Ağcakaya împotriva Turciei

Comunicat la 19 noiembrie 2019 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 39365/18 Mümün AפCA KAYA împotriva Turciei depusă la 6 august 2018 OBIECTUL CAUZĂRII Cererea se referă la presupusul lipsă de acces al reclamantului la o instanță în cadrul unei proceduri prin care a contestat amendă administrativă (cu valoarea de aproximativ 290 euro) impusă pentru încălcarea Legii nr. 2860 privind colectarea ajutorului. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că nu a avut posibilitatea de a contesta amendă administrativă în fața instanțelor interne, deoarece instanța internă și-a respins cazul din cauza faptului că nu a avut posibilitatea de a depune o obiecție, având în vedere că amendă a fost impusă asociației și nu asupra lui.

având în vedere decizia din 21 februarie 2017 a Curtei de Magistrate din Diyarbakır ( Sulh Ceza Hakimği ) respingând obiecția reclamantului: (a) Reclamantul a suferit un „desvantaj semnificativ” în sensul articolului 35 § 3 litera (b) din Convenția în exercitarea dreptului său de acces la o instanță (a se vedea Adrian Mihai Ionescu c. România (dec.), nr. 36659/04, 1 iunie 2010; a se vedea și Korolev c. Rusia (dec.), nr. 25551/05, ECHR 2010-V; Ladygin c. Rusia (dec.), nr. 35365/05, 30 august 2011)? (b) Respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și Protocolele în acest sens, necesită o examinare a cererii cu privire la meritul (a se vedea Zwinkels c. Olanda (dec.), nr. 16593/10, § 28, 9 octombrie 2012)? (c) A fost examinat în mod corespunzător de către un tribunal intern (a se vedea Korolev (dec.), citat mai sus)?

Dreptul reclamantului de acces la o instanță în temeiul articolului 6 § 1 a fost încălcat de concedierea instanței interne din cauza faptului că nu a avut dreptul de a depune o obiecție, având în vedere că amendă a fost impusă asociației și nu asupra lui?

Communicated on 19 November 2019

SECOND SECTION

Application no. 39365/18 Mümün AĞCAKAYA against Turkey lodged on 6 August 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s alleged lack of access to a court in proceedings whereby he challenged the administrative fine (the amount of which was approximately 290 euros) allegedly imposed on him for acting in breach of Law no. 2860 on collection of aid. The applicant complains under Article 6 of the Convention that he did not have the opportunity to challenge the administrative fine before the domestic courts as the domestic courts dismissed his case on the ground that he had had no standing to lodge an objection given that the fine had been imposed on the association and not on him.

QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Having regard to the Diyarbakır Magistrates’ Court’s ( Sulh Ceza Hakimliği ) decision of 21 February 2017 dismissing the applicant’s objection: (a) Has the applicant suffered a “significant disadvantage” within the meaning of Article 35 § 3 (b) of the Convention in the exercise of his right of access to a court (see Adrian Mihai Ionescu v. Romania (dec.), no. 36659/04, 1 June 2010; see also Korolev v. Russia (dec.), no. 25551/05, ECHR 2010-V; Ladygin v. Russia (dec.), no. 35365/05, 30 August 2011)? (b) Does respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto requires an examination of the application on the merits (see Zwinkels v. the Netherlands (dec.), no. 16593/10, § 28, 9 October 2012)? (c) Has the case been “duly considered by a domestic tribunal” (see Korolev (dec.), cited above)?

2. Was the applicant’s right of access to a court under Article 6 § 1 infringed by the domestic court’s dismissal of his case on the ground that he had had no standing to lodge an objection given that the fine had been imposed on the association and not on him?