SECȚIUNEA DECIZIȚIA NR. 10810/20 Stefano Maurizio BONZANO și alții împotriva Italiei și a altor 2 cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 30 mai 2023 într-un comitet compus din Péter Paczolay, președintele Gilberto Felici, Raffaele Sabato, judecători și de Liv Tigerstedt, graffière adjunct de secțiune cererile adresate împotriva Republicii Italiene și ale căror nume și informații au fost prezentate Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce la cunoștința guvernului italian ( observațiile prezentate de guvernul ceh în cererea nr. 10810/20, al cărei președinte al secțiunii a autorizat terța intervenție decizia guvernului britanic și a guvernului spaniol de a nu-și folosi dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita drepturile în cadrul procedurii privind cererile n 2738/21 și n 29038/20 [art. 36 alineatul (1) din convenție] observațiile primite de la organizațiile Ordo Iuris Union forense per la tutela dei diritti umani , pe care președintele secțiunii le-a autorizat să se prezinte terțe părți implicate în cererea nr. 10810/20 [art. 36 alineatul (2) din convenție] După ce a deliberat în acest sens, se pronunță următoarea decizie: Cererile se referă la refuzul autorităților italiene de a transcrie în registrele statului civil italian actele de naștere americane ale copiilor, concepute legal în Statele Unite ale Americii prin gestație pentru alții (ABM) și ale căror părinți de intenție (trei cupluri homosexuale) sunt italieni, motiv pentru care sarcina pentru alții este contrară dreptului italian. În ceea ce privește caracterul similar al subiectului, Curtea consideră că este oportun să fie examinate în comun într-o singură decizie. Reclamanții consideră că refuzul de a transcrie certificatele de naștere încalcă dreptul la respectarea vieții lor private și de familie și consideră, de asemenea, că posibilitatea de a iniția o procedură de adopție mai degrabă decât de a vedea recunoașterea certificatului de naștere al copiilor în cauză nu poate fi considerată aptă să remedieze o astfel de încălcare. Curtea reamintește că respectarea vieții private impune fiecărui copil să poată stabili detaliile identității sale de a fi om, ceea ce include filiația sa (Mennesson c. Franța, nr 65192/11, §§ 46 și 96, CEDH 2014). Curtea precizează, pe de altă parte, că este suficient pentru a pune în joc art. 8 În ceea ce privește viața de familie pe care părinții de sine sine încă de la naștere ar face-o, așa cum ar face-o părinții biologici, un copil născut din GPA și că copiii și părinții trăiesc împreună într-un mod care nu se distinge în niciun fel de viața de familie, în consimțământul său obișnuit (Mennesson, citată anterior, § 44). Curtea concluzionează că art. 8 din Convenție se aplică atât în ceea ce privește viața privată, cât și în ceea ce privește viața de familie. În plus, Curtea consideră că nu există nici o îndoială cu privire la existența unei interferențe în exercitarea de către reclamanții a dreptului lor la respectarea vieții private și a vieții de familie. Rămâne de stabilit dacă această interferență era necesară într-o societate democratică pentru atingerea acestor obiective, noțiunea de "necesitate" care implică o interferență bazată pe o nevoie socială imperioasă și, în special, proporțională cu scopul legitim urmărit. 10. Curtea consideră că circumstanțele cauzelor examinate în mod colectiv în speță sunt similare celor ale cauzei D.B. și altele, precum și Elveția 58817/15 și 58252/15, § 76-83, 22 noiembrie 2022) și constată că principiile care se referă, pe de o parte, la cauzele Mennesson (citată) și Labassee c. France 65941/11, 26 iunie 2014), pe de altă parte, la: Aviz consultativ privind recunoașterea în dreptul intern a unei legături de filiație între un copil născut dintr-o gestație pentru alții care desfășoară activități în străinătate și mama d'instanță [GC] (cerere n P16-2018-001, Curtea de Casație Franceză, 10 aprilie 2019) și, în cele din urmă, în cauza Dc. Franța 11288/18, 16 iulie 2020), s identificarea în drept a persoanelor care au responsabilitatea de a-și îndeplini nevoile și de a-și asigura bunăstarea, precum și posibilitatea de a trăi și de a evolua într-un mediu stabil (aviz consultativ n P16-2018-001, citată anterior, § 42). Din acest motiv, respectarea vieții private a