SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 59054/19 MODANSE împotriva Italiei și alte 2 cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 30 mai 2023 într-un comitet format din Péter Paczolay, președintele Gilberto Felici, Raffaele Sabato, judecători și Liv Tigerstedt, membru adjunct al secțiunii cererile adresate împotriva Republicii Italiene și ale căror nume și informații au fost prezentate Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a nu dezvălui identitatea reclamanților în cererea nr. 45426/21, decizia de a aduce la cunoștința guvernului italian ( observațiile primite de la guvernul pârât și cele comunicate în replică de către reclamanți decizia guvernului bulgar de a nu-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul [art. 36 alineatul (1) din convenție] observațiile comunicate de organizațiile Ordo Iuris Union forense per la tutela dei diritti umani , pe care președintele secțiunii le-a autorizat să se prezinte terțe părți [art. 36 alineatul (2) din Convenție] După ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie: În măsura în care aceste acte au stabilit o legătură de filiație față de tații de intenție, al doilea părinte, și anume tații biologici respectivi ai copiilor în cauză, recunoscându-i pe aceștia. În ceea ce-i privește pe reclamanții de la art. 8 din Convenție, precum și art. 14 coroborat cu art. 8. Lista reclamanților și detaliile relevante privind cererile figurează în tabelul anexat. EVALUARE A CURȚII Având în vedere similaritatea obiectului cererilor, Curtea consideră că este adecvat să le examineze împreună într-o singură decizie. Reclamanții consideră că refuzul de a recunoaște o legătură de filiație între părinții de culpă și copii este o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții lor private și de familie. În plus, acestea consideră că posibilitatea de a iniția o procedură de adopție mai degrabă decât de a fi văzută recunoscând certificatul de naștere al copiilor în cauză nu poate fi considerată aptă pentru a remedia o astfel de încălcare. Curtea constată că guvernul nu contestă faptul că fâșia reclamanților intră în domeniul de aplicare al articolului 8 din Convenție. Curtea reamintește că respectarea vieții private impune fiecărui copil să poată stabili detaliile identității sale de a fi om, ceea ce include filiația sa (Mennesson c. Franța, nr 65192/11, §§ 46 și 96, CEDH 2014). Curtea precizează, pe de altă parte, că este suficient pentru a pune în joc art. 8 În ceea ce privește viața de familie pe care părinții de sine sine încă de la naștere ar face-o, așa cum ar face-o părinții biologici, un copil născut din GPA și că copiii și părinții trăiesc împreună într-un mod care nu se distinge în niciun fel de viața de familie, în consimțământul său obișnuit (Mennesson, citată anterior, § 44). Curtea concluzionează că art. 8 din Convenție se aplică atât în ceea ce privește viața privată, cât și în ceea ce privește viața de familie. În plus, Curtea consideră că nu există nici o îndoială cu privire la existența unei interferențe în exercitarea de către reclamanții a dreptului lor la respectarea vieții private și a vieții de familie. În discuție, aceasta viza două dintre scopurile legitime enumerate la al doilea alineat al art. 8 din Convenție: protecția sănătății și protecția drepturilor și libertăților d . 10. Rămâne de stabilit dacă această interferență era necesară într-o societate democratică pentru atingerea acestor obiective, noțiunea de "necesitate" care implică o interferență bazată pe o nevoie socială imperioasă și, în special, proporțională cu scopul legitim urmărit. 11. Curtea consideră că circumstanțele cauzelor examinate în mod colectiv în speță sunt similare celor ale cauzei D.B. și altele, precum și Elveția (nr. 58817/15 și 58252/15, § 76-83, 22 noiembrie 2022) și constată că principiile care se referă, pe de o parte, la cauzele Menneson (citată) și Labassee c. France 65941/11, 26 iunie 2014), pe de altă parte, în L Aviz consultativ privind recunoașterea în dreptul intern a unei legături de filiație între un copil născut din nașterea unei gestații pentru alții care își desfășoară activitatea în străinătate și mama de culpă [GC] (cererea n P16-2018-001, Curtea de Casație Franceză, 10 aprilie 2019) și, în sfârșit, în cauza Dc. Franța 11288/18, 16 iulie 2020), s (aviz consultativ n P16-2018-001, citată anterior, §) 42). Din acest motiv, respectarea