SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 27157/19 P.H. și altele împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 5 iulie 2022 într-un comitet compus din Péter Paczolay, președinte, Raffaele Sabato, Davor Derenčinović, judecători, și din Liv Tigerstedt, graffière de secțiune, cererea nr. 27157/19 îndreptată împotriva Republicii Italiene, introdusă în fața Curții la 22 mai 2019 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce la cunoștința guvernului italian, reprezentat de agentul său, dl L. D.Ascia, avocat de stat, și fostul său co-agent, dl.G. Civinini, privind consecințele expulzării lor și posibilitățile de cazare de înlocuire existente, și de a declara inadmisibilă cererea pentru surplus; decizia de a nu dezvălui identitatea reclamanților, observațiile părților, pe care guvernul din Bosnia și Herțegovina nu a dorit să le utilizeze cu privire la dreptul său de a acționa în cadrul procedurii [art. 36 alineatul (1) din Convenție], după ce a intenționat acest lucru, face ca următoarea decizie să fie luată în conformitate cu art. 36 alineatul (1) din Convenție. Cererea se referă la o parte a comunității rome, stabilită din anii 1990 pe teritoriul comunei G. În octombrie 2012, la reuniunea Comitetului pentru ordine și securitate (comitato per liordine e la sicurzza pubblica ), prefectul N. a solicitat municipalității G. să găsească o soluție durabilă de locuință pentru aproximativ 400 de persoane de origine romă cu reședința pe teritoriul comunei, subliniind condițiile dificile ale situației lor. La 19 noiembrie 2012, municipalitatea a identificat terenul M.P. să poată instala o zonă de primire temporară pentru grupurile de origine romă (...) În august 2014, după ce au descoperit deșeuri toxice într-o groapă de gunoi din apropiere, administrația a fost informată cu privire la evacuarea de la locul de primire. În iunie 2016, reclamanții au fost expulzați. Prin decizia din 3 aprilie 2019 (delibera della Giunta Comunale 54), Consiliul municipal al G. a decis să finanțeze un proiect care prevede crearea unor rute individuale de integrare și de acces la locuințe. La 5 aprilie 2019, cu privire la rezultatele unei inspecții sanitare care a constatat prezența mai multor surse de pericol pentru sănătatea ocupanților, municipalitatea G. Municipalitatea omite să îi informeze pe reclamanți cu privire la deschiderea procedurii administrative, invocând necesitatea de a proceda rapid la expulzarea lor din cauza condițiilor de insurgență a taberei. Din aceleași motive de urgență, La 10 mai 2019, reclamanții au fost expulzați. În absența unor soluții de cazare, în aceeași zi, persoanele fizice s-au aflat pe un teren privat abandonat, situat la C. Administrația Comunală a instalat toalete chimice în afara site-ului și a instituit un grup de asistenți sociali care să însoțească familiile și minorii. În plus, ea s-a coordonat cu Caritas pentru a asigura distribuirea coletelor alimentare și a produselor de primă necesitate. În urma plângerilor depuse de proprietarii terenului C., a fost deschisă o anchetă penală pentru ocupația ilegală a terenului și gestionarea ilegală a deșeurilor împotriva reclamanților 11. La 7 februarie 2020, Tribunalul din N. a dispus sechestrarea provizorie a terenului, urmată, trei zile mai târziu, de ordinul de a fi luat de Parchetul din N. La 25 iunie 2020, municipalitatea G. a prezentat autorităților un proiect de sprijinire a locuințelor și a integrării persoanelor de origine romă. Prima etapă a proiectului, care urma să se încheie în august 2020, a prevăzut identificarea și închirierea de locuințe disponibile. La 6 iulie 2020, aderările reclamanților la proiect au fost înregistrate la administrație. La noiembrie 2020, acestea au informat administrația cu privire la termenele și modalitățile de executare a proiectului 13. Conform celor mai recente informații furnizate, reclamanții se află încă pe terenul C. Nu s-a furnizat nicio informație cu privire la măsurile concrete adoptate de municipalitatea G. în cadrul proiectului lansat în iunie 2020.14. Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de consecințele expulzării lor din tabăra P.R. și de absența soluțiilor de cazare alternative. ÎNCHEIEREA CURȚII Aplicarea art. 37 din Convenție 15. La 11 august 2020, avocatul reclamanților a informat Curtea că cinci reclamanți, care figurează în tabelul anexat sub n 59-63 nu mai erau în contact cu ea sau nu mai doreau să își mențină cererea în fața Curții. 