Comunicat la 22 octombrie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 43226/13 Andrei GANȚA împotriva Republicii Moldova introdusă la 6 iunie 2013 PORTOFORTUL DE LUXEMBURG Se referă la construcția de către vecina reclamantului a unei anexe considerate ilegale. Reclamantul are, în special, un apartament situat la primul etaj al unei clădiri. O vecină de la parter a construit o anexă situată chiar sub ferestrele reclamantului. Acesta din urmă a inițiat o acțiune pentru a obține demolarea anexei, precum și plata unei despăgubiri morale. În special, acesta susținea că vecina nu a obținut acordul prealabil al celorlalți vecini, ceea ce ar fi contrar punctului 17 din Regulamentul privind construcția locuințelor private nr. 623 din 2 iulie 1999. Instanțele naționale au respins acțiunea ca fiind nefondată. În ceea ce privește argumentul reclamantului, menționat anterior, au menționat că un vecin și-a dat acordul pentru construirea anexei. Decizia finală este cea a Curții Supreme de Justiție din 10 aprilie 2013. 1 la Convenție, reclamantul declară că anexa este ilegală, deoarece nu și-a dat acordul pentru construcția sa și că aceasta a adus atingere dreptului său la respectarea proprietăților sale. În acest sens, Comisia consideră că măsura în cauză constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. 22774/93, CEDO 1999-V, 28.7.1999, § 59)
Communiquée le 22 octobre 2019
Requête n
o
43226/13
Andrei GANȚA
contre la République de Moldova
introduite le 6 juin 2013
La requête concerne
la construction par la voisine du requérant d’une annexe alléguée illégale. Le requérant est notamment propriétaire d’un appartement situé au premier étage d’un immeuble. Une voisine du rez-de-chaussée fit construire une annexe située juste en dessous des fenêtres du requérant. Ce dernier engagea une action en vue d’obtenir la démolition de l’annexe ainsi que le paiement d’un dédommagement moral. Il arguait notamment que la voisine n’avait pas obtenu l’accord préalable des autres voisins, ce qui aurait été contraire au point 17 du règlement sur la construction des logements privés n
o
623 du 2
juillet 1999. Les tribunaux nationaux rejetèrent l’action comme mal fondée. Pour ce qui est de l’argument du requérant, mentionné ci-dessus, ils notèrent qu’un voisin avait donné son accord pour la construction de l’annexe. La décision définitive est celle de la Cour suprême de justice du 10 avril 2013.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, le requérant allègue que l’annexe est illégale, car il n’a pas donné son accord pour sa construction, et que cela a porté atteinte à son droit au respect de ses biens.
Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
? Dans l’affirmative, cette ingérence procédait-elle de l’application d’une loi jugée nécessaire pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général (voir l’arrêt
Lekić c.
Slovénie
[GC], n
o
36480/07, §§ 94-95, 105 et 110, 11 décembre 2018)
? En particulier, cette ingérence a-t-elle imposé au requérant une charge excessive (voir l’arrêt
Immobiliare Saffi c.
Italie
, [GC], n
o
59)
?