vieții private a copilului impune ca dreptul intern să ofere o posibilitate de recunoaștere a unei legături de filiație între copil și părinte (ibidem, dispozitiv, § 1). Prin urmare, marja de apreciere a statelor este limitată în ceea ce privește principiul în sine de stabilire sau recunoaștere a filiației (ibidem, §§ 44-46). Curtea consideră, de asemenea, că interesul copilului nu poate depinde numai de orientarea sexuală a părinților; pe de altă parte, Curtea amintește că, în cazul în care principiul însuși al stabilirii sau recunoașterii filiației nu lasă statelor decât o marjă de apreciere limitată, această marjă este mai mare în ceea ce privește mijloacele de punere în aplicare în acest scop (ibidem, § 51). 13. Curtea ia notă de faptul că sistemul juridic italian interzice ca o încălcare a ordinii publice transcrierea legăturii de filiație stabilită printr-un act de naștere străin între un copil născut din GPA și un părinte de culpă. Aceasta se referă în special la acest aspect, la Hotărârea nr. 12193 din 8 mai 2019 a Adunării Plenare (Sezioni Unitede) ) Curții de Casație care reafirmă principiul conform căruia o ordonanță prin care o instanță străină recunoaște o legătură de filiație între un copil născut în străinătate de GPA și o persoană care nu are nicio legătură biologică cu acesta nu poate fi transcrisă în registrele statului civil italian. Cu toate acestea, înalta instanță a declarat că valorile protejate prin interdicția în cauză nu includ posibilitatea recunoașterii relației părintești prin alte instrumente prevăzute de ordinea juridică, cum ar fi adoptarea în cazuri speciale [art. 44 alineatul (1) litera (d) din Legea nr. 184 din 1983 14. Curtea subliniază, de asemenea, că Curtea Constituțională Italiană, care examinează în Hotărârea sa nr. 33 din 2021 problemele de constituționalitate referitoare la starea civilă a copiilor născuți de GPA (practică interzisă de legea italiană, în special de art. 12 alineatul (6) din Legea nr. 40 din 2004), a reamintit necesitatea ca autoritățile să recunoască legăturile minorului cu familia sa, astfel încât acesta din urmă să poată fi identificat legal ca membru al familiei în care locuiește. Curtea Constituțională a precizat că acest lucru nu era în lanuri dreptul la părinți al persoanelor care se ocupau de copilul aflat în joc, ci interesul copilului, și a considerat că acest interes trebuie pus în discuție cu obiectivul legitim al sistemului juridic, acela de a descuraja utilizarea AGP, care este pedepsită de dreptul penal 15. Curtea Constituțională și-a exprimat, de asemenea, speranța că legiuitorul va găsi o soluție care să țină seama de toate drepturile și interesele implicate, adaptând legea existentă la necesitatea de a proteja copiii născuți de GPA, și anume prin reglementarea, după caz, a adoptării într-un mod mai conform cu particularitățile situației în cauză. 16. Curtea constată, de asemenea, că, la 24 februarie 2022, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile referitoare la adoptarea În plus, printr-o hotărâre din 8 noiembrie 2022, Adunarea Plenară a Curții de Casație, reamintind în același timp că transcrierea actului de naștere al unui copil născut dintr-o GPA aflat în străinătate era, cu condiția ca aceasta să se refere la părintele de culpă, interzisă ca fiind contrară ordinii publice, stabilită, referindu-se la hotărârile D.B. și alte c. Elveția Franța . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . copilul născut din maternitatea surogat are, de asemenea, un drept fundamental la recunoașterea, inclusiv juridică, a legăturii care este creată în temeiul relației afective stabilite și trăite cu cea care a împărtășit proiectul parental. (a) obligația fundamentală de a asigura copilului născut dintr-o maternitate de înlocuire aceleași drepturi ca și copiilor născuți în condiții diferite este satisfăcută de posibilitatea adoptării în cazuri speciale prevăzută în art. 44 alin. (1) lit. (d) din Legea nr 184 din 1983. În stadiul actual al dezvoltării juridice, adoptarea este mijlocul prin care se poate obține recunoașterea juridică a unui astfel de copil, în ceea ce privește părintele din adopție, statutul de fiu sau de fiică, legătura de fapt dintre copilul în cauză și persoana care a împărtășit cu părintele biologic proiectul de reproducere și a contribuit la întreținerea copilului încă de la naștere. 