ZERELIGA AND OTHERS v. GREECE

Publicat la 16 februarie 2026 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 7311/22 Nikoleta ZERELIGA și alții împotriva Greciei depusă la 8 februarie 2022 comunicat la 27 ianuarie 2026 OBIECTUL CAUZEI Reclamanții sunt cinci cetățeni greci de origine romă care au locuit într-o așezare informală în zona Tsairia pentru aproximativ 25 de ani La 29 octombrie 2019 primarul a emis protocolul de expulsie administrativă nr. 19354/29-10-2019, în conformitate cu Legea obligatorie nr. 1539/1938. La 5 martie 2020, Tessaloniki Justice of the Pace a anulat protocolul de expulsie (juriul nr. 81/2020), depunându-se, printre altele, Potrivit reclamanților, această hotărâre a fost judecată asupra autorităților municipale la 3 martie 2020. La 30 iunie 2020, municipalitatea a depus un recurs împotriva hotărârii de primă instanță.

La 7 februarie 2022, Salonicul One Tribunalul membru de Primă Instanță, în calitate de instanță de apel, a anulat hotărârea și reîntoarcerea protocolului de expulsie (decizia nr. 1292/2022). În ceea ce privește admisibilitatea, instanța de apel a susținut că hotărârea de primă instanță nu a fost în mod corespunzător în cadrul municipiului și că, prin urmare, nu a fost îndeplinită în mod corespunzător timpuri diferite. Prin urmare, aceasta a concluzionat că recursul a fost depus în termenul legal. În ceea ce privește fondul, instanța a constatat că reclamanții au ocupat terenul fără autorizație și că prezența lor continuă a fost prejudicioasă pentru sănătatea publică și mediul. Potrivit lor, protocolul de evacuare rămâne aplicabil.

În baza articolelor 6 § 1 și 8 din Convenție, reclamanții se plâng că amenințarea expulzării declanșată de adoptarea protocolului de evacuare, fără nicio dispoziție de locuințe alternative, a creat o situație prelungită de incertitudine, care le-a provocat o anxietate semnificativă constituind o interferență ilegală și disproporționată cu dreptul lor la respectarea vieții private și familiale și a domiciliului. În plus, în baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamanții se plâng că apelul municipiului ar fi trebuit să fie declarat inadmisibil ca fiind depus din timp.

În cele din urmă, ei susțin că decizia se plângea a fost influențată de atitudini discriminatorii față de originea romilor lor, în încălcarea articolului 14 adoptat împreună cu art. 8. Având în vedere principiile stabilite în jurisprudența Curții (a se vedea Winterstein și alții c. Franța , nr. 27013/07 , §§ 147-48, 17 octombrie 2013 și contrast Faulkner și McDonagh c. Irlanda (dec.), nr. 30391/18 și 30416/18 , §§ 108-15, 8 martie 2022 și Ghailan și alții c. Spania , nr. 36366/14, §§ 74 și 78, 23 martie 2021 , adoptă protocolul nr. 19354/29-10-2019 constituie o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private și familiale și la domiciliu? Dacă este cazul, această interferență este în conformitate cu legea și este necesară în temeiul articolului 8 § 2 din Convenție?

Reclamanții au epuizat căile de recurs interne, conform articolului 35 § 1 din Convenție, în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 privind presupusul eșec al instanței de apel în declararea recursului municipal inadmisibil ca fiind depus din timp? Dacă este cazul, a fost modul în care instanța internă a examinat și determinat această chestiune și efectul său compatibil cu dreptul reclamanților la un proces echitabil în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție? Reclamanții au fost discriminați din cauza etniei rome în încălcarea articolului 14 din Convenție, citit în conjuncție cu art. 8 din Convenție? Apendicele de aplicare nr. 7311/22 Nu. Numele reclamantului Data nașterii Naționalitate Nikoleta ZERELIGA 12/08/1994 Greacă Makis GARAGOUNIS 23/01/1988 Greacă Varvara KARAHALIOU 20/10/1971 Greacă Georgios PANAGIOTOPOULOS 28/12/1981 Greacă Georgia TSAKIRI 01/01/1977 Grec

Published on 16 February 2026

THIRD SECTION

Application no. 7311/22 Nikoleta ZERELIGA and Others against Greece lodged on 8 February 2022 communicated on 27 January 2026

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicants are five Greek citizens of Roma origin who have been residing in an informal settlement in the area of Tsairia for approximately 25 years. The applicants occupy State-owned land without a legal title and have constructed their dwellings on the site. On 29 October 2019 the mayor issued administrative eviction protocol no. 19354/29-10-2019, pursuant to compulsory Law no. 1539/1938. On 5 March 2020 the Thessaloniki Justice of the Peace annulled the eviction protocol (judgment no. 81/2020), relying, inter alia , on the applicants’ long ‑ term residence and absence of relocation measures. According to the applicants, that judgment was served on the municipal authorities on 3 March 2020. On 30 June 2020 the municipality lodged an appeal against the first ‑ instance judgment.

On 7 February 2022, the Thessaloniki One ‑ Member Court of First Instance, acting as appellate court, quashed that judgment and reinstated the eviction protocol (judgment no. 1292/2022). As regards admissibility, the appellate court held that the first-instance judgment had not been duly served on the municipality and that, consequently, different time ‑ limits applied; it therefore concluded that the appeal had been lodged within the statutory time-limit. As regards the merits, the court found that the applicants had occupied the land without authorisation and that their continued presence was detrimental to public health and the environment. The applicants continue to reside in the settlement.

According to them, the eviction protocol remains enforceable. Relying on Articles 6 § 1 and 8 of the Convention, the applicants complain that the threat of eviction triggered by the adoption of the eviction protocol, without any provision of alternative housing, had created a prolonged situation of uncertainty, caused them significant anxiety amounting to an unlawful and disproportionate interference with their right to respect for private and family life and home. In addition, relying on Article 6 § 1 of the Convention, the applicants complain that the municipality’s appeal should have been declared inadmissible as having been lodged out of time. Lastly, they allege that the decision complained of was influenced by discriminatory attitudes towards their Roma origin, in breach of Article 14 taken together with Article 8.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. In the light of the principles established in the Court’s case-law (see Winterstein and Others v. France , no. 27013/07, §§ 147-48, 17 October 2013 ; and contrast Faulkner and McDonagh v. Ireland (dec.), nos. 30391/18 and 30416/18, §§ 108-15, 8 March 2022, and Ghailan and Others v. Spain, no. 36366/14, §§ 74 and 78, 23 March 2021) , does the adoption of the eviction protocol no. 19354/29-10-2019 constitute an interference with the applicants’ right to respect for their private and family life and home? If so, is this interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2 of the Convention? 2. Have the applicants exhausted domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention, in respect of their complaint under Article 6 § 1 concerning the alleged failure of the appellate court to declare the municipality’s appeal inadmissible as having been lodged out of time?

If so, was the manner in which the domestic courts examined and determined that issue and its effect compatible with the applicants’ right to a fair trial under Article 6 § 1 of the Convention? 3. Were the applicants discriminated against on account of their Roma ethnicity in breach of Article 14 of the Convention, read in conjunction with Article 8 of the Convention? APPENDIX Application no. 7311/22 No. Applicant’s Name Date of birth Nationality 1. Nikoleta ZERELIGA 12/08/1994 Greek 2. Makis GARAGOUNIS 23/01/1988 Greek 3. Varvara KARAHALIOU 20/10/1971 Greek 4. Georgios PANAGIOTOPOULOS 28/12/1981 Greek 5. Georgia TSAKIRI 01/01/1977 Greek