NEDELCHEV v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
NEDELCHEV v. BULGARIA (CtEDO, 2019)
Comunicat la 20 noiembrie 2019 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 30543/13 Nedelcho Rusev NEDELCHEV împotriva Bulgariei depusă la 30 aprilie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Nedelcho Rusev Nedelchev, este un național bulgar, născut în 1965 și locuiește în Sliven. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. Ekimdzhiev și dna K. Boncheva, avocați practicanți în Plovdiv. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este fost ofițer de poliție. A fost concediat de la poliție pentru motive disciplinare în 2010, după ce s-a afirmat că a acoperit un accident care a implicat un alt ofițer de poliție. Presupunerea infracțiunii disciplinare a fost descrisă de o comisie înființată pentru a investiga chestiunea în două memorandumuri din 13 mai și 16 iulie 2010. Un alt memorandum a fost pregătit la 13 septembrie 2010 și reclamantul a fost invitat să formuleze observații cu privire la acuzațiile împotriva acestuia. Toate materialele referitoare la acest caz și observațiile reclamantului au fost rezumate într-un nou document, prezentat Ministrului Internului – organismul competent de a ordona o pedeapsă disciplinară – la 29 octombrie 2010. Ministrul a ordonat concedierea reclamantului la 19 noiembrie 2010. Reclamantul a solicitat o revizuire judiciară, susținând în special că pedeapsa disciplinară a fost ordonată după expirarea termenului prevăzut la art. 225 din Legea Ministerului Internului (a se vedea legea internă relevantă mai jos). El a susținut că perioada de două luni a început la 13 mai 2010. Ordinea de concediere a fost susținută de un comitet de trei membri al Curții Supreme de Administrație într-o hotărâre din 20 februarie 2012. Pe argumentul reclamantului indicat mai sus a afirmat că pedeapsa administrativă a fost impusă „în termenele prevăzute de art. 225 din Legea Ministerului Internului. La 8 noiembrie 2012, un comitet de cinci membri al Curții Supreme de Administrație a susținut hotărârea comitetului de trei membri. În ciuda recurentei care au ridicat încă o dată în apelul său întrebarea conformității cu art. 225 din Legea Ministerului Internului, care a subliniat de data aceasta memorandumului din 16 iulie 2010, comitetul de cinci membri nu a reușit să facă observații în această privință. În cadrul procedurii paralele privind ofițerul, reclamantul a fost susținut că s-a acoperit, care a fost, de asemenea, respins din motive disciplinare la 19 noiembrie 2010, un comitet de cinci membri al Curții Supreme de Administrație a constatat într-o hotărâre finală din 18 decembrie 2012 că termenul prevăzut la secțiunea 225 a început să se execute atunci când a fost pregătit un memorandum privind accidentul la 13 septembrie 2010. Revocarea a fost ordonată mai mult de două luni mai târziu, ceea ce l-a respins ilegal. Secțiunea 225 din Legea privind Ministerul Internului 2006, în vigoare până în 2014, cu condiția să se impună o pedeapsă disciplinară unui oficial al Ministerului în termen de un an (doi ani în cazuri grave) după comisionarea unei infracțiuni disciplinare, dar nu mai târziu de două luni de la descoperirea infracțiunii respective. Prin art. 223 din Regulamentele privind aplicarea Actului, „descoperirea” înseamnă momentul în care „corpul competent de a impune o pedeapsă disciplinară stabilește infracțiunile comise și identitatea infractorului”. O infracțiune a fost „dezvoltată” atunci când materialele procedurii disciplinare au fost depuse organismului competent. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că, în procedura de revizuire judiciară inițiată de el, Curtea Supremă de Administrație nu a răspuns la argumentul că concedierea sa pentru motive disciplinare a fost ordonată în afara termenului prevăzut în temeiul articolului 225 din Legea privind internul Ministerului 2006. În cadrul procedurii de revizuire judiciară inițiate de reclamant, Curtea Supremă de Administrație a răspuns în mod corespunzător la argumentul conform căruia concedierea reclamantului din motive disciplinare a fost ordonată în încălcarea articolului 225 din Legea 2006 a Ministerului Internului? A existat încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 din Convenția în acest sens?