16. În lumina celor de mai sus și în lipsa unor circumstanțe speciale care afectează respectarea drepturilor garantate de convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că, pe baza articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, nu se mai justifică continuarea examinării cererii în ceea ce privește reclamanții menționați anterior (V.M. și alții c. Belgia (radiație) [GC], n 60125/11, § 40, 17 noiembrie 2016). Prin urmare, Comisia decide să elimine din rol cererea atât timp cât se referă la reclamanții incluși în tabelul anexat la nr. 59-63. Cu privire la excepția de la epuizarea căilor de atac interne 17. Dreptul și practica internă relevantă privind căile de atac interne au fost amintite în decizii Barahona Guachamin și altele, precum și Italia ((dec.), n 33295/15, § 36-39, 4 decembrie 2018) și Petrache și Tranca c. Italia , ((dec.), n 15920/16, § 17-18, 4 octombrie 2016). Guvernul constată că reclamanții și-au prezentat cererea în fața Curții fără a fi încercat nicio acțiune internă, motiv pentru care au făcut obiectul articolului 35 1 din convenție. În ceea ce privește expulzarea taberei P.R., acesta susține că, chiar și în absența notificării, părțile interesate ar fi putut contesta hotărârea în fața instanței administrative cu o acțiune pentru excesul de putere, însoțită de o cerere de măsuri provizorii în temeiul articolelor 55 și 56 din Codul de procedură administrativă (Petrache și Tranca, citată anterior, §§ 17-18). El face apoi trimitere la jurisprudența națională, în special la cea a Curții de Casație (a se vedea, printre deciziile citate, Hotărârea nr 15141/2019, Hotărârea 40396/2019 și Hotărârea 35835/2020) și Hotărârea Curții Administrative Regionale din Campania n 3552/2020), pentru a demonstra că reclamanții s-ar fi putut plânge de proporționalitatea măsurii și, în special, de inacțiunea municipalității G în ceea ce privește soluțiile alternative de cazare. În cele din urmă, în ceea ce privește ordinul de returnare luat în cadrul procedurii penale (punctul 10 de mai sus), guvernul indică faptul că, în conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală, reclamanții ar fi putut solicita revocarea ordinului de confiscare provizorie (art. 321 § 3 din Codul de procedură penală), revizuirea acestuia (art. 322 din Codul de procedură penală) și, dacă este cazul, atacarea hotărârii defavorabile în fața Curții de Casație (art. 325 din Codul de procedură penală). În primul rând, reclamanții susțin că expulzarea prin intermediul Parchetului de N. ca urmare a sechestrării provizorii a terenului C. nu face obiectul prezentei cereri. Astfel, observațiile guvernului cu privire la căile de atac disponibile pentru contestarea acestei sesizări (punctul 21 de mai sus) nu pot fi reținute. 23. În ceea ce privește expulzarea taberei de P.R., aceștia au declarat că au luat cunoștință de orașul din 10 mai 2019, în ziua în care au fost delocați de forțele de ordine. Potrivit acestora, lipsa de publicitate a mai sus (punctul 7 de mai sus) ar fi contrară dispozițiilor interne (Barahona Guachamin și altele, citată anterior, §§ 36-39) și le-ar fi împiedicat să sesizeze instanța administrativă. 24. Curtea amintește că prezenta cerere se referă numai la consecințele evacuării taberei P.R. (punctul 9 de mai sus), în special asupra alternativelor de locuință de înlocuire oferite reclamanților. La reuniunea Comitetului pentru ordinea de zi și securitate din octombrie 2012 (punctul 2 de mai sus) a fost solicitată să găsească o soluție durabilă de cazare pentru solicitanți. Din nou, în decizia sa din 3 aprilie 2019, menționată în decizia din 5 aprilie 2019, în decizia din 5 aprilie 2019, această administrație a prevăzut adoptarea de măsuri de ajutor pentru locuințe pentru solicitanți. În această privință, Curtea observă că, începând cu data de 10 mai 2019, municipalitatea nu a găsit soluții concrete de cazare în favoarea reclamanților care se află într-o condiție de extrem de nesigură (punctul 12 de mai sus). În plus, Comisia remarcă faptul că motivele de urgență invocate pentru a justifica lipsa de publicitate a terenului de origine (punctul 7 de mai sus) nu au fost reținute în cazul în care municipalitatea a notificat acest ordin proprietarilor terenului (punctul 10 de mai sus). Prin urmare, din cauza faptului că guvernul nu a susținut exemple din jurisprudența internă, Curtea nu poate să rețină faptul că sistemul juridic italian ar permite, în temeiul articolelor 55 și 56 din Codul de procedură administrativă (punctul 19 de mai sus), să se solicite o măsură provizorie ex post. după executarea actului administrativ vizat (a se vedea, a contrario Petrache și Tranca, citată anterior, §§ 32-33 și 35-36). 