Manole împotriva României

Comunicat la 25 noiembrie 2019 SECȚIUNEA 4 Cerere nr. 54241/15 Mihaela Elena MANOLE împotriva României introdusă la 21 octombrie 2015 Cererea se referă la respingerea de către instanța de apel din București a cererii recurentei de a obține daune-interese din cauza refuzului Primăriei de la București d a executa o hotărâre de justiție. Recurenta invocă art. 6 1 din Convenție și 1 din Protocolul 1 la Convenție. Printr-o hotărâre definitivă din 8 noiembrie 2006, Tribunalul de la București a ordonat primăriei din București să restituie recurentei cota-parte a unui imobil situat la București. Constatând refuzul Primăriei de a executa această hotărâre, instanța de apel din București a condamnat primăria la plata despăgubirilor printr-o hotărâre definitivă din 13 aprilie 2009. 10/2001, primăria era obligată să restituie partea în termen de 30 de zile.

Cu toate acestea, nu numai primăria refuzase să dea curs hotărârii din 2006, ci exploatase proprietatea prin închirierea acesteia. Primăria își reiterase refuzul. Printr-o hotărâre definitivă din 8 martie 2010, Tribunalul de Primă Instană din București a primit o nouă acțiune a recurentei și a condamnat primăria să-i plătească despăgubiri pentru perioada ulterioară hotărârii din 2009. Tribunalul a constatat că faptele erau identice și a judecat că hotărârea din 2009 a Tribunalului de apel a dobândit autoritatea lucrului judecat. În fața refuzului de executare repetat al Primăriei, recurenta laassemnată a treia oară ca plată a despăgubirilor pentru perioada ulterioară hotărârii din 2010 printr-o hotărâre din 9 februarie 2013, Tribunalul de Primă Instanță din București i-a acordat 419 761 de lei românești, adică aproximativ 95 000 de euro pentru despăgubiri.

Acțiunea făcută de primărie a fost primită printr-o hotărâre definitivă din 6 mai 2015 a instanței de apel din București. Curtea de apel consideră că mai mult decât atât reclamanta a acționat prin înmulțirea acțiunilor în vederea obținerii de rea-credință și în mod ilegal a prejudiciilor pentru presupusul refuz ilegal al primăriei de a-și restitui partea din proprietate. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost încălcată garanțiile prevăzute la art. 6 din Convenție și, în special, principiul securității juridice din cauza motivării adoptate de instanță în hotărârea sa din 6 mai 2015 pentru primirea recursului exercitat de Primărie în dreptul recurentei la respectarea proprietăților sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, având în vedere hotărârea din 6 mai 2015 a Tribunalului de apel?

În cazul în care ingerința a fost conformă cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr.

Communiquée le 25 novembre 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 54241/15 Mihaela Elena MANOLE contre la Roumanie introduite le 21 octobre 2015

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le rejet par la cour d’appel de Bucarest de la demande de la requérante visant à obtenir des dommages et intérêts en raison du refus de la mairie de Bucarest d’exécuter une décision de justice. La requérante invoque les articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1 à la Convention. Par un arrêt définitif du 8 novembre 2006, le tribunal de Bucarest ordonna à la mairie de Bucarest de restituer à la requérante la quote-part de 1/3 d’un immeuble sis à Bucarest. Constatant le refus de la mairie d’exécuter ce jugement, la cour d’appel de Bucarest condamna la mairie au paiement de dommages et intérêts par un arrêt définitif du 13 avril 2009. La cour d’appel observa qu’en vertu de l’article 25 de la loi n o 10/2001, la mairie était obligée de restituer la quote-part dans un délai de 30 jours.

Or, non seulement la mairie avait refusé d’exécuter l’arrêt de 2006, mais elle exploitait l’immeuble en le louant. La mairie réitéra son refus. Par un jugement définitif du 8 mars 2010, le tribunal de première instance de Bucarest accueillit une nouvelle action de la requérante et condamna la mairie à lui verser des dommages et intérêts pour la période postérieure à l’arrêt de 2009. Le tribunal constata que les faits étaient identiques et jugea que l’arrêt de 2009 de la cour d’appel avait acquis l’autorité de la chose jugée. Devant le refus d’exécution réitéré de la mairie, la requérante l’assigna une troisième fois en paiement de dommages et intérêts pour la période postérieure au jugement de 2010. Par un jugement du 9 février 2013, le tribunal de première instance de Bucarest lui octroya 419 761 lei roumains, soit environ 95 000 euros, au titre des dommages et intérêts.

Le recours exercé par la mairie fut accueilli par un arrêt définitif du 6 mai 2015 de la cour d’appel de Bucarest. La cour d’appel estima que « la requérante avait agi de manière excessive en multipliant les actions afin d’obtenir de mauvaise foi et illégalement des dommages et intérêts pour le refus prétendument illégal de la mairie de lui restituer sa quote-part de l’immeuble ».

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y-a-t-il eu atteinte aux garanties de l’article 6 de la Convention et en particulier au principe de la sécurité juridique en raison de la motivation adoptée par la cour d’appel dans son arrêt du 6 mai 2015 pour accueillir le recours exercé par la mairie ? 2. Y a-t-il eu ingérence dans le droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, compte tenu de l’arrêt du 6 mai 2015 de la cour d’appel ? Dans l’affirmative, l’ingérence était-elle conforme aux exigences de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ?