- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 octombrie 2019
- Stat pârât
- GBR
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Brooks împotriva Regatului Unit
Traducere în română Auto
Comunicat la 14 octombrie 2019 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 9577/18 Matthew BROOKS împotriva Regatului Unit depusă la 6 februarie 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la unsprezece zile de detenție servită de reclamant la sfârșitul sentinței sale penale, care a fost impusă de un judecător independent în urma procedurilor disciplinare. Reclamantul a interzis o procedură împotriva judecătorului independent care a asistat la incident, dar care nu s-a renunțat la procedura disciplinară. Prin consimțământ, a fost aprobată o pronunțare de către instanța care a anulat constatarea judecătorului independent a vinovăției reclamantului și a atribuirii zilelor suplimentare. Cu toate acestea, reclamantul a încasat proceduri de litigiu care arestează în temeiul articolelor 5, 6 și 13 din Convenție ar trebui, de asemenea, să primească daune pentru detenția sa în opt zile.
Înaltul Tribunal a acceptat argumentele reclamantului; decizia sa a fost anulată de Curtea de Apel. Reclamantul a solicitat ajutorul juridic pentru a face apel la Curtea Supremă, refuzată la 15 aprilie 2019. Reclamantul se plânge că detenția sa este ilegală în temeiul art. 5 § Prin urmare, el are dreptul la compensare în temeiul articolului 5 § 5. El susține, de asemenea, că a existat o încălcare a articolului 6 și, în consecință, are dreptul la compensație în ceea ce privește această încălcare a acestui articol. În cele din urmă, el se plâng că nu are un remediu disponibil pentru el în încălcarea articolului 13. Reclamantul poate pretinde că este victimă de o încălcare a Convenției, în sensul articolului 34? A epuizat reclamantul toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție?
Având în vedere Benham c. Regatul Unit , 10 iunie 1996, § 42, Raporturi de hotărâri și decizii 1996 III și Hammerton c. Regatul Unit , nr. 6287/10 , §§ 113-114, 17 Martie 2016, reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? Are reclamantul un drept executor de compensare pentru detenția sa ilegală, conform articolului 5 § 5 din Convenție? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? Luând în considerare Nordbø v. Regatul Unit (dec.), [Comitetul] nr. 67122/14, 16 ianuarie 2018, §§ 49-50 a avut la dispoziție reclamantul un remediu intern eficace pentru plângerile sale din Convenția, conform articolului 13 din Convenția?
Communicated on 14 October 2019
FIRST SECTION
Application no. 9577/18 Matthew BROOKS against the United Kingdom lodged on 6 February 2018
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns eleven days detention served by the applicant at the end of his criminal sentence, which was imposed by an Independent Adjudicator following disciplinary proceedings. The applicant brought proceedings against the Independent Adjudicator who had witnessed the incident but not recused himself from the disciplinary proceedings. By consent, an order was approved by the court quashing the Independent Adjudicator’s finding of the applicant’s guilt and award of additional days. However, the applicant pursed litigation proceedings arguing under Articles 5, 6 and 13 of the Convention he should also be awarded damages for his detention during the eleven days. The High Court accepted the applicant’s arguments; its decision was overturned by the Court of Appeal.
The applicant sought legal aid to appeal to the Supreme Court which was refused on 15 April 2019. The applicant complains that his detention was unlawful under Article 5 § 1 and he is therefore entitled to compensation under Article 5 § 5. He also argues that there was a violation of Article 6 and as a result he is entitled to compensation in respect of that violation of that Article. Finally, he complains that he did not have a remedy available to him in violation of Article 13.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Can the applicant claim to be a victim of a violation of the Convention, within the meaning of Article 34? 2. Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? 3. Taking into account Benham v. the United Kingdom , 10 June 1996, § 42, Reports of Judgments and Decisions 1996 ‑ III and Hammerton v. the United Kingdom , no. 6287/10, §§ 113-114, 17 March 2016, was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? 4. Did the applicant have an enforceable right to compensation for his unlawful detention, as required by Article 5 § 5 of the Convention? 5. Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charge(s) against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?
6. Taking into account Nordbø v. the United Kingdom (dec.), [Committee], no. 67122/14, 16 January 2018, §§ 49-50 did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his Convention complaints, as required by Article 13 of the Convention?