27. Cu toate acestea, Curtea observă că, potrivit dosarului, reclamanții nu au introdus nicio acțiune în fața instanțelor naționale pentru a se plânge de neglijența și de presupusele încălcări ale administrației locale, susținând astfel protecția garantată prin art. 8 din Convenție. 28. În special, Comitetul ia notă de faptul că Õ este sprijinit de numeroase decizii interne (punctul 20 de mai sus) pentru a demonstra că, atunci când instanțele naționale sunt chemate să soluționeze o încălcare a dreptului la respectarea domiciliului protejat de art. 8 din convenție, acestea apreciază proporționalitatea măsurii ținând seama de criteriile care decurg din jurisprudența Curții. În această privință, Curtea amintește că, în conformitate cu jurisprudența sa, pentru a aprecia proporționalitatea unei măsuri de expulzare, trebuie să se țină seama, printre alte criterii, de alternativele de cazare existente, de caracterul adecvat al acesteia, în ceea ce privește, pe de o parte, nevoile speciale ale individului și, pe de altă parte, de dreptul comunității de a beneficia de protecția mediului și, în sfârșit, de vulnerabilitatea romilor și a persoanelor de călătorie ( În consecință, Curtea consideră că, înainte de a introduce prezenta cerere, reclamanții ar fi trebuit să investească în prealabil instanțele naționale ale întrebării, în special pe baza jurisprudenței Curții (a se vedea, printre altele, Winterstein, citată anterior, § 147-148, Iordanova și alte c. Bulgaria, 25446/06, § 117-118, 24 aprilie 2012 și Chapman c. Regatul Unit [GC], n 27238/95, § 90-104, CEDH 2001 I. 30. În consecință, cererea trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a anula cererea de rol în ceea ce privește reclamanții care figurează în tabelul anexat la nr. 59-63, Declarați cererea inadmisibilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 1 septembrie 2022. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Grefier Adjunct Președinte An de naștere Anul nașterii Locul de reședință P.H. 1967 Giugliano in Campania (NA) D.H. 1995 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) E.H. 1995 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) F.H. 1992 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campaniania (NA) H.H. 1991 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) M.H. 1994 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) R.H. 1990 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) R.H. 1981 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) S.H. 1989 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 10. A.H. 1985 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campaniania (NA) 11. B.H. 1993 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 12. S.H. 1981 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 13. V.H. 1986 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 14. A.H. 1983 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 15. D.H. 1981 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 16. D.H. 1995 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campaniania (NA) 17. F.H. 1975 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 18. G.H. 1992 din Bosnia și Herțegovina Cassino 19. O.H. 1997 necunoscută Giugliano in Campaniania (NA) 20. R.H. 1983 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 21. S.H. 2000 necunoscută Giugliano in Campania (NA) 22. S.H. 2000 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campaniania (NA) 23. T.H. 1958 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campaniania (NA) 24. I.O. 1990 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campaniania (NA) 25. M.O. 1969 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 26. N.O. 1976 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 27. R.O. 1987 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 28. Z.O. 1983 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campaniania (NA) 29. Z.R. 1979 necunoscută Giugliano in Campaniania (NA) 30. A.S. 1995 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 31. B.S. 1993 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 32. D.S. 2000 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 33. D.S. 1981 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 34. F.S. 2000 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campaniania (NA) 35. G.S. 1993 necunoscut Giugliano in Campania (NA) 36. G.S. 1991 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 37. S. 1978 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 38. K.S. 1994 