- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 22 noiembrie 2019
- Stat pârât
- ALB
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Thanza împotriva Albaniei
Traducere în română Auto
Comunicat la 22 noiembrie 2019 SECȚIUNE Cerere nr. 41047/19 Admir THANZA împotriva Albaniei depusă la 29 iulie 2019 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la rezultatul procedurii de reevaluare tranzițională (vetering) care rezultă în îndepărtarea reclamantului din birou în calitate de judecător al Curții Supreme.
Ultima decizie a fost dată de Camera de Apel Special ( Pe 18 aprilie 2019, Kolegji i Pozaçëm i Apelimit . Reclamantul se plânge că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, din cauza presupusei nedreptate a procedurii, a dreptului său de a respecta viața privată în temeiul articolului 8 din Convenție și a articolului 13 din Convenție din cauza presupusei lipsă de soluție eficace în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 8. Întrebarea părților a fost art. 6 § 1 din Convenție în temeiul șefului său civil aplicabil procedurii în acest caz (a se vedea, de exemplu, Olujić v. Croația , nr. 22330/05, 5 februarie 2009; Mishgjoni v. Albania , nr. 18381/05, 7 decembrie 2010; Zalli v. Albania (dec.), nr. 52531/07, 8 februarie 2011, și, cel mai recent, Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugal [GC], nr. 55391/13 și altele 2, § 117-28, 6 noiembrie 2018)? Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție?
În special: (a) Reclamantul a solicitat divulgarea oricărei dovezi confidențiale care au servit de bază pentru elaborarea raportului de către Hotărârea de Securitate a Informațiilor Clasificate („DCIS”) la 2 noiembrie 2017? Dacă este cazul, ce decizie au luat instituțiile de control în ceea ce privește această cerere? (b) A solicitat reclamantul timp și facilități suplimentare pentru a pregăti apărarea și a prezenta documente suplimentare în răspunsul la rapoartele de evaluare financiară elaborate de instituțiile de control? Dacă este cazul, ce decizie au luat instituțiile de control în ceea ce privește această cerere? (c) Reclamantul solicită Camerei de Apel Speciale („SAC”) să organizeze o audiere publică în cazul său?
Dacă este cazul, ce decizie a luat CAS în legătură cu această cerere? (d) Reclamantul dispune de un remediu eficace pentru a contesta presupusa interdicție de viață în ceea ce privește practicarea dreptului în calitate de avocat în temeiul articolului 8? Dacă da, reclamantul se folosea de un astfel de remediu? În special, a formulat o cerere de a fi admisă în judecată? Părțile sunt invitate să prezinte dreptul intern și jurisprudența relevantă în sprijinul argumentelor lor. A fost Comisia independentă de calificări („IQC”) și SAC care au tratat cazul reclamantului „un tribunal independent și imparțial”, astfel cum prevede art. 6 § 1 din convenție (a se vedea, de exemplu, Kamenos Cipru, nr. 147/07, §§ 107-109, 31 octombrie 2017 A avut reclamantul o „audiere echitabilă” în conformitate cu art. 6 § 1 din convenție?
În special: (a) Legea internă prevedea orice limită legală pentru presupusele încălcări disciplinare (a se vedea Dimitrovi v. Bulgaria , nr. 12655/09, § 46, 3 martie 2015, și Oleksandr Volkov v. Ucraina, nr. 21722/11, §§ 137-140 ECHR 2013)? În acest sens, reclamantul a avut o sarcină excesivă sau irezonabilă de probă (a se vedea mutatis mutandis Gogitidze și alții v. Georgia , nr. 36862/05, § 122, 12 mai 2015)? (b) Principiile de echitate și egalitate de arme au fost respectate în cadrul procedurii în cauză? În special: (i) Fără a aduce atingere întrebării nr. 2 litera (a), reclamantul a avut acces la sau posibilitatea de a respinge dovezile care susțin concluziile raportului DOCIS din 2 noiembrie 2017 (a se vedea mutatis mutandis Matyjek c. Polonia) , nr. 38184/03 , §§ 55-65, 24 aprilie 2007 și Bobek c. Polonia , nr. 68761/01, §§ 56/75, 17 iulie 2007)? Instituțiile de control au solicitat divulgarea, accesul și examinarea unor astfel de dovezi?
