M.S. c. ITALIE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr 23845/19 M.S. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 18 octombrie 2022 într-un comitet format din Péter Paczolay, președintele Raffaele Sabato, Davor Derenčinović, judecători și de Liv Tigerstedt, graffière adjuvante de secțiune a cererii nr 23845/19 împotriva Italiei și al cărui resortisant rus, dl M.S. Data nașterii: 1981 și reprezentată de M.P. Tseytlina și M.V. Gromova , avocați din Saint Petersburg, a sesizat Curtea la 24 iunie 2019 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( (art. 41 din Regulamentul de procedură al Curții, art. 41 din Regulamentul de procedură, art. 41 din Regulamentul de procedură, art. 41 din Regulamentul de procedură, art. 41 din Regulamentul de procedură, art. 41 din Regulamentul de procedură, art. 41 din Regulamentul de procedură al Curții, art. 41 din Regulamentul de procedură, art. 41 din Regulamentul de procedură al Curții, art. 41 din Regulamentul de procedură al Curții, art. 39 din Regulamentul de procedură al Curții, art. 39 din Regulamentul de procedură al Curții, art. 39 din Regulamentul de procedură al Curții, art. 39 din Regulamentul de procedură al Curții și art. 39 din Regulamentul de procedură al Curții, hotărârea guvernului rus de a nu-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și desfășura activitatea în cadrul procedurii [art. 36 alineatul (1) din convenție], observațiile părților, după ce au deliberat cu privire la acest lucru, fac ca decizia următoare să se aplice procedurii de expulzare din Italia în Kirghizistan. Atunci când reclamantul se afla în Italia, a fost emis un mandat de arestare internațional împotriva sa în vederea extrădării sale în Kirghizistan. După ce l-au reținut, autoritățile italiene l-au pus în detenție provizorie, apoi au primit cererea de extrădare. 39 din regulament prin care autoritățile italiene să suspende extrădarea, decretul de extrădare nu a fost executat în așteptarea deciziei Curții cu privire la fondul cauzei. Restituit în libertate din cauza expirării termenului maxim de detenție provizorie, reclamantul s-a întors în Rusia. Reclamantul are obligația de a fi supus unor tratamente inumane și degradante în caz de extrădare, în special din cauza: (a) situației generale din Kirghizistan în ceea ce privește utilizarea tratamentelor în conformitate cu art. 3 în cazul deținerilor provizorii în scopul de a obține mărturisiri ; și (b) declarațiile președintelui Kirghizistan la acuză de comiterea unor infracțiuni deosebit de grave. Guvernul solicită să se elimine din rolul juridic al cauzei, deoarece, pe de o parte, decretul de extrădare nu poate fi executat până la hotărârea Curții și, pe de altă parte, reclamantul nu mai riscă să fie pus în detenție provizorie, având în vedere că termenul maxim pentru aplicarea acestei măsuri este depășit. Prin urmare, reclamantul nu mai are niciun interes în examinarea cererii de către Curte. În schimb, reclamantul solicită Curții să continue examinarea cererii, deoarece procedura de extrădare este încă în curs de desfășurare. În plus, având în vedere faptul că: este încă sub un mandat de arestare internațional, reclamantul riscă să fie extrădat în Kirghizistan de către alte țări, inclusiv Rusia. Curtea constată că, în anumite cauze, Curtea a considerat că nu se mai justifică să continue examinarea cererii, în sensul articolului 37 § (c) Convenției și a decis să o elimine din rol, deoarece reiese în mod clar din informațiile de care dispunea că reclamantul nu mai riscă, nici în acel moment, nici pentru o perioadă lungă de timp, să fie expulzat și că a avut posibilitatea de a contesta autoritățile naționale și, dacă este cazul, în fața Curții, o eventuală nouă măsură de deviere (a se vedea în special Khanc. Germania. [GC], nr. 38030/12, § 34, 21 septembrie 2016). În speță, Curtea constată că nu a precizat dacă reclamantul se află încă sub incidența decretului de extrădare din 27 iunie 2019 sau dacă acesta a fost anulat. Curtea constată că, potrivit celor mai recente informații disponibile, reclamantul își are reședința în prezent în Rusia, ceea ce face imposibilă atât pentru moment, cât și pentru viitor previzibil (a se vedea în același sens, în același sens, Khan , citată anterior, § 38) extrădarea din Italia în Kirghizistan. Acest lucru este suficient pentru a exclude orice risc imediat din unghiul articolului 3 din Convenție. În plus, în cazul în care, în cazul în care reclamantul se întoarce în Italia, autoritățile ar lua o nouă decizie de extrădare, reclamantul ar avea posibilitatea, dacă este cazul, de a introduce o nouă cerere și o nouă cerere de aplicare a articolului 39 din Regulamentul de procedură în fața Curții ( Khan, citată anterior, § 38). În cele din urmă, în ceea ce privește riscul extrădării către Kirghizistan de către autoritățile din alte state, Curtea ia notă de faptul că: este vorba despre un fapt ipotetic și care, în orice caz, nu face obiectul prezentei cereri introduse împotriva Italiei. 10. Având în vedere cele de mai sus și având în vedere natura subsidiară a mecanismului de control instituit prin convenție, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție]. 11. Curtea este, de asemenea, de acord cu faptul că: nu există în speță circumstanțe speciale referitoare la respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale care ar impune continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine 12. Curtea dorește să reamintească, de asemenea, că, după ce a retras o cerere din rol, aceasta poate decide în orice moment să reinscrie dacă consideră că circumstanțele justifică acest lucru, în aplicarea articolului 37 alineatul (2) din Convenție ( Khan, menționat anterior, § 41). Prezenta decizie are ca efect încetarea aplicării articolului 39 din regulament. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să șteargă cererea de rol. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 17 noiembrie 2022. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Grefier Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

Requête n

o

23845/19

M.S.

contre l’Italie

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 18

octobre 2022 en un comité composé de

:

Péter Paczolay,

président

,

Raffaele Sabato,

Davor Derenčinović,

juges

,

et de Liv Tigerstedt,

greffière adjointe de section

,

Vu

:

la requête n

o

23845/19 contre l’Italie et dont un ressortissant russe, M.