copilului impune ca dreptul intern să ofere o posibilitate de recunoaștere a unei legături de filiație între copil și părinte (ibidem, dispozitiv, § 1). Prin urmare, marja de apreciere a statelor este limitată în ceea ce privește principiul în sine de stabilire sau recunoaștere a filiației (ibidem, §§ 44-46). Curtea consideră, de asemenea, că interesul copilului nu poate depinde numai de orientarea sexuală a părinților; pe de altă parte, Curtea amintește că, în cazul în care principiul însuși al stabilirii sau recunoașterii filiației nu lasă statelor decât o marjă de apreciere limitată, această marjă este mai mare în ceea ce privește mijloacele de punere în aplicare în acest scop (ibidem, § 51). 12. Curtea ia notă de faptul că sistemul juridic italian interzice ca o încălcare a ordinii publice transcrierea actului de nastere a unui copil născut dintr-o GPA desfășurat în străinătate. Aceasta se referă în special la acest aspect, la Hotărârea nr. 12193 din 8 mai 2019 a Adunării Plenare (Sezioni Unitede) ) Curții de Casație care reafirmă principiul conform căruia o ordonanță prin care o instanță străină recunoaște o legătură de filiație între un copil născut în străinătate de GPA și o persoană care nu are nicio legătură biologică cu acesta nu poate fi transcrisă în registrele statului civil italian. Cu toate acestea, înalta instanță a declarat că valorile protejate prin interdicția în cauză nu includ posibilitatea recunoașterii relației părintești prin alte instrumente prevăzute de ordinea juridică, cum ar fi adoptarea în cazuri speciale [art. 44 alineatul (1) litera (d) din Legea nr. 184 din 1983]. 13. Curtea subliniază, de asemenea, că Curtea Constituțională Italiană, care examinează în Hotărârea sa nr. 33 din 2021 problemele de constituționalitate referitoare la starea civilă a copiilor născuți de GPA (practică interzisă de legea italiană, în special de art. 12 alineatul (6) din Legea nr. 40 din 2004), a reamintit necesitatea ca autoritățile să recunoască legăturile minorului cu familia sa, astfel încât acesta din urmă să poată fi identificat legal ca membru al familiei în care locuiește. Curtea Constituțională a precizat că acest lucru nu era în lanuri dreptul la părinți al persoanelor care se ocupau de copilul aflat în joc, ci interesul copilului, și a considerat că acest interes trebuie pus în discuție cu obiectivul legitim al sistemului juridic, acela de a descuraja utilizarea AGP, care este pedepsită de dreptul penal 14. Curtea Constituțională și-a exprimat, de asemenea, speranța că legiuitorul va găsi o soluție care să țină seama de toate drepturile și interesele implicate, adaptând legea existentă la necesitatea de a proteja copiii născuți de GPA, și anume prin reglementarea, după caz, a adoptării într-un mod mai conform cu particularitățile situației în cauză. Curtea constată, de asemenea, că, la 24 februarie 2022, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile referitoare la adoptarea În plus, printr-o hotărâre din 8 noiembrie 2022, Adunarea Plenară a Curții de Casație, reamintind în același timp că transcrierea actului de naștere al unui copil născut dintr-o GPA aflat în străinătate era, cu condiția ca aceasta să se refere la părintele de culpă, interzisă ca fiind contrară ordinii publice, stabilită, referindu-se la hotărârile D.B. și alte c. Elveția Franța . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . copilul născut din maternitatea surogat are, de asemenea, un drept fundamental la recunoașterea, inclusiv juridică, a legăturii care este creată în temeiul relației afective stabilite și trăite cu cea care a împărtășit proiectul parental. (a) obligația fundamentală de a asigura copilului născut dintr-o maternitate de înlocuire aceleași drepturi ca și copiilor născuți în condiții diferite este satisfăcută de posibilitatea adoptării în cazuri speciale prevăzută în art. 441, lit. (d) din Legea nr 184 din 1983. În stadiul actual al dezvoltării juridice, adoptarea este mijlocul prin care se poate obține recunoașterea juridică a unui astfel de copil, în ceea ce privește părintele din adopție, statutul de fiu sau de fiică, legătura de fapt dintre copilul în cauză și persoana care a împărtășit cu părintele biologic proiectul de reproducere și a contribuit la întreținerea copilului încă de la naștere. 17. Prin urmare, Curtea este chemată să verifice dacă refuzul de a recunoaște actele de naștere stabilite în străinătate, în special în ceea ce privește legătura de filiație dintre copii și părinții lor d .e, este o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții lor de familie în sensul art. 8 din Convenție. 18. Curtea amintește că sarcina pentru alții la care reclamanții au recurs pentru a crea o familie era contrară ordinii publice italiene și că, în același timp, părțile interesate nu pretind că au ignorat faptul că dreptul italian o interzicea. 19. Curtea subliniază că, în cazul în care este adevărat că statul italian nu permite transcrierea certificatului de nastere în ceea ce privește tatăl de culpă, acesta garantează prin intermediul adopției posibilitatea de a-l recunoaște legal. Pentru aceasta, este necesar să se solicite transcrierea actului de nastere pentru părintele biologic: ceea ce nu a fost făcut în speță 20. În ceea ce privește argumentul neîntemeiat al reclamanților potrivit căruia aceștia nu ar putea adopta ca rezidenți în străinătate, Curtea amintește în primul rând că, în conformitate cu dispozițiile articolului 40 din Legea nr. 218 din 1995 în materie de drept internațional privat, judecătorii italieni au jurisdicție în materie de adopție atunci când adoptorii sau adoptorii sau viitorul adoptat sunt cetățeni italieni sau străini rezidenți în Italia. Apoi se referă la principiile exprimate de recenta hotărâre a Curții de Casație din 8 noiembrie 2022 (a se vedea punctul 15 de mai sus). Pe de altă parte, Curtea consideră că nerecunoașterea de către autoritățile italiene a actelor de naștere străine nu a afectat în mod semnificativ exercitarea de către persoanele interesate a dreptului lor la viața de familie. Curtea concluzionează astfel că dificultățile practice cu care se confruntă reclamanții în viața lor de familie în lipsa recunoașterii în dreptul italian a legăturii de filiație ar putea fi parțial soluționate prin recunoașterea legăturii de filiație a tatălui biologic după o cerere de transcriere parțială a actelor de naștere. 22. Având în vedere cele de mai sus, după ce a făcut obiectul unei examinări aprofundate a observațiilor părților și ale părților terțe implicate și al unei analize a jurisprudenței relevante, Curtea consideră că statul pârât nu a depășit în speță marja de apreciere de care dispunea în ceea ce privește punerea în aplicare a mijloacelor care permit stabilirea sau recunoașterea filiației. Această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească acțiunile Declară acțiunile inadmisibile. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 iunie 2023. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Prezidențial Anexă nr. Cerere n Numele cauzei Data introducerii Solicitând Anul nașterii Locul nașterii Cetățenia Reprezentată de Informații detaliate 10810/20 Bonzano și alții c. Italia 19/02/20 Stefano Maurizio BONZANO 1973 Paris italian Martin SOPPÉ 1970 Paris Ceh C. BONZANO SOPPÉ 2016 Paris SUA Susanna LOLLINI Primul și al doilea reclamant au recurs la AGP în Statele Unite pentru a concepe a treia recurentă născută în 2016. Toți trei sunt rezidenți în Franța. Primul reclamant este italian, al doilea este ceh, iar al treilea reclamant are cetățenia americană. În 2018, primul reclamant a solicitat transcrierea certificatului de naștere al lui C. în registrele statului civil din Milano. Cu toate acestea, municipalitatea, după o anchetă la birourile procurorilor din statul respectiv, a declarat la 7 octombrie 2019 că trebuie să se procedeze la transcriere din cauza principiilor de drept enunțate în hotărârea Curții de Casație n 12193 din 8 mai 2019 conform căreia transcrierea legăturii de filiație stabilită printr-un act de naștere străin între un copil născut din GPA și un părinte d . culpă este contrară ordinii publice. 29038/20 Corona și altele c. Italia 06/07/20 Gianluca CORONA 1974 Tarragona italiană Josep Maria PINOL CUELLA 1963 Teragona spaniolă C. CORONA PINOL 2015 Tarragone spaniolă, SUA Susanna LOLLINI Primii și al doilea reclamant au recurs la GPA în Statele Unite ale Americii pentru a concepe a treia reclamantă născută în 2015. Toți trei sunt rezidenți în Spania. Primul reclamant este italian, al doilea este spaniol, iar al treilea reclamant are cetățenia americană, precum și În 2019, primul reclamant a solicitat transcrierea certificatului de naștere al lui C. în registrele statului civil din Caldonazzo. Cu toate acestea, municipalitatea, la 4 mai 2020, a declarat că trebuie să facă transcrierea din cauza principiilor de drept enunțate în hotărârea nr. 12193 din 8 mai 2019 al Curții de Casație potrivit căreia transcrierea legăturii de filiație stabilită printr-un certificat de naștere străin între un copil născut din GPA și un părinte din GPA este contrară ordinii publice. 2738/21 Andrisani și alții c. Italia 21/12/2020 Luca ANDRISANI 1973 New York Italian Jaime BOET 1978 New York Marea Britanie E. J. ANDRISANI BOET 2018 New York SUA Susanna LOLLINI Primul și al doilea reclamant au recurs la GPA în Statele Unite pentru a concepe a treia reclamantă născută în 2015. Primul reclamant este italian, al doilea este englez și al treilea reclamant are cetățenia americană. La 7 august 2018, primul reclamant a solicitat consulatului italian din New York transcrierea certificatului de naștere al E.J. în registrele de stat civil ale Romei. La 7 septembrie 2020, municipalitatea a respins cererea pe motiv că transcrierea legăturii de filiație stabilită printr-un act de naștere străin între un copil născut din GPA și un părinte de culpă este contrară ordinii publice.
Requête n
o
10810/20
Stefano Maurizio BONZANO et autres contre l’Italie
et 2 autres requêtes
(voir liste en annexe)
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 30 mai 2023 en un comité composé de
:
Péter Paczolay
, président
,
Gilberto Felici,
Raffaele Sabato
, juges
,
et de Liv Tigerstedt,
greffière adjointe
de section
,
Vu
:
les requêtes dirigées contre la République italienne et dont la Cour a été saisie en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»), par les requérants dont les noms et renseignements figurent dans le tableau joint en annexe («
les
requérants
»), aux dates qui y sont indiquées,
la décision de porter à la connaissance du gouvernement italien («
le
Gouvernement
») représenté par son agent, M. L. D’Ascia, avocat d’État, le grief tiré de l’article 8 de la Convention et de déclarer irrecevables pour le surplus les requêtes
;
les observations communiquées par le gouvernement défendeur et celles communiquées en réplique par les requérants
;
les observations communiquées par le gouvernement Tchèque dans la requête n
o
10810/20, dont le président de la section avait autorisé la tierce intervention
;
la décision par le gouvernement anglais et le gouvernement espagnol de ne pas user de leur droit d’intervenir dans la procédure concernant les requêtes n
o
2738/21 et n
o
29038/20 (article
36 § 1 de la Convention)
;
les observations communiquées par les organisations
Ordo Iuris
et
Unione forense per la tutela dei diritti umani
, que le président de la section avait autorisées à se porter tierces intervenantes dans la requête n
o
10810/20 (article
36 § 2 de la Convention)
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
Les requêtes concernent le refus des autorités italiennes de transcrire sur les registres de l
’
état civil italien les actes de naissance américains d
’
enfants légalement conçus aux États-Unis par gestation pour autrui (GPA) et dont les parents d
’
intention (trois couples homosexuels) sont italiens, au motif que la gestation pour autrui est contraire au droit italien. Les requérants
– les parents et les enfants – dénoncent une violation de l
’
article
8.
2.
La liste des requérants et les précisions pertinentes sur les requêtes figurent dans le tableau joint en annexe.
3.
Eu égard à la similarité de l’objet des requêtes, la Cour juge approprié de les examiner conjointement dans une seule décision.
4.
Les requérants voient dans le refus de transcrire les certificats de naissance une violation du droit au respect de leur vie privée et familiale. Ils
estiment, en outre, que la possibilité d’engager une procédure d’adoption plutôt que de voir reconnaître l’acte de naissance des enfants concernés ne saurait être considérée comme apte à remédier à une telle atteinte.
5.
La Cour rappelle d’emblée que le respect de la vie privée exige que chaque enfant puisse établir les détails de son identité d’être humain, ce qui inclut sa filiation (
Mennesson c.
France
, n
o
65192/11, §§
46 et 96, CEDH
2014).
6.
La Cour précise par ailleurs qu’il suffit pour qu’entre en jeu l’article
8 sous son volet relatif à la vie familiale que les parents d’intention s’occupent depuis sa naissance, comme le feraient des parents biologiques, d’un enfant né d’une GPA et qu’enfants et parents vivent ensemble d’une manière qui ne se distingue en rien de la «
vie familiale
» dans son acception habituelle (
Mennesson
, précité, §
44).
7.
La Cour conclut de ce qui précède que l’article 8 de la Convention est applicable au grief des requérants aussi bien au titre de la vie privée qu’au titre de la vie familiale.
8.
La Cour estime, en outre, qu’il n’y a pas de doute quant à l’existence d’une ingérence dans l’exercice par les requérants de leur droit au respect de la vie privée et de la vie familiale. L’ingérence en cause visait deux des buts légitimes énumérés au second paragraphe de l’article 8 de la Convention : la protection de la santé et la protection des droits et libertés d’autrui.
9.
Il reste à déterminer si cette ingérence était nécessaire dans une société démocratique pour atteindre ces buts, la notion de « nécessité » impliquant une ingérence fondée sur un besoin social impérieux et, notamment, proportionnée au but légitime poursuivi.
10.
La Cour estime que les circonstances des affaires conjointement examinées en l’espèce sont semblables à celles de l’affaire
D.B. et autres c.
Suisse
(n
os
58817/15 et 58252/15, §§ 76-83, 22 novembre 2022) et elle constate que les principes élaborés d’une part dans les affaires
Mennesson
(précitée) et
Labassee c.
France
(n
o
65941/11, 26 juin 2014), d’autre part dans l’
Avis consultatif relatif à la reconnaissance en droit interne d’un lien de filiation entre un enfant né d’une gestation pour autrui pratiquée à l’étranger et la mère d’intention
[GC]
(demande n
o
P16-2018-001, Cour de cassation française, 10 avril 2019), et enfin dans l’affaire
D c.
France
(n
o
11288/18, 16 juillet 2020), s’appliquent au cas d’espèce et plus précisément à la question du lien de filiation entre les pères d’intention et les enfants.
11
.
La Cour rappelle d’emblée que l’intérêt supérieur de l’enfant comprend
inter alia
l’identification en droit des personnes qui ont la responsabilité de l’élever, de pourvoir à ses besoins et d’assurer son bien‑être, ainsi que la possibilité de vivre et d’évoluer dans un milieu stable (Avis
consultatif n
o
P16-2018-001, précité, §
42). Pour cette raison, le respect de la vie privée de l’enfant requiert que le droit interne offre une possibilité de reconnaissance d’un lien de filiation entre l’enfant et le parent d’intention (
ibidem
, dispositif, §
1). Dès lors, la marge d’appréciation des États est limitée en ce qui concerne le principe même de l’établissement ou de la reconnaissance de la filiation (
ibidem
, §§
44-46). La Cour estime également que l’intérêt de l’enfant ne peut pas dépendre de la seule orientation sexuelle des parents. Elle rappelle en revanche que si le principe même de l’établissement ou de la reconnaissance de la filiation ne laisse aux États qu’une marge d’appréciation limitée, cette marge est plus grande en ce qui concerne les moyens à mettre en œuvre à cette fin (
ibidem
, §
51).
12.
La Cour note que le système juridique italien interdit comme contraire à l’ordre public la transcription de l’acte de naissance d’un enfant né d’une GPA pratiquée à l’étranger. Elle se réfère à cet égard, en particulier, à l’arrêt n
o
12193 du 8 mai 2019 de l’Assemblée plénière (
Sezioni Unite
) de la Cour de cassation réaffirmant le principe selon lequel une ordonnance par laquelle un tribunal étranger reconnaît un lien de filiation entre un enfant né à l’étranger par GPA et une personne qui n’a aucun lien biologique avec celui-ci ne peut pas être transcrite sur les registres de l’état civil italien. Toutefois, la Haute juridiction a déclaré que les valeurs protégées par l’interdiction en question n’excluent pas la possibilité de reconnaître la relation parentale au moyen d’autres instruments prévus par l’ordre juridique, comme l’adoption dans des cas particuliers (article 44, § 1, lettre d) de la loi n
o
184 de 1983).
13.