18. Pe baza principiilor expuse la alineatul (12) de mai sus, Curtea constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59054/19, dreptul intern nu le oferea posibilitatea de a vedea recunoașterea unei legături de filiație care să-i unească cu tatăl lor de culpă, dat fiind că, începând din 2014, mai multe instanțe au început să admită acțiunea părintelui de adopție în cazuri speciale. 19. Cu toate acestea, Curtea ia notă de faptul că, în cazul în cauză, părintele biologic și părintele de culpă nu au solicitat acest lucru în 2016 sau, respectiv, într-un moment în care posibilitatea adoptării în cazuri speciale a fost deja admisă transcrierea în statul civil italian a actelor de nastere stabilite în străinătate, și care au, după toate aparențe, depus o cerere de adoptare la o dată recentă. 20. În ceea ce privește celelalte două (n 12109/20 și 45426/21), Curtea ia act de faptul că evoluia judiciară care a permis recunoașterea adopiei de către părintele de culpă este anterioară nașterii copiilor și că nu a fost depusă nicio cerere de adopție. Prin urmare, Curtea constată că dorința de a recunoaște o legătură între copii și părinții de culpă nu se confrunta cu o imposibilitate generală și absolută, reclamanții având la dispoziție calea de adopție și nelegată utilizată. 22. În plus, Curtea este chemată să verifice dacă, prin respingerea cererilor reclamanților care, pentru cererile n 59054/19 și 12109/20, pentru recunoașterea certificatelor de naștere stabilite în străinătate și, pentru cererea n 45426/21, reinstaurarea meniunilor tatei cu privire la certificatul de nastere, autoritatile italiene nu au recunoscut legătura de filiatie dintre copiii în cauză și părinii acestora de la culpă și, astfel, au încălcat dreptul solicitanilor la respectarea vieii lor de familie în sensul articolului 8 din Convenie. 23. Curtea amintește că ABM la care părinții solicitanilor în cererea nr. 59054/19, primii doi reclamanți în cererea nr. 12109/20 și primul reclamant în cererea nr. 45426/21 au recurs pentru a crea o familie este împotriva ordinii publice italiene, și că, în același timp, părțile interesate nu pretind că au ignorat faptul că dreptul italian o interzicea. 24. Pe de altă parte, Curtea consideră că nerecunoașterea de către autoritățile italiene a actelor de naștere străine, cu condiția ca acestea să se refere la tații de in i t ă ț i n a, în practică, nu a afectat în mod semnificativ dreptul persoanelor interesate de dreptul lor la viața de familie. Prin urmare, Comisia concluzionează că dificultățile practice pe care le-ar putea întâmpina reclamanții în viața de familie din cauza nerecunoașterii în dreptul italian a unei legături între tatăl de culpă și copiii în cauză nu depășesc limitele pe care le impune respectarea articolului 8 din convenție (a se vedea, mutatis mutandis Menneson, citată anterior, punctul 93). În ceea ce privește cauza trasă de reclamanți pe teren la art. 14 din Convenție, coroborată cu art. 8 din lacuna concretă pentru cuplurile de același sex, de a face să se recunoască o legătură de filiație între un copil și un părinte de culpă, Curtea apreciază, având în vedere concluziile la care a ajuns la alineatul 21 de mai sus, nu ridică nicio întrebare distinctă esențială și concluzionează că nu este necesar să se pronunțe separat asupra acestui aspect (a se vedea, în acest sens, Centrul de resurse juridice în numele Valentine Câmpeanu c. România [GC], n 47848/08, § 156, CEDH 2014 26). Având în vedere cele de mai sus, după ce a făcut obiectul unei examinări aprofundate a observațiilor părților și ale părților terțe implicate și al unei analize a jurisprudenței relevante, Curtea consideră că statul pârât nu a depășit în speță marja de apreciere de care dispunea în ceea ce privește punerea în aplicare a mijloacelor care permit stabilirea sau recunoașterea filiației. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească acțiunile Declară inadmisibile. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 iunie 2023. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Prezidențial Anexă No. Cerere nr Numele cauzei Data la care se face cererea Anul nașterii reprezentat de Informații faptice 59054/19 Modanese c. Italia 05/11/2019 C. MODANSE 2010 italiană A. MODANSE 2010 italiană Massimo CLARA În 2008, L.M. și R.B., doi resortisanți italieni s-au căsătorit la Toronto, iar în 2009 au încheiat un contract cu GPA. În aprilie 2010 s-au stabilit două certificate de naștere pentru un embrion al unui donator anonim și al materialului seminal al L.M. La 12 ianuarie 2011, Curtea din Ontario a declarat că cei doi bărbați erau părinții copiilor și a ordonat rectificarea certificatelor de naștere. La 4 iulie 2016, L.M. și R.B. au solicitat ofițerului din statul civil din Trent recunoașterea hotărârii canadiene și transcrierea în registrul de stare civilă al certificatului modificat referitor la numele R.B. Prin decizia din 31 mai 2016, biroul de stat civil a refuzat să transcrie decizia canadiană în registrele de stare civilă pe motiv că o astfel de transcriere era contrară ordinii publice. L.M. și R.B. au introdus o cale de atac în fața tribunalului de apel din 30. Prin decizia din 23 februarie 2017, Curtea de apel a recunoscut decizia canadiană din 12 ianuarie 2011. La 15 martie 2017, procurorul s-a ocupat de casare. Prin hotărârea din 8 mai 2019, Curtea de Casație a acceptat recursul, a anulat transcrierea și a reamintit că a fost posibilă protejarea legăturii parentale prin utilizarea altor instrumente juridice, cum ar fi adoptarea în cazurile speciale prevăzute la art. 44 alineatul (1) din Legea nr. 184 din 1983. 12109/20 Bini și alte c. Italia 25/02/2020 Federico BINI 1973 Italian Vincenzo PASSARELLI 1974 Italian D. PASSARELLI BINI 2018 Italian, SUA Passarelli Bini 2018 Italian, SUA Susanna LOLLINI în 2009, primii doi solicitanți s-au căsătorit în Spania. La o dată nespecificată, aceștia au încheiat un contract ABM în Statele Unite ale Americii. Un embrion al unui ovul al unui donator anonim și a materialului seminal al celor doi solicitanți au fost implantați în uterul unei mame surogat. Copiii s-au născut în septembrie 2018. Două certificate de naștere au fost întocmite cu indicarea tatălui biologic. La 28 septembrie 2018, primii doi reclamanți au obținut modificarea certificatului de naștere american și numele tatălui de injunghie a fost adăugat. În ianuarie 2019, certificatul de naștere a fost transcris în registrele statului civil Pisa, D. fiind desemnat ca fiica primului solicitant și domnul ca fiica celui de-al doilea reclamant. Reclamanții, având în vedere hotărârea Curții de Casație nr. 12193 din 2019, au decis să nu solicite rectificarea Tribunalului. 45426/21 B.K. și alții c. Italia 06/09/2021 B.K. 1983 bulgară, italiană G.K.B. 2018 italiană, SUA R.K.B. 2018 italiană, SUA Alexander SCHUSTER Primul reclamant, B.K., și tovarășul său au decis, în cadrul unui proiect comun, să recurgă la GPA în Statele Unite. Înainte de naștere, Curtea Superioară din California a pronunțat o hotărâre declarativă de paternitate cu privire la primul reclamant și partenerul său. Al doilea și al treilea reclamant s-au născut în februarie 2018. Actele de naștere au fost întocmite, cu menționarea numelor celor doi tați. În aprilie 2019, primul reclamant și partenerul său au obținut transcrierea certificatelor de naștere ale copiilor în registrele de stare civilă ale comunei Gabicce Mare. La 10 mai 2018, procurorul din Pesaro a introdus în fața Tribunalului o acțiune în scopul verificării filiației copiilor și, dacă este cazul, a anulat transcrierea. Primul reclamant a declarat că este tatăl biologic al copiilor. La 2 iulie 2019, Tribunalul din Pesaro, bazat pe hotărârea Curții de Casație nr. 12193 din 2019, a primit recursul procurorului și a ordonat ca actele de naștere să fie rectificate astfel încât să nu se menționeze decât tatăl biologic. Reclamanții au solicitat Curții de Casație că aceasta a stat la baza competenței Tribunalului de la Pesaro. Acțiunea a fost respinsă la 29 septembrie 2020.
Requête n
o
59054/19
MODANESE contre l’Italie
et 2 autres requêtes
(voir liste en annexe)
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 30 mai 2023 en un comité composé de
:
Péter Paczolay
, président
,
Gilberto Felici,
Raffaele Sabato
, juges
,
et de Liv
Tigerstedt,
greffière adjointe
de section
,
Vu
:
les requêtes dirigées contre la République italienne et dont la Cour a été saisie en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
») par les requérants dont les noms et renseignements figurent dans le tableau joint en annexe («
les
requérants
»), aux dates qui y sont indiquées,
la décision de ne pas dévoiler l’identité des requérants dans la requête n
o
45426/21,
la décision de porter à la connaissance du gouvernement italien («
le
Gouvernement
»), représenté par son agent, L.
