PLAZZI c. SUISSE

Comunicat la 21 octombrie 2019 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 44101/18 Federico PLAZZI împotriva Elveției introdusă la 10 septembrie 2018 Cererea se referă la dreptul reclamantului de a se opune, în fața unei instanțe, transferului de la domiciliul fiicei sale în străinătate (în acest caz Monaco) asupra căruia exercită autoritatea părintească comună cu mama. Părinții nu au fost căsătoriți și s-au separat înainte de nașterea copilului în 2013. Prin Decizia din 23 august 2017, Autoritatea Regională Tessinoise pentru Protecția Adulților și Copiilor de Agno (Autorità Regionale di Protezione 6 sede di Agno) ) a încredințat custodia copilului mamei, a autorizat transferul de la domiciliul copilului la Monaco la mamă și a stabilit relațiile personale dintre copil și tată.

L a declarat hotărârea sa executorie și a retras efectul suspensiv al unei eventuale acțiuni. Decizia a fost notificată la 25 august 2017. În aceeași zi, mama a părăsit Elveția, împreună cu copilul, pentru a alege domiciliul în Monte-Carlo. La 29 august 2017, recurentul a recurs la Tribunalul de Primă Instanță (camera di protezione del Tribunale d maichélo) din cantonul Tessin, care solicită în mod supraprovizional restituirea efectului suspensiv al acțiunii. Prin Decizia din 24 octombrie 2017, Tribunalul de Primă Instanță a declarat incompetent să examineze acțiunea, în special în temeiul articolului 5 alineatul (2) din prezenta decizie. Convenția de la Haga din 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea în materie de responsabilitate părintească și de măsuri de protecție a copiilor [1] Prin Hotărârea din 12 martie 2018, Tribunalul Federal a respins acțiunea reclamantului.

contestații cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul avea la dispoziția sa, conform art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia și-a putut exercita drepturile protejate prin art. 8 din Convenție A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața de familie în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție în partea sa materială sau procedurală [1] Convenția de la Haga din 1996 a fost ratificată de Elveția la 27 martie 2009. Autoritățile, atât judiciare, cât și administrative, ale statului contractant al reședinței obișnuite a copilului sunt competente să ia măsuri de protecție a persoanei sau bunurilor sale, sub rezerva artei.

(7) În cazul schimbării reședinței obișnuite a copilului într-un alt stat contractant, autoritățile statului în care se află noua reședință obișnuită sunt competente.

Communiquée le 21 octobre 2019

TROISIÈME SECTION

Requête n o 44101/18 Federico PLAZZI contre la Suisse introduite le 10 septembre 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le droit du requérant de s’opposer, devant un tribunal, au transfert du domicile de sa fille à l’étranger (en l’occurrence Monaco) sur laquelle il exerce l’autorité parentale conjointe avec la mère. Les parents n’étaient pas mariés et se sont séparés avant la naissance de l’enfant en 2013. Par décision du 23 août 2017, l’Autorité régionale tessinoise de protection de l’adulte et de l’enfant d’Agno ( Autorità Regionale di Protezione 6 sede di Agno ) confia la garde de l’enfant à la mère, autorisa le transfert du domicile de l’enfant à Monaco chez la mère et fixa les relations personnelles entre l’enfant et le père. L’Autorité déclara sa décision exécutoire et retira l’effet suspensif d’un éventuel recours.

La décision fut notifiée le 25 août 2017. Le jour même, la mère quitta la Suisse, avec l’enfant, pour élire domicile à Monte-Carlo. Le 29 août 2017, le requérant fit recours au Tribunal d’appel ( Camera di protezione del Tribunale d’appello ) du canton du Tessin, demandant à titre superprovisionnel la restitution de l’effet suspensif du recours. Par décision du 24 octobre 2017, le Tribunal d’appel se déclara incompétent pour examiner le recours, notamment sur la base de l’article 5 § 2 de la Convention de la Haye de 1996 concernant la compétence, la loi applicable, la reconnaissance, l’exécution et la coopération en matière de responsabilité parentale et de mesures de protection des enfants . [1] Par arrêt du 12 mars 2018, le Tribunal fédéral rejeta le recours du requérant.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il eu accès à un tribunal afin d’obtenir une décision relative à « des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil », au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il a pu faire valoir ses droits protégés par l’article 8 de la Convention ? 3. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie familiale au sens de l’article 8 § 1 de la Convention dans son volet matériel ou procédural ? [1] La Convention de la Haye de 1996 fut ratifiée par la Suisse le 27 mars 2009. Son article 5 est libellé comme il suit : « 1. Les autorités, tant judiciaires qu'administratives, de l'État contractant de la résidence habituelle de l'enfant sont compétentes pour prendre des mesures tendant à la protection de sa personne ou de ses biens.

2. Sous réserve de l'art. 7, en cas de changement de la résidence habituelle de l'enfant dans un autre État contractant, sont compétentes les autorités de l'État de la nouvelle résidence habituelle. »