, notably on the allocation of the amount awarded under Article 41 of the Convention.
Moreover, having regard to its well-established case-law, according to which it usually granted in practice revision requests by heirs of applicants deceased during the procedure before the Court (see, among other authorities, Volchkova and Mironov v. Russia (just satisfaction) (revision), nos. 45668/05 and 2292/06, §§ 8-9, 9 March 2021; Tkachenko v. Russia (revision), no. 28046/05, §§ 11-14, 10 November 2020; M. Özel and Others , cited above, §§ 5-10; Cangöz and Others , cited above, §§ 5-12; Benzer and Others , cited above, §§ 5-14; and Gülbahar Özer and Others , cited above, §§ 5-10), the Court considers that the judgment of 11 July 2023 should be revised pursuant to Rule 80 of the Rules of Court.
The Court decides to award the heirs of the deceased applicant, namely Melek Demiröz, Mehmet Alperen Demiröz and Ahmet Yusuf Demiröz, jointly the sum of 5,000 euros (EUR) it had awarded to their, respectively, deceased husband (Melek Demiröz) and father Mehmet Sait Demiröz (Mehmet Alperen Demiröz and Ahmet Yusuf Demiröz) covering non-pecuniary damage and costs and expenses, plus any tax that may be chargeable on that amount.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to revise its judgment of 11 July 2023 in so far as it concerns the claims made by the deceased applicant Mehmet Sait Demiröz (application no. 47603/18) under Article 41 of the Convention, and accordingly, Holds (a) that the respondent State is to pay jointly to the heirs of Mehmet Sait Demiröz, namely Melek Demiröz, Mehmet Alperen Demiröz and Ahmet Yusuf Demiröz, within three months, EUR 5,000 (five thousand euros) in respect of non-pecuniary damage and costs and expenses, plus any tax that may be chargeable on this amount, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 27 May 2025, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Dorothee von Arnim Jovan Ilievski Deputy Registrar President