Ce garanții prevede legislația internă pentru asigurarea accesului la dovezi confidențiale sau clasificate și permițând instituțiilor de control posibilitatea de a evalua relevanța și importanța acestor dovezi confidențiale sau clasificate (compară) I.R. și G.T. v. Regatul Unit (dec.), nr. 14876/12 și nr. 63339/12, 28 ianuarie 2014)? (ii) Fără a aduce atingere întrebării nr. 2 litera (b) de mai sus, reclamantul a avut timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale în ceea ce privește rapoartele de evaluare financiară elaborate de instituțiile de control (a se vedea cel mai recent Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugal [GC], nr. 55391/13 și altele 2, § 117-28, 6 noiembrie 2018)? (c) Constatările instituțiilor de control privind calculul cheltuielilor anuale de viață ale reclamantului (shpenzime jetese/jetike pentru perioada care decurge între 1992 și 2003 în conformitate cu jurisprudența anterioară?
Fără a aduce atingere întrebării nr. 2 litera (c) de mai sus, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția din cauza presupusului eșec al CAS în cazul reclamantului (a se vedea, cel mai recent, Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugal [GC], nos. 55391/13 și alții, § 117-28, 6 noiembrie 2018; și, Vilho Eskelinen și alții c. Finlanda [GC], nr. 63235/00, § 72-75, ECHR 2007 II și Jussila c. Finlanda [GC], nr. 73053/01, § 40-44, ECHR 2006 XIV)? Fără a aduce atingere întrebării nr. 2 literele (d) de mai sus, a existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, din cauza retragerii sale de la birou?
În cazul în care a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în ceea ce privește art. 2 (a se vedea cel mai recent Denisov c. Ucraina) [GC], nr. 76639/11, 25 septembrie 2018; Lekavičienė c. Lituania , nr. 48427/09, 27 iunie 2017; Oleksandr Volkov c. Ucraina , nr. 21722/11, ECHR 2013, și Özpınar c. Turcia , nr. 20999/04, 19 octombrie 2010)? În special: (a) A fost înlăturarea reclamantului din birou proporțională cu gravitatea presupuselor încălcări disciplinare pe care se bazează?
(b) Garanțiile procedurale, și anume un proces decizional echitabil, inerent la art. 8 din Convenție, respectate de instituțiile de control în cazul reclamantului (a se vedea, de exemplu, Turek c. Slovacia , nr. 57986/00, § 111, ECHR 2006 II (extracte)), inclusiv în ceea ce privește examinarea presupusului nerespect al cererii ( sentinza di patteggiamento impusă de o instanță italiană în 1999? În ceea ce privește acestea din urmă, SAC a examinat opinia unui expert italian prezentată de solicitant? (c) Legea Avocaților (Legea nr. 55/2018) împiedică reclamantul să practice legea ca avocat din cauza retragerii sale din biroul judiciar? Dacă este cazul, pentru cât timp? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din Convenție?
Communicated on 22 November 2019
SECOND SECTION
Application no. 41047/19 Admir THANZA against Albania lodged on 29 July 2019
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns the outcome of the transitional re-evaluation (vetting) proceedings resulting in the applicant’s removal from office as a Supreme Court judge. The last decision was given by the Special Appeal Chamber ( Kolegji i Posaçëm i Apelimit ) on 18 April 2019. The applicant complains that there has been a breach of Article 6 § 1 of the Convention, on account of the alleged unfairness of the proceedings, his right to respect for private life under Article 8 of the Convention; and Article 13 of the Convention on account of the alleged lack of an effective remedy in respect of his complaint under Article 8.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Was Article 6 § 1 of the Convention under its civil head applicable to the proceedings in the present case (see, for example, Olujić v. Croatia , no. 22330/05, 5 February 2009; Mishgjoni v. Albania , no. 18381/05, 7 December 2010; Zalli v. Albania (dec.), no. 52531/07, 8 February 2011, and, most recently, Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugal [GC], nos. 55391/13 and 2 others, § 117-28, 6 November 2018)?
Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? In particular: (a) Did the applicant request the disclosure of any confidential evidence which served as the basis for the preparation of the report by the Directorate for Classified Information Security report (“DCIS”) on 2 November 2017? If so, what decision did the vetting institutions take in respect of such request? (b) Did the applicant request additional time and facilities to prepare his defense and submit additional documents in response to the financial assessment reports prepared by the vetting institutions? If so, what decision did the vetting institutions take in respect of such request? (c) Did the applicant request the Special Appeal Chamber (“SAC”) to hold a public hearing in his case? If so, what decision did the SAC take in respect of such request? (d) Did the applicant have at his disposal an effective remedy to challenge the alleged lifetime ban on practicing law as an advocate under Article 8? If yes, did the applicant avail himself of such remedy? In particular, did he make a request to be admitted to the Bar? The parties are invited to submit relevant domestic law and case-law in support of their arguments.