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 39. M.S. 1989 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 40. M.S. 1969 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campaniania (NA) 41. N.S. 1974 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campaniania (NA) 42. P.S. 1973 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 43. P.S. 1966 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 44. R. S. 1999 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 45. R.S. 1967 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 46. R. S. 1991 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campaniania (NA) 47. S. 1997 Italian Giugliano in Campania (NA) 48. S. 1949 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 49. S.S. 1984 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 50. TS. 1987 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 51. T.S. 1985 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 52. T.S. 1994 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campaniania (NA) 53. T.S. 1999 necunoscută Giugliano in Campaniania (NA) 54. V.S. 1997 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 55. V.S. 1967 italiană Giugliano in Campania (NA) 56. S. 1970 din Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 57. Z.S. 1974 de Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 58. G.S. 1991 de Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 59. S.H. 1994 de Bosnia și Herțegovina necunoscut 60. M.O. 1982 de Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 61. A.S. 1993 necunoscut 62. F.S. 1953 de Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA) 63. T.S. 1938 de Bosnia și Herțegovina Giugliano in Campania (NA)
Requête n
o
27157/19
P.H. et autres
contre l’Italie
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 5 juillet 2022 en un comité composé de
:
Péter Paczolay,
président,
Raffaele Sabato,
Davor Derenčinović,
juges,
et de Liv Tigerstedt,
greffière adjointe
de section
,
Vu
:
la requête n
o
27157/19 dirigée contre la République italienne, introduite devant la Cour le 22 mai 2019 en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la
Convention
») par les requérants, représentés par M
e
les
requérants
»),
la décision de porter à la connaissance du gouvernement italien («
le
Gouvernement
»), représenté par son agent, M. L. D’Ascia, avocat de l’État, et son ancien co-agent, M
me
M.G. Civinini, le grief concernant les conséquences de leur expulsion et les possibilités d’hébergement de remplacement existantes, et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus,
la décision de ne pas dévoiler l’identité des requérants,
les observations des parties,
que le gouvernement de Bosnie-Herzégovine n’a pas souhaité user de son droit d’intervenir dans la procédure (article 36 § 1
de la Convention),
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
La requête concerne une partie de la communauté Roms, établie depuis les années 1990 dans le territoire de la commune de G.
2
.
En octobre 2012, lors de la réunion du comité pour l’ordre et la sécurité (
comitato per l’ordine e la sicurezza pubblica
), le préfet de N. sollicita la municipalité de G. à trouver une solution durable de logement pour environ 400 personnes d’origine roms résidantes dans le territoire de la commune, soulignant les conditions d’extrême précarité de leur situation.
3.
Le 19 novembre 2012, la municipalité identifia le terrain de M.P. affirmant «
pouvoir aménager une aire d’accueil temporaire pour les groupes d’origine roms (...)
». À une date non précisée de 2013, les requérants s’installèrent dans l’aire d’accueil autorisée. En août 2014, après avoir découvert la présence de déchets toxiques dans une décharge avoisinante, l’administration ordonna, par arrêté notifié aux requérants, l’évacuation de l’aire d’accueil. En juin 2016, les requérants furent expulsés.
4.
Après quelques jours, les requérants s’installèrent dans une ancienne friche industrielle située à P.R.
5
.
Par décision du 3 avril 2019 (
delibera della Giunta comunale
n
o
54), le conseil municipal de G. décida de financer un projet prévoyant la mise en place de parcours individuels d’intégration et d’accès au logement.
6.
Le 5 avril 2019, s’appuyant sur les résultats d’une inspection sanitaire qui constatait la présence de plusieurs sources de danger pour la santé des occupants, la municipalité de G. ordonna l’évacuation du campement de P.R. En renvoyant à la décision du 3 avril, elle prévit aussi d’adopter en parallèle des mesures d’aide au relogement en faveur des personnes expulsées.
