AFFAIRE CERNESCU ET MANOLACHE c. ROUMANIE

AFFAIRE CERNESCU ET MANOLACHE c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

Hotărârea a fost revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul de procedură printr-o hotărâre pronunțată la 31 noiembrie 2010 STRASBURG 8 ianuarie 2009 DEFINITIVF 08/04/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Cernescu și Manolouche c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 decembrie 2008, Rend a decis că iată, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 28607/04) îndreptată împotriva României și dintre care două resortisante ale acestui stat, domnul meu Ioana Voichita Cernescu și Anca Simina Manoloache ( Recurentele sunt reprezentate de dl Z. Iacob, avocată la București. Guvernul român ( 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, că vor fi examinate în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L Acestea s-au născut în 1944 și 1938 și rezident la București. Ca urmare a decesului doamnei Ioana Voichita Cernescu, care a avut loc la 6 martie 2007, moștenitorii săi, domnul Victor Constantin Cenusa și, respectiv, domnul Simina Craita Fluture, au exprimat, printr-o scrisoare din 15 octombrie 2007, dorința de a continua procesul. În 1950, clădirea părinților recurentelor din București, nr. 5, strada Naum Ramniceanu, compusă dintr-o casă și teritoriul în cauză, a făcut obiectul unei naționalizări. La 2 septembrie 1994, recurentele au obținut o decizie definitivă a naționalizării și a dreptului lor de proprietate asupra imobilului. La 9 iulie 2001, în temeiul deciziei menționate anterior, primăria București a dispus restituirea proprietății reclamantelor, cu excepția mai multor apartamente vândute, în conformitate cu legea nr. 112/1995, chiriașilor care îi ocupau; cu această ocazie a fost întocmit un proces-verbal. La 18 iunie 2002, recurentele au solicitat tribunalelor să constate nulitatea vânzării apartamentului nr. 6 din 75, 48 m2 și a terenului aferent 23, 33 m2, a imobilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La sfârșitul procedurii, printr-o hotărâre din 30 ianuarie 2004, instanța de apel a Bucureștiului, recunoscând în același timp dreptul de proprietate al recurentelor, a respins acțiunea acestora, pe motiv că chiriașii erau cumpărători de bună credință. Instanța de apel nu a acordat nicio despăgubire reclamantelor. 10. În 2001, pe baza legii nr. 10/2001, recurentele au depus la primăria din București o cerere de restituire a apartamentului: nu s-a pronunțat nici o decizie până în prezent. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 11. Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Strain și în alte hotărâri România 57001/00, CEDO 2005-VII, § 19 26), Peduraru România 63252/00, § 38 53, 1 În decembrie 2005) și Tudor c. România 29035/05, §§ 15 mai 2007, 17 ianuarie 2008). ÎN JUSTIȚIE PRELIMINARĂ 12. Curtea constată că, ca urmare a decesului recurentei Ioana Voichita Cernescu, care a avut loc la 6 martie 2007, moștenitorii săi, Victor Constantin Cenusa și domnul Simina Crata Fluture, au exprimat, printr-o scrisoare din 15 octombrie 2007, dorința de a continua procesul. 13. Curtea consideră, având în vedere obiectul prezentei cauze și ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că moștenitorii recurentei pot pretinde că au un interes suficient pentru a justifica continuarea examinării cererii și, prin urmare, le recunoaște calitatea pentru a se substitui acesteia în prezenta cauză (a se vedea Hodoș și alții c. România, nr 29968/96, § 43, 21 mai 2002). 14. Din motive practice, prezenta hotărâre va continua să-i numească pe domnii Ioana Voichita Cernescu și Anca Simina Manoloche pe reclamante, deși astăzi trebuie să atribuie această calitate, în ceea ce o privește pe prima reclamantă, moștenitorilor săi (a se vedea Hotărârea Dalban c. România [GC], n 2814/95, § 1, CEDH 1999-VI). II. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA AFLATĂ LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 15 Recurentele susțin încălcarea dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza faptului că au dreptul de a se bucura de apartamentul nr. 6 și de terenul de pe teritoriul din București, la nr. 5, strada Naum Ramniceanu, ale cărei proprietari au fost recunoscute ca fiind prin decizia definitivă din 2 decembrie 2000 Septembrie 1994, imposibilitatea care decurge din vânzarea acestor bunuri prin intermediul ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 16. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 18. Guvernul își reiterează argumentele prezentate anterior în cauze similare, susținând că ingerința în dreptul recurentelor la respectarea bunurilor lor este proporțională, având în vedere că au posibilitatea de a primi despăgubiri în conformitate cu procedura prevăzută de legile nr. 10/2001 și 247/2005. 