D’Ascia, avocat d’État, les griefs tirés des articles 8 et 14 de la Convention et de déclarer irrecevable pour le surplus la requête n
o
59054/19,
les observations communiquées par le gouvernement défendeur et celles communiquées en réplique par les requérants
;
la décision du gouvernement bulgare de ne pas user de son droit d’intervenir dans la procédure (article
36 §
1 de la Convention)
;
les observations communiquées par les organisations
Ordo Iuris
et
Unione forense per la tutela dei diritti umani
, que le président de la section avait autorisées à se porter tierces intervenantes (article
36 §
2 de la Convention)
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
Les présentes requêtes concernent le refus des autorités italiennes de reconnaître des actes de naissance délivrés en Californie et au Canada pour des enfants qui y étaient nés d’une gestation pour autrui («
GPA
») pour autant que ces actes établissaient un lien de filiation à l’égard des pères d’intention, le second parent, à savoir les pères biologiques respectifs des enfants en question, étant quant à lui reconnu. Les requérants invoquent l’article
8 de la Convention, ainsi que l’article
14 combiné avec l’article 8.
2.
La liste des requérants et les précisions pertinentes sur les requêtes figurent dans le tableau joint en annexe.
3.
Eu égard à la similarité de l’objet des requêtes, la Cour juge approprié de les examiner conjointement dans une seule décision.
4.
Les requérants voient dans le refus de reconnaître un lien de filiation entre les parents d’intention et les enfants une violation de leur droit au respect de leur vie privée et familiale. Ils estiment, en outre, que la possibilité d’engager une procédure d’adoption plutôt que de voir reconnaître l’acte de naissance des enfants concernés ne saurait être considérée comme apte à remédier à une telle atteinte.
5.
La Cour observe que le Gouvernement ne conteste pas que le grief des requérants relève du champ d’application de l’article 8 de la Convention.
6.
La Cour rappelle d’emblée que le respect de la vie privée exige que chaque enfant puisse établir les détails de son identité d’être humain, ce qui inclut sa filiation (
Mennesson c.
France
, n
o
65192/11, §§
46 et 96, CEDH
2014).
7.
La Cour précise par ailleurs qu’il suffit pour qu’entre en jeu l’article
8 sous son volet relatif à la vie familiale que les parents d’intention s’occupent depuis sa naissance, comme le feraient des parents biologiques, d’un enfant né d’une GPA et qu’enfants et parents vivent ensemble d’une manière qui ne se distingue en rien de la «
vie familiale
» dans son acception habituelle (
Mennesson
, précité, §
44).
8.
La Cour conclut de ce qui précède que l’article 8 de la Convention est applicable au grief des requérants aussi bien au titre de la vie privée qu’au titre de la vie familiale.
9.
La Cour estime, en outre, qu’il n’y a pas de doute quant à l’existence d’une ingérence dans l’exercice par les requérants de leur droit au respect de la vie privée et de la vie familiale. L’ingérence en cause visait deux des buts légitimes énumérés au second paragraphe de l’article 8 de la Convention
: la protection de la santé et la protection des droits et libertés d’autrui.
10.
Il reste à déterminer si cette ingérence était nécessaire dans une société démocratique pour atteindre ces buts, la notion de «
nécessité
» impliquant une ingérence fondée sur un besoin social impérieux et, notamment, proportionnée au but légitime poursuivi.
11.
La Cour estime que les circonstances des affaires conjointement examinées en l’espèce sont semblables à celles de l’affaire
D.B. et autres c.
Suisse
( n
os
58817/15 et 58252/15, §§
76-83, 22 novembre 2022) et elle constate que les principes élaborés d’une part dans les affaires
Mennesson
(précitée) et
Labassee c.
France
(n
o
65941/11, 26 juin 2014), d’autre part dans l’
avis consultatif relatif à la reconnaissance en droit interne d’un lien de filiation entre un enfant né d’une gestation pour autrui pratiquée à l’étranger et la mère d’intention
[GC]
(demande n
o
P16-2018-001, Cour de cassation française, 10 avril 2019), et enfin dans l’affaire
D c.
France
(n
o
11288/18, 16 juillet 2020), s’appliquent au cas d’espèce et plus précisément à la question du lien de filiation entre les pères d’intention et les enfants.
12
.
