A.G. v. NORWAY

Comunicat la 8 octombrie 2019 SECȚIUNE Cerere nr. 14301/19 A.G. împotriva Norvegiei depusă la 1 martie 2019 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la drepturile de contact pentru tatăl reclamant în ceea ce privește patru copiii săi, care sunt în îngrijire de adopție. Copiii s-au născut în 2007, 2008, 2010 și, respectiv, 2012, la 20 septembrie 2017, Consiliul de Protecție Socială ( fylkesnemnda pentru barnevern og sosiale saker ) a hotărât că reclamantul nu ar trebui să fie autorizat contactul cu copiii săi, inclusiv contactul prin telefon sau prin Internet. La 1 martie 2018, Tribunalul Orașului ( tingret ) a susținut hotărârea Consiliului. La 7 iunie 2018, Tribunalul Înalt ( lagmannsrett ) a refuzat reclamantul să permită recursul împotriva hotărârii Tribunalului Orașului. La 30 august 2018 Comitetul de concediu al Curții Supreme ( Høyesterets ankeutvalg ) a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii Curții Înalte. Considerând art. 8 din Convenție, reclamantul susține că refuzul de contact între el și copiii săi a implicat o ingerință disproporționată cu dreptul la respectarea vieții de familie. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în contradicție cu art. 8 din Convenție? (A se vedea, de exemplu, Strand Lobben și alții c. Norvegia [GC], nr. 37283/13, 10 septembrie 2019.)

Communicated on 8 October 2019

SECOND SECTION

Application no. 14301/19

A.G.

against Norway

lodged on 1 March 2019

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns contact rights for the applicant father in respect of his four children, who are in foster care. The children are born in 2007, 2008, 2010 and 2012, respectively.

On 20 September 2017 the County Social Welfare Board (

fylkesnemnda for barnevern og sosiale saker

) decided that the applicant should not be allowed contact with his children, including contact by telephone or via the Internet.

On 1 March 2018 the City Court (

tingrett

) upheld the Board’s decision.

On 7 June 2018 the High Court (

lagmannsrett

) refused the applicant leave to appeal against the City Court’s judgment.

On 30 August 2018 the Supreme Court’s Appeals Leave Committee (

Høyesteretts ankeutvalg

) dismissed the applicant’s appeal against the High Court’s decision.

Relying on Article 8 of the Convention, the applicant maintains that refusing contact between him and his children entailed a disproportionate interference with the right to respect for family life.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his family life, contrary to Article

8 of the Convention? (See, for example,

Strand Lobben and Others v. Norway

[GC], no. 37283/13, 10

September 2019.)