A.T. c. ITALIE

Comunicat la 25 noiembrie 2019 Prima secțiune Cerere nr. 4090/19 A.T. împotriva Italiei, introdusă la 23 iulie 2019 Cererea se referă la presupusa încălcare a dreptului la respectarea vieții de familie al reclamantului din cauza faptului că acesta din urmă își exercită dreptul de vizită în condițiile stabilite de instanță, din cauza opoziției mamei copilului, precum și a eșecului de a lua măsuri pentru a asigura punerea în aplicare a dreptului său de vizită. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta viața de familie în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție, din cauza presupusei lipse de diligență a autorităților competente care au fost sesizate de aceasta, pentru a obține dreptul său de a vizita stabilit în 2016? Autoritățile naționale au adoptat toate măsurile pe care le putea solicita în mod rezonabil pentru a asigura un echilibru corect între diferitele interese prezente în speță, având în vedere în special a acestei mame a copilului s-a mutat la Roma în 2016 (la aproximativ 550 km de locul de reședință al reclamantului) fără permisiunea instanțelor și pe care reclamantul nu a mai reușit să îl contacteze cu fiul său din acest motiv, în 2019, la trei ani de la deciziile Tribunalului pentru copii din Trevisa și ale Tribunalului de apel din Veneția în favoarea reclamantului, rămase neexecutate, Tribunalul pentru copii din Veneția, subliniind în același timp că comportamentul mamei față de reclamant era dăunător pentru copil, a decis să stabilească reședința principală a copilului în Roma din cauza uimii dintre copil și mama sa și să recunoască reclamantului un drept de vizită care, până în prezent, nu este respectat că, începând din 2016, reclamantul nu a mai avut contact cu fiul său. Procesul decizional care a condus la hotărârile instanțelor interne a fost echitabil și a respectat în mod corespunzător interesele protejate de art. 8 din convenție, ținând seama, în special, de întârzierea (un an și șapte luni) a instanței pentru copiii din Veneția de a se pronunța cu privire la recursul reclamantului și al procurorului la instanța pentru copii care urmărește să solicite decăderea autorității părintești a mamei copilului și reglementarea dreptului de vizită, din cauza faptului că reclamantul trebuie să își vadă fiul ( mutatis mutandis Improva c. Italia, 66396/14 mai 2017) Guvernul este invitat să furnizeze informații cu privire la măsurile luate pentru a asigura punerea în aplicare a dreptului de vizită al reclamantului, astfel cum a fost recunoscut prin deciziile din 25 iulie 2016 și 25 februarie 2019, precum și să furnizeze detalii cu privire la evoluția procedurii începând cu luna iulie 2019.

Communiquée le 25 novembre 2019

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

40910/19

A.T.

contre l’Italie

introduite le 23 juillet 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la violation alléguée du droit au respect de la vie familiale du requérant en raison de l’impossibilité pour ce dernier d’exercer son droit de visite dans les conditions fixées par les tribunaux, à cause de l’opposition de la mère de l’enfant, ainsi que de la défaillance alléguée des autorités nationales de prendre des mesures afin d’assurer la mise en œuvre de son droit de visite.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie familiale au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison du prétendu manque de diligence des autorités compétentes saisies par l’intéressé, afin d’obtenir la mise en place de son droit de visite établi en 2016 ? Les autorités nationales ont-elles adopté toutes les mesures que l’on pouvait raisonnablement exiger d’elles pour faire respecter un juste équilibre entre les divers intérêts présents en l’espèce compte tenu en particulier

:

-

de ce la mère de l’enfant a déménagé à Rome en 2016 (à environ 550 km du lieu de résidence du requérant) sans l’autorisation des juridictions et que le requérant n’a plus réussi à avoir de contact avec son fils

;

-

de ce qu’en 2019, trois ans après les décisions du tribunal pour enfants de Trévise et de la cour d’appel de Venise favorables au requérant, restées inexécutées, le tribunal pour enfants de Venise, tout en soulignant que le comportement de la mère vis-à-vis du requérant était nocif pour l’enfant, a décidé de fixer la résidence principale de l’enfant à Rome en raison de l’attachement entre l’enfant et sa mère et de reconnaître au requérant un droit de visite qui à ce jour n’est pas respecté

;

-

de ce que depuis 2016 le requérant n’a plus de contact avec son fils.

2.

Le processus décisionnel débouchant sur les décisions des juridictions internes a-t-il été équitable et a-t-il respecté comme il se doit les intérêts protégés par l’article 8 de la Convention compte tenu, en particulier, du retard (un an et sept mois) du tribunal pour enfants de Venise à se prononcer sur le recours du requérant et du procureur auprès du tribunal pour enfants visant à demander la déchéance de l’autorité parentale de la mère de l’enfant et la règlementation du droit de visite, en raison de l’impossibilité pour le requérant de voir son fils (

mutatis mutandis

Improta c. Italie,

n

o

66396/14

,

4

mai 2017)

?

3.

Le Gouvernement est invité à fournir des renseignements sur les mesures prises pour assurer la mise en œuvre du droit de visite du requérant tel que reconnu par les décisions du 25 juillet 2016 et du 25

février 2019 ainsi qu’à fournir les détails relatifs à l’évolution de la procédure depuis le mois de juillet 2019.