La Cour rappelle d’emblée que l’intérêt supérieur de l’enfant comprend
inter alia
l’identification en droit des personnes qui ont la responsabilité de l’élever, de pourvoir à ses besoins et d’assurer son bien‑être, ainsi que la possibilité de vivre et d’évoluer dans un milieu stable (avis consultatif n
o
P16-2018-001, précité, §
42). Pour cette raison, le respect de la vie privée de l’enfant requiert que le droit interne offre une possibilité de reconnaissance d’un lien de filiation entre l’enfant et le parent d’intention (
ibidem
, dispositif, §
1). Dès lors, la marge d’appréciation des États est limitée en ce qui concerne le principe même de l’établissement ou de la reconnaissance de la filiation (
ibidem
, §§
44-46). La Cour estime également que l’intérêt de l’enfant ne peut pas dépendre de la seule orientation sexuelle des parents. Elle rappelle en revanche que si le principe même de l’établissement ou de la reconnaissance de la filiation ne laisse aux États qu’une marge d’appréciation limitée, cette marge est plus grande en ce qui concerne les moyens à mettre en œuvre à cette fin (
ibidem
, §
51).
13.
La Cour note que le système juridique italien interdit comme contraire à l’ordre public la transcription du lien de filiation établi par un acte de naissance étranger entre un enfant né d’une GPA et un parent d’intention. Elle se réfère à cet égard, en particulier, à l’arrêt n
o
12193 du 8 mai 2019 de l’Assemblée plénière (
Sezioni Unite
) de la Cour de cassation réaffirmant le principe selon lequel une ordonnance par laquelle un tribunal étranger reconnaît un lien de filiation entre un enfant né à l’étranger par GPA et une personne qui n’a aucun lien biologique avec celui-ci ne peut pas être transcrite sur les registres de l’état civil italien. Toutefois, la Haute juridiction a déclaré que les valeurs protégées par l’interdiction en question n’excluent pas la possibilité de reconnaître la relation parentale au moyen d’autres instruments prévus par l’ordre juridique, comme l’adoption dans des cas particuliers (article
44, §
1, lettre d) de la loi n
o
184 de 1983).
14.
La Cour relève également que la Cour constitutionnelle italienne, examinant dans son arrêt n
o
33 de 2021 des questions de constitutionnalité relatives à l’état civil des enfants nés par GPA (pratique interdite par la loi italienne et en particulier par l’article 12, §
6, de la loi n
o
40 de 2004), a rappelé la nécessité pour les autorités de reconnaître les liens du mineur avec sa famille afin que ce dernier puisse être légalement identifié comme membre de la famille dans laquelle il vit. La Cour constitutionnelle a précisé que ce n’était pas en l’occurrence le droit à la parentalité des personnes qui s’occupent de l’enfant qui était en jeu, mais l’intérêt de l’enfant, et elle a estimé que cet intérêt devait être mis en balance avec l’objectif légitime du système juridique, qui est de décourager le recours à la GPA, lequel est puni par le droit pénal.
15.
La Cour Constitutionnelle a également exprimé l’espoir que le législateur trouve une solution qui tienne compte de tous les droits et intérêts en jeu, en adaptant la loi existante à la nécessité de protéger les enfants nés par GPA, c’est-à-dire en réglementant le cas échéant l’adoption d’une manière plus conforme aux particularités de la situation en question.
16.
La Cour note également que le 24 février 2022, la Cour constitutionnelle a déclaré inconstitutionnelles les dispositions relatives à l’adoption «
dans des cas particuliers
» pour autant qu’elles excluaient que fût créé entre l’adopté et les parents de l’adoptant le même lien de parenté que celui qu’établissaient les autres types d’adoption.
17.
En outre, par un arrêt du 8 novembre 2022, l’Assemblée plénière de la Cour de cassation, tout en rappelant que la transcription de l’acte de naissance d’un enfant né d’une GPA pratiquée à l’étranger était, pour autant qu’elle concernait le parent d’intention, interdite comme étant contraire à l’ordre public, a établi, en se référant aux arrêts
D.B. et autres c.
Suisse
et
D
c.
France
, précités, que «
l’enfant né de la maternité de substitution a également un droit fondamental à la reconnaissance, y compris juridique, du lien qui s’est créé en vertu de la relation affective établie et vécue avec celle qui a partagé le projet parental. L’obligation fondamentale d’assurer à l’enfant né d’une maternité de substitution les mêmes droits qu’aux enfants nés dans des conditions différentes est satisfaite par la possibilité de l’adoption dans des cas particuliers prévue à l’article
44, §
1, lettre
d) de la loi n
o
184 de 1983. Dans l’état actuel du développement juridique, l’adoption est le moyen par lequel il est possible de faire reconnaître juridiquement, en conférant à un tel enfant, à l’égard du parent d’adoption, le statut de fils ou de fille, le lien de fait entre l’enfant en question et la personne qui a partagé avec le parent biologique le projet de procréation et contribué à l’entretien de l’enfant dès sa naissance
».