19. Recurentele insistă asupra dreptului lor de proprietate, consideră că cadrul legislativ actual nu le permite să obțină o reparație adecvată și consideră că, în orice caz, cererea lor administrativă bazată pe legea nr. Curtea a afirmat deja în numeroase cauze că punerea în eșuare a dreptului de proprietate al reclamanților asupra bunurilor lor vândute prin intermediul teritoriului terților care îi ocupau în calitate de locatari, combinată cu absența unui drept de proprietate la valoarea bunului, este incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor garantate prin art. 1 din Protocolul nr 1 (Străin citat anterior, § 39, 43 și 59) Porteanu c. România , n 4596/03, § 35, 16 februarie 2006). 21. În speță, Curtea nu percepe niciun motiv de saloane în afara abordării sale în cauzele menționate anterior. În primul rând, aceasta constată că, printr-o decizie definitivă 2 septembrie 1994, a fost stabilită caracterul ilegal al naționalizării imobilului situat la nr. 5, rue Naum Ramniceanu 1 la București. Vânzarea de la ë l de l'en de l'ait n 6 și de pe teren aferente recurentelor împiedică, chiar și astăzi, acestea să beneficieze de dreptul lor de proprietate recunoscut printr-o decizie definitivă. Curtea consideră că o astfel de situație echivalează cu o privare de proprietate de facto, în lipsa oricărei despăgubiri. 22. Curtea amintește că, la momentul faptelor, nu a avut în dreptul intern o cale de atac eficientă care să le ofere recurentelor o despăgubire pentru această privare (Strain menționat anterior, §§ 23, 26 247/2005 ar permite beneficiarilor acestei legi să primească, în conformitate cu o procedură și un calendar previzibile, o despăgubire în raport cu valoarea de piață a bunurilor de care au fost private. 23. Prin urmare, există o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 24. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 25. Recurentele solicită, cu titlu de prejudiciu material, suma de 91 200 EUR (EUR), reprezentând valoarea actuală a apartamentului nr. 6 și a terenului din clădirea din București, nr. 5, rue Naum Ramniceanu, astfel cum este definită de o expertiză tehnică imobiliară. Recurentele solicită, de asemenea, valoarea chiriilor nerecuperate pentru apartamentul pe care îl înregistrează la 10 800 EUR. Ele nu solicită daune morale. 26. Guvernul susține că valoarea de piață a bunurilor în cauză este de 68 336,43 EUR și prezintă un raport de expertiză în acest sens. (satisfacție echitabilă), nr. 34642/97, 27 ianuarie 2005). 27. Curtea reamintește că a ajuns la concluzia că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza vânzării de către statul membru a bunurilor recurentelor, combinată cu absența totală a despăgubirii. 28. În ceea ce privește prejudiciul material, Curtea decide că guvernul va trebui să plătească recurentelor o sumă corespunzătoare valorii actuale a apartamentului. În acest sens, având în vedere expertiza tehnică a părților și informațiile de care dispune cu privire la prețurile de pe piața imobiliară locală, Curtea consideră că valoarea actuală a investiției este de 80 000 EUR. 29. În ceea ce privește sumele solicitate pentru neavantajarea apartamentului, calculate în raport cu prețul de închiriere al acestui bun, Curtea nu poate aloca o sumă în acest scop, având în vedere că acordarea unei sume în acest titlu ar avea în speță un caracter speculativ, posibilitatea și randamentul unei închirieri fiind în funcție de mai multe variabile (a se vedea mutatis mutandis Androne c. România, n 54062/00, § 70, 22 decembrie 2004, și Buzatu citată anterior, § 18). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 30. Recurentele solicită, de asemenea, 6152,75 RON, adică 1 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 3 000 RON, respectiv 875 EUR pentru cele angajate în fața Curții. 31. Guvernul nu se referă la rambursarea cheltuielilor suportate, cu condiția ca acestea să fie dovedite, necesare și rezonabile, dar subliniază că recurentele nu au prezentat nicio justificare în sprijinul cererii lor. 32. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru procedura în fața instanțelor interne și lacului acordă recurentelor. Interese moratoriu 33. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, LA LUNANIMITATE, Declară cererea admisibilă menționată a fost încălcată art. 1 din Protocolul nr. 1; a declarat că statul pârât trebuie să plătească doamnei Anca Simina Manolache, Simina Craita Fluture și domnului Victor Constantin Cenusa, în mod consimțit, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume 000 EUR (patruzeci de mii EUR) pentru daune materiale, ii. 1 500 EUR (mii de cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, iii. orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe sumele respective (b) că sumele în cauză vor fi convertite în moneda de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 8 ianuarie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE

CERNESCU ET MANOLACHE c. ROUMANIE

(Requête n

o

28607/04)

ARRÊT

Cet arrêt a été révisé conformément à l'article 80 du règlement de la Cour

par un arrêt

prononcé le 31 novembre 2010

STRASBOURG

8 janvier 2009

DÉFINITIF

08/04/2009

Cet arrêt peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Cernescu et Manolache c. Roumanie,

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de

:

Josep Casadevall,

président,

Elisabet Fura-Sandström,

Corneliu Bîrsan,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Ann Power,

juges,

et de Santiago Quesada,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 2 décembre 2008,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

28607/04) dirigée contre la Roumanie et dont deux ressortissantes de cet Etat, M

mes

Ioana

Voichita

Cernescu et Anca Simina Manolache («

les requérantes

»), ont saisi la Cour le 9 juillet 2004 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Les requérantes sont représentées par M

e

Z. Iacob, avocate à Bucarest. Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. Razvan Horatiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.

3.

Le 2 mars 2006, le président de la troisième section a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Comme le permet l’article 29

§

3 de la Convention, il a en outre été décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le fond de l’affaire.

EN FAIT

I.

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4.

Les requérantes sont nées respectivement en 1944 et 1938 et résident à Bucarest. A la suite du décès de Mme Ioana Voichita Cernescu, survenu le 6

mars 2007, ses héritiers, M. Victor Constantin Cenusa et M

me

Simina

Craita Fluture, ont exprimé, par une lettre du 15 octobre

2007, le souhait de continuer l’instance.

5.

En 1950, l’immeuble des parents des requérantes sis à Bucarest, au n

o

5, rue Naum Râmniceanu, composé d’une maison et le terrain afférent, fit l’objet d’une nationalisation.

6.

Le 2 septembre 1994, les requérantes obtinrent une décision définitive constatant l’illégalité de la nationalisation et leur droit de propriété sur l’immeuble.

7.

Le 9 juillet 2001, en application de la décision susmentionnée, la mairie de Bucarest ordonna la restitution de l’immeuble aux requérantes à l’exception de plusieurs appartements vendus, en vertu de la loi n

o

112/1995, aux locataires qui les occupaient. Un procès-verbal fut dressé à cette occasion.

8.

Le 18 juin 2002, les requérantes demandèrent aux tribunaux de constater la nullité de la vente de l’appartement n

o

6 de 75,

48 m² et le terrain afférent de 23,

33 m², de l’immeuble susmentionné, qui avait été vendu par l’Etat le 20 juin 1997. Elles faisaient valoir que l’Etat s’était emparé de cet appartement de manière abusive et illégale, et qu’il ne pouvait pas être son propriétaire légitime et, par conséquent, ne pouvait légalement le vendre.

9.

A l’issue de la procédure, par un arrêt du 30 janvier 2004, la cour d’appel de Bucarest, tout en reconnaissant le droit de propriété des requérantes, rejeta leur action, au motif que les locataires étaient des acquéreurs de bonne foi. La cour d’appel n’octroya aucune indemnisation aux requérantes.