M.S. («

le requérant

») né en 1981 et représenté par M

e

O.P. Tseytlina et M

e

S.V. Gromova

, avocats à Saint Petersburg, a saisi la Cour le 24 juin 2019

en vertu de l’article

34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»),

la décision de porter la requête à la connaissance du gouvernement italien («

le Gouvernement

»), représenté par son agent, M. L. D’Ascia, avocat de l’État,

la décision de ne pas dévoiler l’identité du requérant,

la décision de traiter en priorité la requête (article 41 du Règlement de la Cour («

le règlement

»)),

la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article

39 du règlement et respectée par le Gouvernement,

la décision du gouvernement russe de ne pas user de son droit d’intervenir dans la procédure (article 36 § 1 de la Convention),

les observations des parties,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

OBJET DE l’AFFAIRE

1.

La requête porte sur une procédure d’extradition de l’Italie vers le Kirghizistan.

2.

Lorsque le requérant se trouvait en Italie, un mandat d’arrêt international fut émis à son encontre visant son extradition vers le Kirghizistan. Après l’avoir appréhendé, les autorités italiennes placèrent l’intéressé en détention provisoire, puis accueillirent la demande d’extradition.

3.

À la suite de l’application de la mesure provisoire aux termes de l’article

39 du règlement indiquant aux autorités italiennes de suspendre l’extradition, le décret d’extradition ne fut pas exécuté dans l’attente de la décision de la Cour sur le fond de l’affaire. Remis en liberté en raison de l’expiration du délai maximal de détention provisoire, le requérant rentra en Russie.

4.

Le requérant craignait d’être soumis à des traitements inhumains et dégradants en cas d’extradition et ce, notamment, en raison

: a) de la situation générale en Kirghizistan concernant l’utilisation de traitements contraires à l’article

3 lors des détentions provisoires afin d’obtenir des confessions

; et b) des déclarations du Président du Kirghizistan l’accusant d’avoir commis des délits particulièrement graves.

L’APPRÉCIATION DE LA COUR

5.

Le Gouvernement demande de rayer du rôle l’affaire car, d’une part, le décret d’extradition ne peut être exécuté jusqu’à la décision de la Cour et, d’autre part, le requérant ne risque plus d’être placé en détention provisoire compte tenu du fait que le délai maximal pour l’application de cette mesure est dépassé. Par conséquent, le requérant n’a plus aucun intérêt à ce que la Cour examine la requête. En revanche, le requérant demande à la Cour de poursuivre l’examen de la requête car la procédure d’extradition est encore pendante. En outre, compte tenu du fait qu’il est toujours sous le coup d’un mandat d’arrêt international, le requérant risque d’être extradé vers le Kirghizistan par d’autres pays, y inclus la Russie.

6.

La Cour observe que, dans certaines affaires, elle a estimé qu’il ne se justifiait plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article

37 §

1

c) de la Convention, et a décidé de la rayer du rôle car il ressortait clairement des informations dont elle disposait que le requérant ne risquait plus, ni à ce moment-là ni avant longtemps, d’être expulsé et qu’il avait la possibilité de contester devant les autorités nationales, et le cas échéant devant la Cour, une éventuelle nouvelle mesure d’éloignement (voir, notamment,

Khan c. Allemagne

[GC], n

o

38030/12, § 34, 21 septembre 2016).

7.

En l’espèce, la Cour constate que le Gouvernement n’a pas précisé si le requérant est toujours sous le coup du décret d’extradition du 27 juin 2019, ou si celui-ci a été annulé. La Cour note que, selon les dernières informations disponibles, le requérant réside actuellement en Russie ce qui rend impossible tant pour le moment que dans un avenir prévisible (voir, dans le même sens,

Khan

, précité, § 38) l’extradition de l’Italie vers le Kirghizistan. Cela est suffisant pour exclure tout risque immédiat sous l’angle de l’article 3 de la Convention.

8.

De plus, si, en cas de retour du requérant en Italie, les autorités venaient à prendre une nouvelle décision d’extradition, le requérant aurait la possibilité, le cas échéant, d’introduire une nouvelle requête et une nouvelle demande d’application de l’article 39 du règlement devant la Cour (

Khan

, précité, § 38).

9.

Enfin, quant au risque d’extradition vers le Kirghizistan par les autorités d’autres États, la Cour note qu’il s’agit d’un grief tout à fait hypothétique et qui, en tout état de cause, ne fait pas l’objet de la présente requête introduite contre l’Italie.

10.

À la lumière de ce qui précède, et compte tenu de la nature subsidiaire du mécanisme de contrôle institué par la Convention, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c) de la Convention).

11.

La Cour est en outre d’avis qu’il n’existe en l’espèce pas de circonstances spéciales touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles qui exigeraient la poursuite de l’examen de la requête (article 37 § 1

in fine

).

12.

La Cour tient par ailleurs à rappeler qu’après avoir rayé une requête du rôle, elle peut à tout moment décider de l’y réinscrire si elle estime que les circonstances le justifient, en application de l’article 37 § 2 de la Convention (

Khan

, précité, § 41).

13.

La présente décision a pour effet de mettre fin à l’application de l’article

39 du règlement.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Fait en français puis communiqué par écrit le 17 novembre 2022.

Liv Tigerstedt

Péter Paczolay

Greffière adjointe

Président