18.
S’appuyant sur les principes exposés au paragraphe
12 ci-dessus, la Cour constate qu’à la date de la naissance des requérants de la requête n
o
59054/19, le droit interne ne leur offrait aucune possibilité de voir reconnaître un lien de filiation les unissant à leur père d’intention, puisque ce n’est qu’à partir de 2014 que plusieurs tribunaux ont commencé à admettre le recours par le parent d’intention à l’adoption dans des cas particuliers.
19.
Toutefois, la Cour note que dans le cas en question le parent biologique et le parent d’intention n’ont sollicité qu’en 2016
–
c’est-à-dire à un moment où la possibilité de l’adoption dans des cas particuliers était déjà admise
–
la transcription dans l’état civil italien des actes de naissance établis à l’étranger, et qu’ils ont selon toute apparence introduit une demande d’adoption à une date récente.
20.
Quant aux deux autres requêtes (n
os
12109/20 et 45426/21), la Cour note que l’évolution jurisprudentielle ayant permis la reconnaissance de l’adoption de la part du parent d’intention est antérieure à la naissance des enfants et qu’aucune demande d’adoption ne semble avoir été introduite.
21
.
Par conséquent, la Cour constate que le désir de voir reconnaître un lien entre les enfants et les parents d’intention ne se heurtait pas à une impossibilité générale et absolue, les requérants ayant eu à leur disposition la voie de l’adoption et ne l’ayant pas utilisée.
22.
La Cour est en outre appelée à vérifier si, en rejetant les demandes des requérants tendant, pour les requêtes n
os
59054/19 et 12109/20, à faire reconnaître les actes de naissance établis à l’étranger et, pour la requête n
o
45426/21, à faire rétablir la mention du père d’intention sur l’acte de naissance, les autorités italiennes ont méconnu le lien de filiation entre les enfants concernés et leurs parents d’intention et violé ainsi le droit des requérants au respect de leur vie familiale au sens de l’article 8 de la Convention.
23.
La Cour rappelle que la GPA à laquelle les parents des requérants dans la requête n
o
59054/19, les deux premiers requérants dans la requête n
o
12109/20 et le premier requérant dans la requête n
o
45426/21 ont eu recours pour créer une famille est contraire à l’ordre public italien, et qu’au demeurant les intéressés ne prétendent pas avoir ignoré que le droit italien la prohibait.
24.
Par ailleurs, la Cour estime que la non‑reconnaissance par les autorités italiennes des actes de naissance étrangers pour autant qu’ils concernaient les pères d’intention n’a, en pratique, pas affecté de manière significative la jouissance par les intéressés de leur droit à la vie familiale. Elle conclut ainsi que les difficultés pratiques que les requérants pourraient rencontrer dans leur vie familiale à raison de la non-reconnaissance en droit italien d’un lien entre le père d’intention et les enfants concernés ne dépassent pas les limites qu’impose le respect de l’article 8 de la Convention (voir,
mutatis mutandis
,
Mennesson
, précité, §
93).
25.
Quant au grief tiré par les requérants sur le terrain de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8 de l’impossibilité concrète pour les couples de même sexe de faire reconnaître un lien de filiation entre un enfant et un parent d’intention, la Cour estime, au vu des conclusions auxquelles elle est parvenue au paragraphe
21 ci-dessus, qu’il ne soulève aucune question distincte essentielle, et en conclut qu’il n’y a pas lieu de statuer séparément sur ce point (voir, dans ce sens,
Centre de ressources juridiques au nom de Valentin Câmpeanu c.
Roumanie
[GC], n
o
47848/08, §
2014).
26.
À la lumière de ce qui précède, après s’être livrée à un examen approfondi des observations des parties et des tiers intervenants et à une analyse de la jurisprudence pertinente, la Cour considère que l’État défendeur n’a pas outrepassé en l’espèce l’ample marge d’appréciation dont il disposait en matière de mise en œuvre des moyens permettant d’établir ou de reconnaître la filiation.
Il s’ensuit que les requêtes doivent être rejetées en application de l’article
35 §
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de joindre les requêtes
;
Déclare
les requêtes irrecevables.