Was the Independent Qualifications Commission (“IQC”) and the SAC which dealt with the applicant’s case “an independent and impartial tribunal”, as required by Article 6 § 1 of the Convention (see, for example, Kamenos v. Cyprus, no. 147/07, §§ 107-109, 31 October 2017 )?
Did the applicant have a “fair hearing” in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular: (a) Did domestic law provide for any statutory limitations for the alleged disciplinary breaches (see Dimitrovi v. Bulgaria , no. 12655/09, § 46, 3 March 2015, and Oleksandr Volkov v. Ukraine, no. 21722/11, §§ 137-140 ECHR 2013)? In this latter respect, did the applicant have an excessive or unreasonable burden of proof (see, mutatis mutandis , Gogitidze and Others v. Georgia , no. 36862/05, § 122, 12 May 2015)? (b) Were the principles of fairness and equality of arms respected in the proceedings concerned? In particular: (i) Without prejudice to Question No. 2 (a), did the applicant have access to or the possibility to rebut the evidence supporting the conclusions of the DCIS report of 2 November 2017 (see, mutatis mutandis , Matyjek v. Poland , no. 38184/03, §§ 55-65, 24 April 2007; and Bobek v. Poland , no. 68761/01, §§ 56/75, 17 July 2007)? Did the vetting institutions request the disclosure of, have access to and examine such evidence? What safeguards does domestic law provide for ensuring access to confidential or classified evidence and allowing the vetting institutions the possibility to assess the relevance and importance of such confidential or classified evidence (compare I.R. and G.T v. the United Kingdom (dec.), nos. 14876/12 and 63339/12, 28 January 2014)? (ii) Without prejudice to Question No. 2 (b) above, did the applicant have adequate time and facilities for the preparation of his defence with respect to the financial assessment reports prepared by the vetting institutions (see, most recently, Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugal [GC], nos. 55391/13 and 2 others, § 117-28, 6 November 2018)? (c) Were the vetting institutions’ findings concerning the calculation of the applicant’s annual living expenses ( shpenzime jetese/jetike ) for the period running from 1992 to 2003 consistent with prior case-law?
Without prejudice to Question no. 2 (c) above, has there been a breach of Article 6 § 1 of the Convention on account of the SAC’s alleged failure to hold a “public hearing” in the applicant’s case (see, most recently, Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugal [GC], nos. 55391/13 and 2 others, § 117-28, 6 November 2018; and, Vilho Eskelinen and Others v. Finland [GC], no. 63235/00, § 72-75, ECHR 2007 ‑ II and Jussila v. Finland [GC], no. 73053/01, § 40-44, ECHR 2006 ‑ XIV)?
Without prejudice to Question no. 2 (d) above, has there been an interference with the applicant’s right to respect for his private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, on account of his removal from office? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2 (see, most recently, Denisov v. Ukraine [GC], no. 76639/11, 25 September 2018; Lekavičienė v. Lithuania , no. 48427/09, 27 June 2017; Oleksandr Volkov v. Ukraine , no. 21722/11, ECHR 2013, and Özpınar v. Turkey , no. 20999/04, 19 October 2010)? In particular: (a) Was the applicant’s removal from office proportionate to the gravity of the alleged disciplinary breaches on which it was based? (b) Were the procedural safeguards, namely a fair decision-making process, inherent in Article 8 of the Convention, respected by the vetting institutions in the applicant’s case (see, for example, Turek v. Slovakia , no. 57986/00, § 111, ECHR 2006 ‑ II (extracts)), including with respect to the consideration of the applicant’s alleged failure to disclose the plea bargaining sentence ( sentenza di patteggiamento ) imposed by an Italian court in 1999? As regards the latter, did the SAC examine an Italian expert’s opinion submitted by the applicant? (c) Does the Advocates Act (Law no. 55/2018) bar the applicant from practicing law as an advocate on account of his removal from judicial office? If so, for how long?
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints under Article 8, as required by Article 13 of the Convention?