Publicat la 22 aprilie 2024 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 5331/21 N.P. împotriva Elveției introdusă la 14 octombrie 2021, comunicată la 2 aprilie 2024 ÎNTÂLNIRE Cererea se referă, în special, la suspendarea totală a relațiilor personale dintre reclamantă și fiul său timp de aproape cinci luni. Recurenta a avut un fiu în afara căsătoriei cu D.D., născut în 2015. Ea a deținut custodia de facto a copilului, precum și autoritatea părintească împreună cu tatăl. Acesta rămâne în Nisa, domiciliul copilului a fost stabilit la reclamanta din Elveția. În cadrul unei anchete privind limitarea autorității părintești deschise în octombrie 2019, judecătorul pentru pace din districtul Lausanne a instituit, printre altele, o curata ad hoc de reprezentare în favoarea copilului și a numit o curătoare pentru a reprezenta interesele acestuia în ancheta respectivă. Prin ordonanța de măsuri supraprovizionale din 17 februarie 2020 și pe baza unui raport al Curatoarei, judecătorul de pace a atribuit custodia copilului către D.D., a suspendat relațiile personale ale reclamantei cu copilul și a ordonat recurentei să prezinte documentele de identitate ale acestuia în termen de trei zile. Prin ordonanța măsurilor provizorii din 1 februarie 2020 Iulie 2020 (notificată la 15 iulie), judecătorul de pace a confirmat atribuirea custodei copilului către D.D., și-a fixat locul de reședință la Nisa și a dispus un drept de vizită de o zi la fiecare 15 zile. Recurentele împotriva acestor măsuri au fost respinse de către instanțele interne, în ultimă instanță de către Tribunalul Federal prin Hotărârea din 14 aprilie 2021. În fața Curții, recurenta susține că suspendarea imediată și fără audiere prealabilă a oricărei relații personale a recurentei cu copilul ei, transferul locului său de reședință în străinătate și limitarea dreptului său de vizită la o zi la două săptămâni nu pot fi considerate necesare într-o societate democratică. Prin urmare, ar fi existat o încălcare disproporționată a vieții private și de familie în sensul articolului 8 din convenție. A existat o interferență în dreptul recurentei de a-și respecta viața privată și de familie, în sensul articolului 8 din Convenție, pe motiv de transfer al locului de reședință al copilului la Nisa și de suspendare, apoi de limitare a dreptului de vizită al recurentei În acest sens, în conformitate cu alineatul (2) al articolului 8 din Convenție, procesul decizional prin care transferul locului de reședință al copilului, suspendarea și restricționarea dreptului de vizită au fost comandate, au fost îndeplinite cerințele prevăzute la art. 8 din Convenția ( Abdi Ibrahim c. Norvegia [GC], nr 15379/16, § 145, 10 decembrie 2021, Strand Lobbyn și alții c. Norvegia [GC], n 37283/13, § 212, 10 septembrie 2019, sau Cința c. România, n 3821/19, § 42, 18 februarie 2020)
Publié le 22 avril 2024
Requête n
o
52031/21
N.P.
contre la Suisse
introduite le 14 octobre 2021
communiquée le 2 avril 2024
La requête concerne, en particulier, la suspension totale des relations personnelles entre la requérante et son fils pendant presque cinq mois.
La requérante a eu un fils hors mariage avec D.D., né en 2015. Elle exerçait la garde de fait de l’enfant ainsi que l’autorité parentale conjointement avec le père. Celui-ci demeurant à Nice, le domicile de l’enfant fut fixé auprès de la requérante en Suisse.
Dans le cadre d’une enquête en limitation de l’autorité parentale ouverte en octobre 2019, le juge de paix du district de Lausanne institua, notamment, une curatelle
ad hoc
de représentation en faveur de l’enfant et nomma une curatrice en vue de représenter les intérêts de celui-ci dans ladite enquête.
Par ordonnance de mesures superprovisionnelles du 17 février 2020, et sur la base d’un rapport de la curatrice, le juge de paix attribua la garde de l’enfant à D.D., suspendit les relations personnelles de la requérante avec l’enfant et ordonna à la requérante de remettre les papiers d’identité de celui-ci dans les trois jours.
Par ordonnance des mesures provisionnelles du 1
er
juillet 2020 (notifiées le 15 juillet), le juge de paix confirma l’attribution de la garde de l’enfant à D.D., fixa son lieu de résidence à Nice et ordonna un droit de visite d’un jour tous les quinze jours.
Des recours de la requérante contre ces mesures furent rejetés par les instances internes, en dernière instance par le Tribunal fédéral par arrêt du 14
avril 2021.
Devant la Cour, la requérante fait valoir que la suspension immédiate et sans audition préalable de toutes relations personnelles de la requérante avec son enfant, le transfert de son lieu de résidence à l’étranger, puis la limitation de son droit de visite à un jour toutes les deux semaines, ne peuvent pas être considérés nécessaires dans une société démocratique. Dès lors, il y aurait eu atteinte disproportionnée à la vie privée et familiale au sens de l’article 8 de la Convention.
1.
Y a-t-il eu ingérence dans le droit de la requérante au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention, au motif du transfert du lieu de résidence de l’enfant à Nice et la suspension, puis la limitation du droit de visite de la requérante
?
Dans l’affirmative, cette ingérence reposait-elle sur une base légale, poursuivait-elle un but légitime et était-elle nécessaire dans une société démocratique, conformément au paragraphe 2 de l’article 8 de la Convention
?
2.
Le processus décisionnel par lequel le transfert du lieu de résidence de l’enfant, la suspension puis la limitation du droit de visites
ont été ordonnés, a-t-il satisfait aux exigences de l’article 8 de la Convention (
Abdi Ibrahim c.
Norvège
[GC], n
o
15379/16, § 145, 10 décembre 2021,
Strand Lobben et autres c. Norvège
[GC], n
o
37283/13, § 212, 10 septembre 2019, ou
Cînța c.
Roumanie
, n
o
3891/19, § 42, 18 février 2020)
?