A.H. v. NORWAY

Comunicat la 8 octombrie 2019 SECȚIUNE Cerere nr. 397717/19 A.H. împotriva Norvegiei depusă la 10 iulie 2019 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o decizie de a nu ridica ordinul de îngrijire pentru copilul reclamantului, care a fost plasat în îngrijire de adăpost în 2015. La 12 decembrie 2017, Consiliul de Protecție Socială al Condatului (fylkesnemnda pentru barnevern og sosiale sakir ) a hotărât să nu îndeplinească cererea reclamantului de a avea ordinul de îngrijire în ceea ce privește copilul său ridicat. Consiliul a hotărât, de asemenea, că reclamantul ar trebui să aibă drepturi de contact de o oră, o dată pe an. Dreptele de contact ale copilului au fost stabilite la o oră, de trei ori pe an.

Serviciile de protecție a copilului au fost autorizate să supravegheze sesiunile de contact între reclamant și copil. La 22 iunie 2018, Curtea de District ( tingrett ) a susținut decizia. La 31 octombrie 2018, Curtea Înaltă ( lagmannsrett ) a refuzat reclamantul să permită recursul împotriva hotărârii Curții de District. La 11 ianuarie 2019 Comitetul de concediu al Curții Supreme ( Høyesterets ankeutvalg ) a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii Curții Înalte. În baza articolului 8 din Convenție, reclamantul susține că refuzul de a ridica ordinul de îngrijire în ceea ce privește copilul ei a implicat o interferență inutile cu dreptul ei la respectarea vieții de familie. Întrebarea părților a existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție?

(A se vedea, de exemplu, Strand Lobben și alții c. Norvegia [GC], nr. 37283/13, 10 septembrie 2019; și K. și T. c. Finlanda [GC], nr. 25702/94, CEDH 2001 VII.)

Communicated on 8 October 2019

SECOND SECTION

Application no. 39771/19 A.H. against Norway lodged on 10 July 2019

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns a decision not to lift the care order for the applicant’s child, who was placed in foster care in 2015. On 12 December 2017 the County Social Welfare Board ( fylkesnemnda for barnevern og sosiale saker ) decided not to meet the applicant’s application to have the care order in respect of her child lifted. The Board also decided that the applicant should have contact rights of one hour, once yearly. The child’s father’s contact rights were set at one hour, three times yearly. The child welfare services were authorised to supervise the contact sessions between the applicant and the child. On 22 June 2018 the District Court ( tingrett ) upheld the decision. On 31 October 2018 the High Court ( lagmannsrett ) refused the applicant leave to appeal against the District Court’s judgment.

On 11 January 2019 the Supreme Court’s Appeals Leave Committee ( Høyesteretts ankeutvalg ) dismissed the applicant’s appeal against the High Court’s decision. Relying on Article 8 of the Convention, the applicant submits that the refusal to lift the care order in respect of her child entailed an unnecessary interference with her right to respect for family life.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for her family life, contrary to Article 8 of the Convention? (See, for example, Strand Lobben and Others v. Norway [GC], no. 37283/13, 10 September 2019; and K. and T. v. Finland [GC], no. 25702/94, ECHR 2001 ‑ VII.)