7
.
La municipalité omit d’informer les requérants de l’ouverture de la procédure administrative, invoquant la nécessité de procéder rapidement à leur expulsion en raison des conditions d’insalubrité du campement. Pour les mêmes raisons d’urgence, l’arrêté ne fut pas notifié aux requérants.
8.
Le 13, 14 et 15 avril 2019, la municipalité notifia l’arrêté aux propriétaires du terrain de P.R.
9
.
Le 10 mai 2019, les requérants furent expulsés. En absence de solutions d’hébergement, le même jour les requérants s’installèrent sur un terrain privé abandonné, situé à C. L’administration communale installa des toilettes chimiques à l’extérieur du site et constitua un groupe d’assistants sociaux chargé d’accompagner les familles et les mineurs. Elle se coordonna en outre avec Caritas pour assurer la distribution de colis alimentaires et de produits de première nécessité.
10
.
À la suite de plaintes déposées par les propriétaires du terrain de C., une enquête pénale pour occupation illégale du terrain et gestion illégale de déchets fut ouverte à l’encontre des requérants.
11.
Le 7 février 2020, le tribunal de N. ordonna la saisie provisoire du terrain, suivie, trois jours plus tard, par l’ordre d’expulsion pris par le parquet de N.
12
.
Le 25 juin 2020, la municipalité de G. présenta aux autorités un projet de soutien au logement et à l’intégration des personnes d’origine roms. La
première phase du projet, qui devait se terminer en août 2020, prévoyait l’identification et la location de logements disponibles. Le 6 juillet 2020, les adhésions des requérants au projet furent consignées à l’administration. Le
9
novembre 2020, ceux-ci relancèrent l’administration afin de connaître les délais et les modalités d’exécution du projet.
13.
Selon les dernières informations fournies, les requérants se trouvent toujours sur le terrain de C. Aucune information n’a été fournie sur les mesures concrètes adoptées par la municipalité de G. dans le cadre du projet lancé en juin 2020.
14.
Invoquant l’article 8 de la Convention, les requérants se plaignent des conséquences de leur expulsion du campement de P.R. et de l’absence de solutions d’hébergement de remplacement.
Application de l’article 37 de la Convention
15.
Le 11 août 2020, l’avocate des requérants a informé la Cour que cinq requérants, figurant dans le tableau joint en annexe sous les n
os
59 à 63, n’étaient plus en contact avec elle ou ne souhaitaient plus maintenir leur requête devant la Cour.
16.
À la lumière de ce qui précède et en l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête en ce qui concerne les requérants susmentionnés (
V.M. et autres c. Belgique
(radiation) [GC], n
o
60125/11, §
40, 17 novembre 2016). Dès lors, elle décide de rayer du rôle la requête pour autant qu’elle concerne les requérants figurant dans le tableau joint en annexe sous les n
os
59 à 63.
Sur l’exception tirée du non-épuisement des voies de recours internes
17.
Le droit et la pratique internes pertinents concernant les voies de recours internes ont été rappelés dans les décisions
Barahona Guachamin et autres c. Italie
((déc.), n
o
33295/15, §§
36-39, 4 décembre 2018), et
Petrache et Tranca c. Italie
, ((déc.), n
o
15920/16, §§
17-18, 4 octobre 2016).
18.
Le Gouvernement observe que les requérants ont introduit leur requête devant la Cour sans avoir tenté aucun recours interne,
motif d’irrecevabilité aux termes de l’article 35
§
1 de la Convention.
19
.
En ce qui concerne l’expulsion du campement de P.R., il maintient que, même en absence de notification, les intéressés auraient pu contester l’arrêté d’expulsion devant le juge administratif avec un recours pour excès de pouvoir, assorti d’une demande de mesures provisoires fondée sur les articles 55 et 56 du code du procès administratif (
Petrache et Tranca
, précité, §§
17-18).
20
.