10.

En 2001, sur le fondement de la loi n

o

10/2001, les requérantes déposèrent auprès de la mairie de Bucarest une demande de restitution de la l’appartement litigieux. Aucune décision n’a été rendue à ce jour.

II.

LE DROIT INTERNE PERTINENT

11.

Les dispositions légales et la jurisprudence interne pertinentes sont décrites dans les arrêts

Străin et autres

c.

Roumanie

(n

o

57001/00, CEDH 2005-VII, §§ 19

‑

26),

Păduraru

c.

Roumanie

(n

o

63252/00, §§ 38

‑

53, 1

er

décembre 2005) et

Tudor c. Roumanie

(n

o

29035/05, §§ 15–20, 17

janvier

2008).

EN DROIT

I.

QUESTION PRÉLIMINAIRE

12.

La Cour note que suite au décès de la requérante Ioana

Voichita

Cernescu, survenu le 6 mars 2007, ses héritiers, M.

Victor

Constantin Cenusa et M

me

Simina Craita Fluture, ont exprimé, par une lettre du 15

octobre 2007, le souhait de continuer l’instance.

13.

La Cour estime, eu égard à l’objet de la présente affaire et à l’ensemble des éléments qui sont en sa possession, que les héritiers de la requérante peuvent prétendre avoir un intérêt suffisant pour justifier de la poursuite de l’examen de la requête et leur reconnaît dès lors la qualité pour se substituer désormais à elle dans la présente affaire (voir

Hodoș et autres c. Roumanie

, n

o

29968/96, §

43, 21 mai 2002).

14.

Pour des raisons d’ordre pratique, le présent arrêt continuera d’appeler M

mes

Ioana Voichita Cernescu et Anca Simina Manolache les «

requérantes

» bien qu’il faille aujourd’hui attribuer cette qualité, en ce qui concerne la première requérante, à ses héritiers (cf. arrêt

Dalban c. Roumanie

[GC], n

o

28114/95, §

1, CEDH 1999-VI).

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N

o

1

15.

Les requérantes allèguent une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison de l’impossibilité de jouir de l’appartement n

o

6 et du terrain afférent de l’immeuble sis à Bucarest, au n

o

5, rue Naum Râmniceanu, dont elles ont été reconnues comme propriétaires par la décision définitive du 2

septembre 1994, impossibilité découlant de la vente de ces biens par l’Etat aux locataires qui les occupaient. Elles invoquent l’article 1 du Protocole n

o

1, ainsi libellé

:

«

Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.

Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes.

»

16.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

A.

Sur la recevabilité

17.

La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève par ailleurs que celui-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Sur le fond

18.

Le Gouvernement réitère ses arguments présentés précédemment dans des affaires similaires, soutenant que l’ingérence dans le droit des requérantes au respect de leurs biens est proportionnée, vu qu’elles ont la possibilité de se voir octroyer des dédommagements selon la procédure prévue par les lois n

os

10/2001 et 247/2005.

o

10/2001 n’a pas été examinée à ce jour.

20.

La Cour a déjà affirmé dans de nombreuses affaires que la mise en échec du droit de propriété des requérants sur leurs biens vendus par l’Etat aux tiers qui les occupaient en tant que locataires, combinée avec l’absence d’indemnisation à hauteur de la valeur du bien est incompatible avec le droit au respect de leurs biens garanti par l’article 1 du Protocole n

o

1 (

Străin

précité, §§ 39, 43 et 59

;

Porteanu c. Roumanie

, n

o

4596/03, §

35, 16

février 2006).

o

5, rue Naum Râmniceanu 1, à Bucarest. La vente par l’Etat de l’appartement n

o

6 et du terrain afférent des requérantes empêche, aujourd’hui encore, celles-ci de jouir de leur droit de propriété reconnu par une décision définitive. La Cour considère qu’une telle situation équivaut à une privation de propriété

de facto

, en l’absence de toute indemnisation.

22.