La Cour relève également que la Cour constitutionnelle italienne, examinant dans son arrêt n
o
33 de 2021 des questions de constitutionnalité relatives à l’état civil des enfants nés par GPA (pratique interdite par la loi italienne et en particulier par l’article
12, §
6, de la loi n
o
40 de 2004), a rappelé la nécessité pour les autorités de reconnaître les liens du mineur avec sa famille afin que ce dernier puisse être légalement identifié comme membre de la famille dans laquelle il vit. La Cour constitutionnelle a précisé que ce n’était pas en l’occurrence le droit à la parentalité des personnes qui s’occupent de l’enfant qui était en jeu, mais l’intérêt de l’enfant, et elle a estimé que cet intérêt devait être mis en balance avec l’objectif légitime du système juridique, qui est de décourager le recours à la GPA, lequel est puni par le droit pénal.
14.
La Cour Constitutionnelle a également exprimé l’espoir que le législateur trouve une solution qui tienne compte de tous les droits et intérêts en jeu, en adaptant la loi existante à la nécessité de protéger les enfants nés par GPA, c’est-à-dire en réglementant le cas échéant l’adoption d’une manière plus conforme aux particularités de la situation en question.
15
.
La Cour note également que le 24 février 2022, la Cour constitutionnelle a déclaré inconstitutionnelles les dispositions relatives à l’adoption « dans des cas particuliers » pour autant qu’elles excluaient que fût créé entre l’adopté et les parents de l’adoptant le même lien de parenté que celui qu’établissaient les autres types d’adoption.
16.
En outre, par un arrêt du 8 novembre 2022, l’Assemblée plénière de la Cour de cassation, tout en rappelant que la transcription de l’acte de naissance d’un enfant né d’une GPA pratiquée à l’étranger était, pour autant qu’elle concernait le parent d’intention, interdite comme étant contraire à l’ordre public, a établi, en se référant aux arrêts
D.B. et autres c.
Suisse
et
D
c.
France
, précités, que «
l’enfant né de la maternité de substitution a également un droit fondamental à la reconnaissance, y compris juridique, du lien qui s’est créé en vertu de la relation affective établie et vécue avec celle qui a partagé le projet parental. L’obligation fondamentale d’assurer à l’enfant né d’une maternité de substitution les mêmes droits qu’aux enfants nés dans des conditions différentes est satisfaite par la possibilité de l’adoption dans des cas particuliers prévue à l’article 44
§
1, lettre d) de la loi n
o
184 de 1983. Dans l’état actuel du développement juridique, l’adoption est le moyen par lequel il est possible de faire reconnaître juridiquement, en conférant à un tel enfant, à l’égard du parent d’adoption, le statut de fils ou de fille, le lien de fait entre l’enfant en question et la personne qui a partagé avec le parent biologique le projet de procréation et contribué à l’entretien de l’enfant dès sa naissance
».
17.
La Cour est donc appelée à vérifier si le refus de reconnaître les actes de naissance établis à l’étranger, pour ce qui est en particulier du lien de filiation entre les enfants et leurs parents d’intention, est constitutif d’une violation de leur droit au respect de leur vie familiale au sens de l’article
8 de la Convention.
18.
La Cour rappelle que la gestation pour autrui à laquelle les requérants ont eu recours pour créer une famille était contraire à l’ordre public italien, et qu’au demeurant les intéressés ne prétendent pas avoir ignoré que le droit italien la prohibait.
19.
La Cour souligne que s’il est vrai que l’État italien ne permet pas la transcription de l’acte de naissance en ce qui concerne le père d’intention, il garantit par le biais de l’adoption la possibilité de le reconnaître juridiquement. Pour ce faire, il est nécessaire de demander la transcription de l’acte de naissance pour le parent biologique
: ce qui n’a pas été fait en l’espèce.
20.
Quant à l’argument non étayé des requérants selon lequel ils ne pourraient pas adopter étant résidents à l’étranger, la Cour rappelle tout d’abord que selon les dispositions de l’article 40 de la loi n
o
218 de 1995 en matière de droit international privé, les juges italiens ont juridiction en matière d’adoption lorsque les adoptants ou l’un d’eux ou le futur adopté sont citoyens italiens ou étrangers résidents en Italie. Ensuite elle se réfère aux principes exprimés par le récent arrêt de la Cour de cassation du 8
novembre
2022 (voir paragraphe 15 ci-dessus).
21.
Par ailleurs, la Cour estime que la non‑reconnaissance par les autorités italiennes des actes de naissance étrangers n’a, en pratique, pas affecté de manière significative la jouissance par les intéressés de leur droit à la vie familiale. La Cour conclut ainsi que les difficultés pratiques que les requérants rencontrent dans leur vie familiale en l’absence de reconnaissance en droit italien du lien de filiation pourraient être en partie résolues par la reconnaissance du lien de filiation du père biologique après une demande de transcription partielle des actes de naissance.
22.
À la lumière de ce qui précède, après s’être livrée à un examen approfondi des observations des parties et des tiers intervenants et à une analyse de la jurisprudence pertinente, la Cour considère que l’État défendeur n’a pas outrepassé en l’espèce l’ample marge d’appréciation dont il disposait en matière de mise en œuvre des moyens permettant d’établir ou de reconnaître la filiation.
Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article
35
§
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de joindre les requêtes
;
Déclare
les requêtes irrecevables.
Fait en français puis communiqué par écrit le 22 juin 2023.
Liv Tigerstedt
Péter Paczolay
Greffière adjointe
Président
No.
Requête n
o
Nom de l’affaire
Date d’introduction
Requérant
Année de naissance
Lieu de résidence
Nationalité
Représenté par
Informations détaillées
1.
10810/20
Bonzano et autres c. Italie
19/02/2020
Stefano Maurizio BONZANO
1973
Paris
italienne
Martin SOPPÉ
1970
Paris
tchèque
2016
Paris
américaine
Susanna LOLLINI
Les premier et deuxième requérants ont eu recours à la GPA aux Etats-Unis pour concevoir la troisième requérante née en 2016. Tous les trois sont résidents en France.
Le premier requérant est italien, le deuxième est tchèque et la troisième requérante a la nationalité américaine.
En 2018, le premier requérant demanda la transcription de l’acte de naissance de C. dans les registres de l’État civil de Milan. Cependant, la municipalité, après une enquête auprès des bureaux des procureurs de l’État, déclara le 7
octobre 2019 l’impossibilité de procéder à la transcription en raison des principes de droit énoncés dans l’arrêt de la Cour de cassation n
o
12193 du 8 mai 2019 selon lesquels la transcription du lien de filiation établi par un acte de naissance étranger entre un enfant né d’une GPA et un parent d’intention est contraire à l’ordre public.
2.
29038/20
Corona et autres c. Italie
06/07/2020
Gianluca CORONA
1974
Tarragona
italienne
Josep Maria PINOL CUELLA
1963
Terragona
espagnole
2015
Tarragone
espagnole, américaine
Susanna LOLLINI
Les premier et deuxième requérants ont eu recours à la GPA aux Etats-Unis pour concevoir la troisième requérante née en 2015. Tous les trois sont résidents en Espagne. Le premier requérant est italien, le deuxième est espagnol, et la troisième requérante a la nationalité américaine ainsi qu’espagnole.
En 2019, le premier requérant demanda la transcription de l’acte de naissance de C. dans les registres de l’État civil de Caldonazzo. Cependant, la municipalité, le 4 mai 2020 déclara l’impossibilité de procéder à la transcription en raison des principes de droit énoncés dans l’arrêt n
o
12193 du 8 mai 2019 de la Cour de cassation selon lesquels la transcription du lien de filiation établi par un acte de naissance étranger entre un enfant né d’une GPA et un parent d’intention est contraire à l’ordre public.
3.
2738/21
Andrisani et autres c. Italie
21/12/2020
Luca ANDRISANI
1973
New York
italienne
Jaime BOET
1978
New York
britannique
E. J. ANDRISANI BOET
2018
New York
américaine
Susanna LOLLINI
Les premier et deuxième requérants ont eu recours à la GPA aux Etats-Unis pour concevoir la troisième requérante née en 2015. Le premier requérant est italien, le deuxième est anglais et la troisième requérante a la nationalité américaine.
Le 7 août 2018, le premier requérant demanda au consulat italien de New York la transcription de l’acte de naissance de E.J. dans les registres de l’État civil de Rome. Le 7 septembre 2020, la municipalité rejeta la demande au motif que la transcription du lien de filiation établi par un acte de naissance étranger entre un enfant né d’une GPA et un parent d’intention est contraire à l’ordre public.