VLĂSCEANU c. ROUMANIE

Comunicat la 20 noiembrie 2019 Secțiunea a patra Cerere nr. 57068/16 Aurelia VLASCEANU împotriva României, introdusă la 19 septembrie 2016, CU PRIVIRE LA LEFFAR După consultarea mai multor medici, mama reclamantei a fost dusă de urgență, la 14 aprilie 2006, la spitalul Pantelimon din București, unde a decedat în aceeași zi din cauza unei tromboflebite. În primul rând, reclamanta a formulat o plângere disciplinară împotriva celor șase medici pe care i-a consultat mama sa. Septembrie 2008, Ordinul medicilor din România a primit parțial această plângere, a constatat că trei medici au comis o abatere disciplinară, în principal din cauza unor erori de diagnosticare, și le-a aplicat sancțiuni disciplinare.

Între timp, la 8 aprilie 2008, recurenta a formulat împotriva celor șase medici o plângere penală pe care a însoțit-o de o constituire a unei părți civile. Autoritățile de investigare au efectuat audierile părților și realizarea unor expertize medico-legale. Tribunalul de Primă Instanță din București, care a solicitat Parchetului să efectueze un supliment de competență. Prin hotărârea din 15 martie 2016 înainte de a se pronunța drept din 15 martie 2016, Tribunalul de Primă Instanță a confirmat decizia de clasare a Parchetului, pe motiv că faptele în cauză nu aveau caracter penal. Recurenta nu a declarat că a avut o acțiune civilă separată. Invocând art. 2 din Convenție, se plânge că ancheta privind decesul mamei sale a fost superficială, lentă și incompletă și susține că concluziile expertizei medico-legale sunt incomplete și contradictorii.

Comisia se plânge că nu a fost informată cu privire la realizarea acestor competențe și că expertul pe care l-a desemnat nu a putut participa la aceasta. Ea critică, de asemenea, durata anchetei.

Întrebările adresate părților reclamanta a epuizat căile de atac interne, așa cum se prevede la art. 35 alin. (1) din Convenție În special, a introdus aceasta o acțiune în răspundere civilă delictală pentru a se plânge de o încălcare a articolului 2 din convenție ca urmare a presupuselor neglijențe medicale care au dus la decesul mamei sale Calvelli și Ciglio c. Italia [GC], n 32967/96, § 51, CEDH 2002 I și Lopes de Sousa Fernandes c. Portugalia [GC], n 56080/13, § 215 și 235, 19 decembrie 2017) ? A fost această cale de atac eficientă, având în vedere în special faptul că Ordinul medicilor din România a reținut o eroare disciplinară din partea celor trei medici pe care mama reclamantei i-a consultat înainte de deces În ceea ce privește obligația pe teren prevăzută la art. 2 din convenție, a existat în România, la momentul respectiv, un sistem judiciar efectiv și independent, capabil să stabilească cauza decesului mamei reclamantei și, dacă este cazul, să oblige eventualii responsabili să răspundă pentru faptele lor (Lopes de Soura Fernandes, citată anterior, § 214) În această privință, a fost efectuată ancheta penală în speță efectivă în sensul articolului 2 din convenție, ținând seama în special de modul în care au fost realizate expertizele medico-legale în speță (a se vedea, mutatis mutandis Gray c. Germania, nr. 49278/09, § 87 și următoarele) 22 mai 2014?De asemenea,

durata anchetei penale a afectat eficacitatea sa (a se vedea mutatis mutandis Nicolae Virgiliu Tănase c. România [GC], n 41720/13, § 171, 25 iunie 2019, cu referința citată)

Communiquée le 20 novembre 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 57068/16 Aurelia VLĂSCEANU contre la Roumanie introduite le 19 septembre 2016

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’enquête relative au décès de la mère de la requérante. Après avoir consulté plusieurs médecins, la mère de la requérante a été conduite en urgence, le 14 avril 2006, à l’hôpital de Pantelimon à Bucarest où elle est décédée le même jour des suites d’une thrombophlébite. Dans un premier temps, la requérante a formé une plainte disciplinaire à l’encontre des six médecins que sa mère avait consultés. Le 26 septembre 2008, l’Ordre des médecins de Roumanie a partiellement fait droit à cette plainte, a constaté que trois médecins avaient commis une faute disciplinaire, principalement en raison d’erreurs de diagnostic, et leur a appliqué des sanctions disciplinaires. Entretemps, le 8 avril 2008, la requérante avait formé à l’encontre des six médecins une plainte pénale qu’elle a assortie d’une constitution de partie civile.

Les autorités d’enquête ont procédé à l’audition des parties et à la réalisation d’expertises médico-légales. L’affaire a fait l’objet d’un renvoi par le tribunal de première instance de Bucarest qui a demandé au parquet de réaliser un supplément d’expertise. Par un jugement avant dire droit du 15 mars 2016 (mis au net le 2 juin 2016), le tribunal de première instance a confirmé la décision de classement du parquet, au motif que les faits en cause n’avaient pas de caractère pénal. La requérante n’indique pas avoir formé d’action civile séparée. Invoquant l’article 2 de la Convention, elle se plaint que l’enquête relative au décès de sa mère a été superficielle, lente et incomplète. Elle allègue que les conclusions des expertises médico-légales sont incomplètes et contradictoires.

Elle se plaint qu’elle n’a pas été informée de la réalisation de ces expertises et que l’expert qu’elle avait désigné n’a pas pu y participer. Elle critique également la durée de l’enquête.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes, comme exigé par l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, a-t-elle introduit une action en responsabilité civile délictuelle pour se plaindre d’une violation de l’article 2 de la Convention du fait des prétendues négligences médicales ayant entrainé le décès de sa mère ( Calvelli et Ciglio c. Italie [GC], n o 32967/96, § 51, CEDH 2002 ‑ I, et Lopes de Sousa Fernandes c. Portugal [GC], n o 56080/13, §§ 215 et 235, 19 décembre 2017) ? Cette voie de recours était-elle efficace vu notamment que l’Ordre des médecins de Roumanie avait retenu une faute disciplinaire de la part des trois médecins que la mère de la requérante avait consultés avant son décès ? 2. Dans l’affirmative, eu égard à l’obligation procédurale sur le terrain de l’article 2 de la Convention, y avait-il en Roumanie à l’époque des faits un système judiciaire effectif et indépendant apte à établir la cause du décès de la mère de la requérante et, le cas échéant, à obliger les responsables éventuels à répondre de leur actes ( Lopes de Sousa Fernandes , précité, § 214) ? À cet égard, l’enquête pénale menée en l’espèce a-t-elle été effective au sens de l’article 2 de la Convention, compte tenu notamment de la manière dont les expertises médico-légales ont été réalisées en l’espèce (voir, mutatis mutandis , Gray c. Allemagne , n o 49278/09,

§§ 87 et suiv., 22 mai 2014) ? Aussi, la durée de l’enquête pénale a-t-elle affecté son effectivité (voir, mutatis mutandis , Nicolae Virgiliu Tănase c. Roumanie [GC], n o 41720/13, § 171, 25 juin 2019, avec la référence citée) ?