La Cour rappelle qu’à l’époque des faits il n’y avait pas en droit interne de voie de recours efficace susceptible d’offrir aux requérantes une indemnisation pour cette privation (

Străin

,

précité, §§ 23, 26–27, 55–56;

Porteanu

,

précité, §§ 23–24 et 34–35). De surcroît, elle observe qu’à ce jour, le Gouvernement n’a pas démontré que le système d’indemnisation mis en place par la loi

n

o

247/2005 permettrait aux bénéficiaires de cette loi de toucher, selon une procédure et un calendrier prévisibles, une indemnité en rapport avec la valeur vénale des biens dont elles ont été privées.

23.

Partant, il y a violation de l’article 1 du Protocole n

o

1.

III.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

24.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

25.

Les requérantes réclament, au titre de dommage matériel, la somme de 91

200 euros (EUR), représentant la valeur actuelle de l’appartement n

o

6 et du terrain afférent de l’immeuble sis à Bucarest, au n

o

5, rue

Naum

Râmniceanu, telle qu’établie par une expertise technique immobilière. Les requérantes demandent également la valeur des loyers non perçus pour l’appartement qu’elles chiffrent à 10

800

EUR. Elles ne réclament pas de dommage moral.

26.

Le Gouvernement fait valoir que la valeur marchande des biens en cause est de 68

336,43

EUR, et il soumet un rapport d’expertise en ce sens. S’agissant de la demande tirée du défaut de jouissance, il demande son rejet, renvoyant à la jurisprudence la Cour où elle a jugé qu’elle ne saurait spéculer sur la question d’estimer la valeur des loyers non perçus (

Buzatu

c.

Roumanie

(satisfaction équitable), n

o

34642/97, 27 janvier 2005).

27.

La Cour rappelle qu’elle a conclu à la violation de l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention en raison de la vente par l’Etat des biens des requérantes, combinée avec l’absence totale d’indemnisation.

28.

En ce qui concerne le dommage matériel, la Cour décide que le Gouvernement devra verser aux requérantes une somme correspondant à la valeur actuelle de l’appartement litigieux et du terrain afférent. A ce sujet, compte tenu des expertises techniques produites par les parties et des informations dont elle dispose sur les prix du marché immobilier local, la Cour estime que la valeur vénale actuelle de l’appartement litigieux est de 80

000 euros.

29.

Concernant les sommes demandées au titre du défaut de jouissance de l’appartement, calculées par rapport au prix de location de ce bien, la Cour ne saurait allouer de somme à ce titre, compte tenu de ce que l’octroi d’une somme à ce titre revêtirait en l’espèce un caractère spéculatif, la possibilité et le rendement d’une location étant fonction de plusieurs variables (voir,

mutatis mutandis

,

Androne c.

Roumanie

, n

o

54062/00, §

70, 22

décembre

2004, et

Buzatu

précité, § 18)).

B.

Frais et dépens

30.

Les requérantes demandent également 6152,75 RON, soit 1

500

EUR pour les frais et dépens engagés devant les juridictions internes, et 3

000

RON, soit 875 EUR pour ceux engagés devant la Cour.

31.

Le Gouvernement ne s’oppose pas au remboursement des frais encourus, sous condition qu’ils soient prouvés, nécessaires et raisonnables. Il souligne néanmoins que les requérantes n’ont soumis aucun justificatif à l’appui de leur demande.

32.

Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce et compte tenu des éléments en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour estime raisonnable la somme de 1

500 EUR pour la procédure devant les juridictions internes et l’accorde aux requérantes.

C.

Intérêts moratoires

33.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n

o

1 ;

3.

Dit

a)

que l

’

Etat défendeur doit verser à Mmes Anca Simina Manolache, Simina Craita Fluture et à M. Victor Constantin Cenusa, conjoitement, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article

44

§

2 de la Convention, les sommes suivantes

:

i.

80

000 EUR (quatre-vingt mille euros) pour dommage matériel,

ii. 1

500 EUR (mille cinq cent euros) pour frais et dépens,

iii.

tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur lesdites sommes

;

b) que les sommes en question seront à convertir dans la monnaie de l’Etat défendeur

au taux applicable à la date du règlement

;

c)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

4.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 8 janvier 2009 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Greffier

Président