Il renvoie ensuite à la jurisprudence nationale, notamment à celle de la Cour de cassation (voir, parmi les décisions citées, les arrêts n
os
15141/2019, 40396/2019 et 35835/2020) et du juge administratif (tribunal administration régional de Campanie n
o
3552/2020), pour démontrer que les requérants auraient pu se plaindre de la proportionnalité de la mesure et en particulier de l’inaction de la municipalité de G. quant à aux solutions alternatives d’hébergement.
21
.
En ce qui concerne enfin l’ordre d’expulsion pris dans le cadre de la procédure pénale (paragraphe 10 ci-dessus), le Gouvernement indique que, selon les dispositions pertinentes du code de procédure pénale, les requérants auraient pu demander le révocation de l’ordre de saisie provisoire (article
321 §
3 du code de procédure pénale), son réexamen (article 322 du code de procédure pénale) et, le cas échéant, attaquer la décision défavorable devant la Cour de cassation (article 325 du code de procédure pénale).
22.
Les requérants rappellent d’abord que l’expulsion ordonnée par le parquet de N. à la suite de la saisie provisoire du terrain de C. ne fait pas l’objet de la présente requête. Ainsi, les observations du Gouvernement sur les recours disponibles pour contester ladite saisie (paragraphe 21 ci-dessus) ne sauraient être retenues.
23.
En ce qui concerne l’expulsion du campement de P.R., ils allèguent qu’ils n’ont eu connaissance de l’arrêté municipale que le 10 mai 2019, le jour où ils ont été délogés par les forces de l’ordre. D’après eux, le défaut de publicité de l’arrêté d’expulsion, à savoir l’absence d’information de l’ouverture de la procédure administrative et de la notification de l’arrêté (paragraphe 7 ci-dessus), serait contraire aux dispositions internes (
Barahona Guachamin et autres
, précité, §§
36-39) et les aurait empêchés de saisir le juge administratif.
24.
La Cour rappelle d’emblée que la présente requête porte uniquement sur les conséquences de l’évacuation du campement de P.R. (paragraphe 9 ci
‑
dessus), en particulier sur les alternatives de logement de remplacement offertes aux requérants.
25
.
Elle observe ensuite que la municipalité de G. avait été sollicitée, lors de la réunion du comité pour l’ordre et la sécurité d’octobre 2012 (paragraphe 2 ci-dessus), à trouver une solution durable d’hébergement en faveur des requérants. Encore, dans sa décision du 3 avril 2019, mentionnée dans l’arrêté d’expulsion du 5 avril 2019, ladite administration avait prévu l’adoption de mesures d’aide au logement en faveur des requérants. À cet égard, la Cour remarque que, depuis l’expulsion du 10 mai 2019, la municipalité n’a pas trouvé des solutions concrètes d’hébergement en faveur des requérants qui se trouvent dans une condition d’extrême précarité (paragraphe 12 ci-dessus).
26
.
En outre, elle note que les raisons d’urgence, invoquées pour justifier le défaut de publicité de l’arrêté d’expulsion (paragraphe 7 ci-dessus), n’ont pas été retenues lorsque la municipalité a notifié ledit arrêté aux propriétaires du terrain (paragraphe 10 ci-dessus). Aussi, faute pour le Gouvernement de l’avoir étayée par des exemples tirés de la jurisprudence interne, la Cour ne saurait retenir l’affirmation de celui-ci selon laquelle le système juridique italien permettrait de demander, sur le fondement des articles 55 et 56 du code de procédure administrative (paragraphe 19 ci-dessus), une mesure provisoire
ex post
une fois que l’acte administratif visé a été exécuté (voir,
a contrario
,
Petrache et Tranca
, précité, §§ 32-33 et 35-36).
27.
Néanmoins, la Cour remarque que, selon ce qui ressort du dossier, aucune action devant les juridictions nationales n’a été introduite par les requérants pour se plaindre des négligences et des manquements allégués de l’administration locale, faisant ainsi valoir la protection garantie par l’article 8 de la Convention.
28.
