R.G. c. SUISSE

Publicat la 20 noiembrie 2023 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 37870/21 R.G. împotriva Elveției introdusă la 23 iulie 2021, comunicată la 31 octombrie 2023 CETARII După separarea reclamantei și a soțului său în 2018, recurenta a inițiat o procedură de protecție a reședinței conjugale în fața instanței civile competente pentru soluționarea consecințelor separării. Prin decizia din 4 decembrie 2018, În decembrie 2019, instanța din Lugano (Pretore del Distretto di Lugano) a acordat custodia copilului lor comun (născut în 2008) reclamantei, cu drept de vizită pentru tată. Judecătorul și-a bazat concluziile, printre altele, pe două audieri ale părinților, performanța școlară a fiului de la separare și raportul întocmit de un psiholog și psihiatru la 25 iunie 2008. aprilie 2019 după ce a auzit copilul.

Potrivit psihiatrului, fiul, în vârstă de 10 ani și 4 luni în aprilie 2019, și-a exprimat în mod clar dorința de a locui cu mama sa. Ca urmare a recursului la recurs al reclamantei, Curtea de Apel Civilă a Tribunalului Cantonal de Tessin (camera civilă del Tribunale dappelo del Cantone Ticino) ) a inversat această decizie prin hotărârea din 11 august 2020. Aceasta a concluzionat în esență că tatăl (născut în 1945), fiind pensionat, avea mai mult timp pentru a se ocupa de copil decât reclamanta, care lucra cu jumătate de normă și nu era întotdeauna acasă în după-amiezi când se întorcea de la școală.

Referindu-se la raportul psihiatrului din 25. aprilie 2019, Curtea de apel a considerat că, în ceea ce privește dorința copilului de a locui cu reclamanta, dorința unui copil de 10 ani și 4 luni, care, în plus, nu era matură pentru a forma o opinie proprie pe termen lung, a fost doar un element care trebuie luat în considerare pentru decizia privind atribuirea custodei copilului. Tribunalul Federal a confirmat hotărârea Curții prin hotărârea din 22 ianuarie 2021. În fața Curții, recurenta se plânge de o încălcare a drepturilor sale sub art. 8 din Convenție, susținând că autoritățile interne nu ar fi luat suficient în considerare voința, nevoile și interesul superior al fiului său și că nu ar fi efectuat o examinare aprofundată a circumstanțelor din speță.

1 din Convenție, a fost ea prevăzută de lege, a urmărit ea un scop legitim și a fost ea necesară, în sensul art. 8 alin. (2) din Convenție, în special, procesul decizional al autorităților interne a fost echitabil și adecvat pentru a respecta interesele protejate prin această dispoziție? (a se vedea în special Neulinger și Shuruk c. Elveția [GC], nr 41615/07, § 139, CEDH 2010 Petrov și Xc. Rusia, n 23608/16, § 101, 23 octombrie 2018) Curtea de Apel Civilă, ar fi trebuit să țină o audiere pentru examinarea situației familiale și a intereselor în cauză? Ar fi trebuit să audă copilul, având în vedere că au trecut un an și aproape 4 luni de când psihiatrul și-a prezentat raportul și că copilul, la data hotărârii Curții de Apel, avea 11 ani și 8 luni (a se vedea în special M. și M.c.

Croația, 10161/13, § 171-172, CEDO 2015 (extract) Croația, n 80117/17, § 77-81, 8 octombrie 2020 Gajtani c. Elveția, n 43730/07, § 106-112, 9 septembrie 2014)

Publié le 20 novembre 2023

TROISIÈME SECTION

Requête n o 37870/21 R.G. contre la Suisse introduite le 23 juillet 2021 communiquée le 31 octobre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

Après la séparation de la requérante et son mari en 2018, la requérante a entamé une procédure de protection de l’union conjugale devant l’instance civile compétente pour régler les conséquences de la séparation. Par décision du 4 décembre 2019, le juge d’arrondissement de Lugano ( Pretore del Distretto di Lugano ) a accordé la garde de leur enfant commun (né en 2008) à la requérante, avec un droit de visite pour le père. Le juge a basé ses conclusions notamment sur deux audiences des parents, la performance scolaire du fils depuis la séparation et le rapport rendu par une psychologue et psychiatre le 25 avril 2019 après avoir entendu l’enfant. Selon la psychiatre, le fils, âgé de 10 ans et 4 mois en avril 2019, avait clairement exprimé son souhait de vivre avec sa mère.

À la suite du recours de l’époux de la requérante, la Cour d’appel civile du Tribunal cantonal du Tessin ( Camera civile del Tribunale d’appello del Cantone Ticino ) a renversé cette décision par jugement du 11 août 2020. Elle a essentiellement conclu que le père (né en 1945), étant à la retraite, avait davantage de temps pour s’occuper de l’enfant que la requérante, qui travaillait à temps partiel et n’était pas toujours à la maison les après-midis quand il rentrait de l’école. Se référant au rapport de la psychiatre du 25 avril 2019, la Cour d’appel a considéré que nonobstant le souhait de l’enfant de pouvoir vivre avec la requérante, la volonté d’un enfant de 10 ans et 4 mois, qui manquait en outre de maturité pour former une propre opinion durable, n’était qu’un élément à prendre en considération pour la décision sur l’attribution de la garde de l’enfant.

Le Tribunal fédéral a confirmé le jugement de la Cour d’appel par arrêt du 22 janvier 2021. Devant la Cour, la requérante se plaint d’une violation de ses droits sous l’article 8 de la Convention, soutenant que les autorités internes n’auraient pas suffisamment pris en compte la volonté, les besoins et l’intérêt supérieur de son fils et qu’elles n’auraient pas procédé à un examen approfondi des circonstances de l’espèce.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’ingérence dans le droit de la requérante au respect de sa vie familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, était-elle prévue par la loi, poursuivait-elle un but légitime et était-elle nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 de la Convention ? 2. En particulier, le processus décisionnel des autorités internes a-t-il été équitable et propre à respecter les intérêts protégés par cette disposition ? Les juridictions nationales ont-elles examiné l’ensemble de la situation familiale et les intérêts en cause, en particulier l’intérêt supérieur de l’enfant, de manière approfondie (voir notamment Neulinger et Shuruk c. Suisse [GC], n o 41615/07, § 139, CEDH 2010 ; Petrov et X c. Russie , n o 23608/16, §§ 98 ‑ 101, 23 octobre 2018) ? La Cour d’appel civile, aurait-elle dû tenir une audience pour examiner la situation familiale et les intérêts en cause ? Aurait ‑ elle dû entendre l’enfant étant donné que 1 an et presque 4 mois s’étaient écoulés depuis que la psychiatre avait rendu son rapport et que l’enfant, à la date du jugement de la Cour d’appel, avait 11 ans et 8 mois (voir notamment M. et M. c. Croatie , n o 10161/13, §§ 171-172, CEDH 2015 (extraits) ; C c. Croatie , n o 80117/17, §§ 77-81, 8 octobre 2020 ; Gajtani c. Suisse , n o 43730/07, §§ 106-112, 9 septembre 2014) ?