R.B. și M. împotriva Italiei

Comunicat la 9 decembrie 2019 Prima secțiune Cerere nr. 41382/19 R.B. și domnul împotriva Italiei, introdusă la 31 iulie 2019: Cererea se referă la presupusa încălcare a dreptului la respectarea vieții de familie al reclamanților (primul reclamant acționează în numele său și în numele celui de-al doilea reclamant) din cauza faptului că primul reclamant își exercită dreptul de vizită în condițiile stabilite de instanțe, din cauza opoziției mamei copilului (cel de-al doilea reclamant), precum și a presupusului eșec al autorităților naționale de a lua măsuri pentru a asigura punerea în aplicare a dreptului său de vizită.

A fost încălcat dreptul reclamanților de a-și respecta viața de familie în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție, din cauza pretinsei lipse de diligență a autorităților competente sesizate de primul reclamant, pentru a obține dreptul său de a vizita stabilit în 2013? Autoritățile naționale au adoptat toate măsurile pe care le putea solicita în mod rezonabil pentru a asigura un echilibru corect între diferitele interese prezente în acest caz?

Autoritățile au permis să se consolideze o situație de fapt stabilită în detrimentul deciziilor judecătorești, ținând cont în special de din acest motiv, din cauza opoziției mamei copilului primul reclamant, care a obținut dreptul de a vizita printr-o decizie din 2013, nu și-a mai văzut fiul singur din 2013 și nu a mai avut contact cu el din 2018 faptul că, în afară de mai multe expertize care, deja în 2013, au subliniat că copilul era condiționat de mama sa care a avut un comportament străin pentru a exclude reclamantul din viața copilului, reședința principală a copilului nu a fost niciodată modificată, iar reclamantul nu a putut exercita dreptul său de a vizita de faptul că hotărârea Tribunalului din Genova care prevede inserarea într-o comunitate pentru al doilea reclamant împreună cu mama sa și în lipsa plasării copilului și de a prevedea un drept de vizită pentru mama nu a fost executată din acest motiv, în 2019, la șase ani de la decizia Tribunalului pentru copii favorabil reclamantului, care a rămas neexecutată, Curtea de Apel din Genova, subliniind în același timp că copilul trăiește într-un mediu ostil primului reclamant, a decis să stabilească reședința principală a mamei și a însărcinat serviciile sociale să organizeze întâlniri tată-fiu în mediu protejat, cu condiția ca copilul să fie pregătit acolo

Communiquée le 9 décembre 2019

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 41382/19 R.B. et M. contre l’Italie introduite le 31 juillet 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la violation alléguée du droit au respect de la vie familiale des requérants (le premier requérant agit en son propre nom et au nom du deuxième requérant) en raison de l’impossibilité pour le premier requérant d’exercer son droit de visite dans les conditions fixées par les tribunaux, à cause de l’opposition de la mère de l’enfant (deuxième requérant), ainsi que de la défaillance alléguée des autorités nationales de prendre des mesures afin d’assurer la mise en œuvre de son droit de visite.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leur vie familiale au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison du prétendu manque de diligence des autorités compétentes saisies par le premier requérant, afin d’obtenir la mise en place de son droit de visite établi en 2013 ? Les autorités nationales ont-elles adopté toutes les mesures que l’on pouvait raisonnablement exiger d’elles pour faire respecter un juste équilibre entre les divers intérêts présents en l’espèce ? Les autorités ont-elles laissé se consolider une situation de fait installée au mépris des décisions judiciaires compte tenu en particulier : - de ce qu’en raison de l’opposition de la mère de l’enfant le premier requérant, qui avait obtenu un droit de visite par une décision de 2013, ne voit plus son fils seul depuis 2013 et n’a plus de contact avec lui depuis 2018 ? - de ce que, nonobstant plusieurs expertises qui, déjà en 2013, avaient souligné que l’enfant était conditionné par sa mère qui avait un comportement aliénant visant à exclure le requérant de la vie de l’enfant,

la résidence principale de l’enfant n’a jamais été modifiée et le requérant n’a pas pu exercer son droit de visite ? - de ce que la décision du tribunal de Gênes qui prévoyait l’insertion dans une communauté pour le deuxième requérant avec sa mère et à défaut de placer l’enfant et de prévoir un droit de visite pour la mère n’a pas été exécutée ? - de ce qu’en 2019, six ans après la décision du tribunal pour enfants favorable au requérant, restée inexécutée, la cour d’appel de Gênes, tout en soulignant que l’enfant vivait dans un environnement hostile au premier requérant, a décidé de fixer la résidence principale chez la mère et a chargé les services sociaux d’organiser des rencontres père/fils en milieu protégé à la condition que l’enfant y soit prêt ?