Fait en français puis communiqué par écrit le 22 juin 2023.
Liv Tigerstedt
Péter Paczolay
Greffière adjointe
Président
No.
Requête n
o
Nom de l’affaire
Date d’introduction
Requérant
Année de naissance
Nationalité
Représenté par
Informations factuelles
1.
59054/19
Modanese c. Italie
05/11/2019
2010
italienne
2010
italienne
Massimo CLARA
En 2008, L.M. et R.B., deux ressortissants italiens, se marièrent à Toronto. En 2009, ils y conclurent un contrat de GPA. Un embryon issu d’un ovule d’une donneuse anonyme et du sperme de L.M. fut implanté dans l’utérus d’une mère porteuse. Les requérants naquirent en avril 2010. Deux certificats de naissance furent établis.
Le 12 janvier 2011, la cour de justice d’Ontario déclara que les deux hommes étaient les parents des enfants et ordonna rectification des certificats de naissance.
Le 4 juillet 2016, L.M. et R.B. demandèrent à l’officier de l’état civil de Trente la reconnaissance de la décision canadienne et la transcription dans le registre de l’état civil du certificat amendé mentionnant le nom de R.B.
Par décision du 31 mai 2016, le bureau de l’état civil refusa de de transcrire la décision canadienne dans les registres d’état civil au motif qu’une telle transcription était contraire à l’ordre public.
L.M. et R.B. introduisirent un recours devant la cour d’appel de Trente.
Par une décision du 23 février 2017, la cour d’appel reconnut la décision canadienne du 12 janvier 2011.
Le 15 mars 2017, le procureur se pourvut en cassation.
Par un arrêt du 8 mai 2019, la Cour de cassation accueillit le pourvoi, annula la transcription et rappela qu’il était possible de protéger le lien parental par le recours à d’autres instruments juridiques tels que l’adoption dans les cas particuliers prévue par l’article 44 alinéa 1 de la loi n
o
184 de 1983.
2.
12109/20
Bini et autres c. Italie
25/02/2020
Federico
BINI
1973
italienne
Vincenzo PASSARELLI
1974
italienne
2018
italienne, américaine
2018
italienne, américaine
Susanna LOLLINI
En 2009, les deux premiers requérants se marièrent en Espagne.
À une date non précisée, ils conclurent un contrat de GPA aux États-Unis. Un embryon issu d’un ovule d’une donneuse anonyme et du sperme des deux requérants fut implanté dans l’utérus d’une mère porteuse.
Les enfants naquirent en septembre 2018. Deux certificats de naissance furent établis avec l’indication du père biologique.
Le 28 septembre 2018, les deux premiers requérants obtinrent la modification des actes de naissance américains et le nom du père d’intention fut ajouté. En janvier 2019, l’acte de naissance fut transcrit dans les registres de l’état civil de Pise, D. y étant désignée comme la fille du première requérant et M. comme la fille du deuxième requérant.
Les requérants, compte tenu de l’arrêt de la Cour de cassation n
o
12193 de 2019, décidèrent de ne pas demander la rectification au tribunal.
3.
45426/21
B.K. et autres c. Italie
06/09/2021
B.K.
1983
bulgare, italienne
2018
italienne, américaine
2018
italienne, américaine
Alexander SCHUSTER
Le premier requérant, B.K., et son compagnon décidèrent, dans le cadre d’un projet commun, de recourir à la GPA aux États-Unis. Avant la naissance, la Cour supérieure de Californie prononça un jugement déclaratif de paternité à l’égard du première requérant et de son compagnon.
Les deuxième et troisième requérants naquirent en février 2018.
Les actes de naissance furent établis, avec mention des noms des deux pères.
En avril 2019, le premier requérant et son compagnon obtinrent la transcription des certificats de naissance des enfants dans les registres d’état civil de la commune de Gabicce Mare.
Le 10 mai 2018, le procureur de Pesaro introduisit devant le tribunal un recours aux fins de vérification de la filiation des enfants et, le cas échéant, d’annulation de la transcription.
Le premier requérant affirma être le père biologique des enfants.
Le 2 juillet 2019, le tribunal de Pesaro, se basant sur l’arrêt de la Cour de cassation n
o
12193 de 2019, accueillit le recours du procureur et ordonna que les actes de naissance fussent rectifiés de façon à ne mentionner que le père biologique.
Les requérants demandèrent à Cour de cassation qu’elle statuât sur la compétence du tribunal de Pesaro.
Le recours fut rejeté le 29 septembre 2020.