En particulier, il échet de noter que le Gouvernement s’est appuyé à des nombreuses décisions internes (paragraphe 20 ci-dessus) pour montrer que, lorsque les juridictions nationales sont appelées à juger d’une atteinte au droit au respect du domicile protégé par l’article 8 de la Convention, elles apprécient la proportionnalité de la mesure en tenant compte des critères se dégageant de la jurisprudence de cette Cour. À cet égard, la Cour rappelle que, selon sa jurisprudence, pour apprécier la proportionnalité d’une mesure d’expulsion, il y a lieu de tenir compte, parmi d’autres critères, des alternatives d’hébergement existantes, du caractère adapté de celui-ci au regard, d’une part, des besoins particuliers de l’individu et, d’autre part, du droit de la communauté à voir protéger l’environnement, et enfin de la vulnérabilité des Roms et de gens de voyage (
Winterstein et autres c.
France
, n
o
27013/07, § 148, 17 octobre 2013).
29
.
Par conséquent, la Cour estime que, avant d’introduire la présente requête, les requérants auraient dû préalablement investir les juridictions nationales de la question, s’appuyant aussi sur la jurisprudence de la Cour (voir, parmi beaucoup,
Winterstein,
précité, §§
147-148,
Yordanova et autres c.
Bulgarie
, n
o
25446/06, §§ 117-118, 24 avril 2012, et
Chapman c.
Royaume-Uni
[GC], n
o
‑
I).
30.
Il s’ensuit que la requête doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour,
à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle en ce qui concerne les requérants figurant dans le tableau joint en annexe sous les n
os
59 à 63,
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Fait en français puis communiqué par écrit le 1
er
septembre 2022.
Liv Tigerstedt
Péter Paczolay
Greffière adjointe
Président
N
o
Prénom NOM
Année de naissance
Nationalité
Lieu de résidence
1.
P.H.
1967
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
2.
D.H.
1995
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
3.
E.H.
1995
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
4.
F.H.
1992
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
5.
H.H.
1991
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
6.
M.H.
1994
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
7.
R.H.
1990
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
8.
R.H.
1981
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
9.
S.H.
1989
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
10.
A.H.
1985
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
11.
B.H.
1993
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
12.
S.H.
1981
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
13.
V.H.
1986
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
14.
A.H.
1983
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
15.
D.H.
1981
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
16.
D.H.
1995
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
17.
F.H.
1975
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
18.
G.H.
1992
de la Bosnie-Herzégovine
Cassino
19.
O.H.
1997
inconnue
Giugliano in Campania (NA)
20.
R.H.
1983
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
21.
S.H.
2000
inconnue
Giugliano in Campania (NA)
22.
S.H.
2000
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
23.
T.H.
1958
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
24.
I.O.
1990
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
25.
M.O.
1969
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
26.
N.O.
1976
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
27.
R.O.
1987
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
28.
Z.O.
1983
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
29.
Z.R.
1979
inconnue
Giugliano in Campania (NA)
30.
A.S.
1995
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
31.
B.S.
1993
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
32.
D.S.
2000
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
33.
D.S.
1981
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
34.
F.S.
2000
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
35.
G.S.
1993
inconnue
Giugliano in Campania (NA)
36.
G.S.
1991
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
37.
H.S.
1978
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
38.
K.S.
1994
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
39.
M.S.
1989
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
40.
M.S.
1969
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
41.
N.S.
1974
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
42.
P.S.
1973
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
43.
P.S.
1966
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
44.
R S.
1999
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
45.
R.S.
1967
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
46.
R.S.
1991
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
47.
S.S.
1997
italienne
Giugliano in Campania (NA)
48.
S.S.
1949
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
49.
S.S.
1984
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
50.
T.S.
1987
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
51.
T.S.
1985
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
52.
T.S.
1994
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
53.
T.S.
1999
inconnue
Giugliano in Campania (NA)
54.
V.S.
1997
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
55.
V.S.
1967
italienne
Giugliano in Campania (NA)
56.
V.S.
1970
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
57.
Z.S.
1974
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
58.
G.S.
1991
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
59.
S.H.
1994
de la Bosnie-Herzégovine
inconnu
60.
M.O.
1982
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
61.
A.S.
1993
inconnue
inconnu
62.
F.S.
1953
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)
63.
T.S.
1938
de la Bosnie-Herzégovine
Giugliano in Campania (NA)