Nedelchev împotriva Bulgariei

Comunicat la 20 noiembrie 2019 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 30543/13 Nedelcho Rusev NEDELCHEV împotriva Bulgariei depusă la 30 aprilie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Nedelcho Rusev Nedelchev, este un național bulgar, născut în 1965 și locuiește în Sliven. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. Ekimdzhiev și dna K. Boncheva, avocați practicanți în Plovdiv. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este fost ofițer de poliție. A fost concediat de la poliție pentru motive disciplinare în 2010, după ce s-a afirmat că a acoperit un accident care a implicat un alt ofițer de poliție.

Presupunerea infracțiunii disciplinare a fost descrisă de o comisie înființată pentru a investiga chestiunea în două memorandumuri din 13 mai și 16 iulie 2010. Un alt memorandum a fost pregătit la 13 septembrie 2010 și reclamantul a fost invitat să formuleze observații cu privire la acuzațiile împotriva acestuia. Toate materialele referitoare la acest caz și observațiile reclamantului au fost rezumate într-un nou document, prezentat Ministrului Internului – organismul competent de a ordona o pedeapsă disciplinară – la 29 octombrie 2010. Ministrul a ordonat concedierea reclamantului la 19 noiembrie 2010. Reclamantul a solicitat o revizuire judiciară, susținând în special că pedeapsa disciplinară a fost ordonată după expirarea termenului prevăzut la art. 225 din Legea Ministerului Internului (a se vedea legea internă relevantă mai jos).

El a susținut că perioada de două luni a început la 13 mai 2010. Ordinea de concediere a fost susținută de un comitet de trei membri al Curții Supreme de Administrație într-o hotărâre din 20 februarie 2012. Pe argumentul reclamantului indicat mai sus a afirmat că pedeapsa administrativă a fost impusă „în termenele prevăzute de art. 225 din Legea Ministerului Internului. La 8 noiembrie 2012, un comitet de cinci membri al Curții Supreme de Administrație a susținut hotărârea comitetului de trei membri. În ciuda recurentei care au ridicat încă o dată în apelul său întrebarea conformității cu art. 225 din Legea Ministerului Internului, care a subliniat de data aceasta memorandumului din 16 iulie 2010, comitetul de cinci membri nu a reușit să facă observații în această privință.

În cadrul procedurii paralele privind ofițerul, reclamantul a fost susținut că s-a acoperit, care a fost, de asemenea, respins din motive disciplinare la 19 noiembrie 2010, un comitet de cinci membri al Curții Supreme de Administrație a constatat într-o hotărâre finală din 18 decembrie 2012 că termenul prevăzut la secțiunea 225 a început să se execute atunci când a fost pregătit un memorandum privind accidentul la 13 septembrie 2010. Revocarea a fost ordonată mai mult de două luni mai târziu, ceea ce l-a respins ilegal. Secțiunea 225 din Legea privind Ministerul Internului 2006, în vigoare până în 2014, cu condiția să se impună o pedeapsă disciplinară unui oficial al Ministerului în termen de un an (doi ani în cazuri grave) după comisionarea unei infracțiuni disciplinare, dar nu mai târziu de două luni de la descoperirea infracțiunii respective.

Prin art. 223 din Regulamentele privind aplicarea Actului, „descoperirea” înseamnă momentul în care „corpul competent de a impune o pedeapsă disciplinară stabilește infracțiunile comise și identitatea infractorului”. O infracțiune a fost „dezvoltată” atunci când materialele procedurii disciplinare au fost depuse organismului competent. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că, în procedura de revizuire judiciară inițiată de el, Curtea Supremă de Administrație nu a răspuns la argumentul că concedierea sa pentru motive disciplinare a fost ordonată în afara termenului prevăzut în temeiul articolului 225 din Legea privind internul Ministerului 2006. În cadrul procedurii de revizuire judiciară inițiate de reclamant, Curtea Supremă de Administrație a răspuns în mod corespunzător la argumentul conform căruia concedierea reclamantului din motive disciplinare a fost ordonată în încălcarea articolului 225 din Legea 2006 a Ministerului Internului?

A existat încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 din Convenția în acest sens?

Communicated on 20 November 2019

FIFTH SECTION

Application no. 30543/13 Nedelcho Rusev NEDELCHEV against Bulgaria lodged on 30 April 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Nedelcho Rusev Nedelchev, is a Bulgarian national, who was born in 1965 and lives in Sliven. He is represented before the Court by Mr M. Ekimdzhiev and Ms K. Boncheva, lawyers practising in Plovdiv. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant is a former police officer. He was dismissed from the police on disciplinary grounds in 2010, after it was alleged that he had covered up an accident involving another police officer. The alleged disciplinary offence was described by a commission set up to investigate the matter in two memorandums dated 13 May and 16 July 2010. Another memorandum was prepared on 13 September 2010 and the applicant was invited to comment on the allegations against him.

All materials on the case and the applicant’s comments were summarised in a new document, submitted to the Minister of the Interior – the body competent to order a disciplinary punishment – on 29 October 2010. The Minister ordered the applicant’s dismissal on 19 November 2010. The applicant sought judicial review, arguing in particular that his disciplinary punishment had been ordered after the expiry of the time-limit under section 225 of the Ministry of the Interior Act (see Relevant domestic law below). He contended that the two-month period had started running on 13 May 2010. The dismissal order was upheld by a three-member panel of the Supreme Administrative Court in a judgment of 20 February 2012. On the applicant’s argument indicated above it stated that the administrative punishment had been imposed “within the time-limits” provided for by section 225 of the Ministry of the Interior Act.

On 8 November 2012 a five-member panel of the Supreme Administrative Court upheld the three-member panel’s judgment. Despite the applicant raising once again in his appeal the question of compliance with Article 225 of the Ministry of the Interior Act, pointing out this time to the memorandum of 16 July 2010, the five-member panel failed to comment on the matter. In parallel proceedings concerning the officer the applicant was alleged to have covered up, who had also been dismissed on disciplinary grounds on 19 November 2010, a five-member panel of the Supreme Administrative Court found in a final judgment of 18 December 2012 that the time-limit under section 225 had started to run when a memorandum on the accident had been prepared on 13 September 2010. The dismissal had been ordered more than two months later, which rendered it unlawful.

Relevant domestic law Section 225 of the Ministry of the Interior Act 2006, in force until 2014, provided that a disciplinary punishment could be imposed on a Ministry official within a year (two years in grave cases) after the commission of a disciplinary offence, but not later than two months after the discovery of that offence. By section 223 of the Regulations on the application of the Act, “discovery” meant the moment where “the body competent to impose a disciplinary punishment establish[ed] the offence committed and the identity of the perpetrator”. An offence was “established” when the materials of the disciplinary proceedings were submitted to the competent body.

COMPLAINT The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that in the judicial-review proceedings initiated by him the Supreme Administrative Court failed to respond to the argument that his dismissal on disciplinary grounds had been ordered outside the time-limit provided for under section 225 of the Ministry of the Interior Act 2006.

QUESTIONS TO THE PARTIES

In the judicial-review proceedings initiated by the applicant, did the Supreme Administrative Court respond adequately to the argument that the applicant’s dismissal on disciplinary grounds had been ordered in breach of section 225 of the Ministry of the Interior Act 2006? Has there been a breach of the applicant’s right to a fair trial guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention in that regard?