S.B. v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KABUL EDİLEBİLİRİK HAKKINDA KARAR Bașvuru No. 12405/15 S.B. / Türkiye Bașkan, Valeriu Grițco, Hâkimler, Egidijus Kūris, Darian Örli, și Asistentul Directorului Sectorului de Jurnaluri Hasan Bakırcı'nın participării la 26 noiembrie 2019 a fost desfășurată în calitate de judecător în cadrul Tribunalului European pentru Drepturile Omului (İkinci Bölüm), 24 februarie 2015 în fața instanței de judecată de mai sus, în vederea pronunțării unei sentințe de condamnare a lui Kayın Kayak, Davalı Hükükümetișek, în afară de o sentință de condamnare a lui Kayın Kayak, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu care a fost învinuită de către guvernul turc, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, în legătură cu o altă cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză, o cauză,

În urma unei judecăți din 22 mai 2013, în care procurorul Republicii Moldova și avocații reclamantului, Vedat Örnek și Mehmet İstanbullu, au participat, instanța a decis să anunțe decizia în cadrul unei judecăți publice din 5 iunie 2013. instanța a avut o audiere pe 5 iunie 2013 și a emis decizia atacată. instanța a pronunțat decizia în aceeași zi în fața unuia dintre avocații reclamantului, Mehmet İstanbullu. cererea de reziliere a cererii Mehmet İstanbullu și Vedat Örnek, în mod individual, au susținut că a fost pronunțată în data de 11 iunie 2013 și 24 iunie 2013, în cadrul unei judecăți publice de 30 iunie 2013. instanța a decis că nu a primit nicio informație în legătură cu această decizie, însă a primit o declarație în data de 24 iunie 2013.

În 15 august 2013, instanța de judecată a anunțat că reclamantul a depus o cerere în termen de treizeci de zile de la data la care a primit o copie a deciziei contestate și, prin urmare, nu a depășit termenul de executare a pedepsei acordate.Turmur, a declarat că o astfel de cerere a fost depusă în termen de treizeci de zile de la data la care a primit o copie a deciziei contestate.Turmur, a declarat că o astfel de cerere a fost depusă în termen de treizeci de zile de la data la care a primit o copie a deciziei contestate.Turmur, a declarat că o astfel de cerere a fost depusă în termen de treizeci de zile de la data la care a primit o copie a deciziei contestate.Turmur, a declarat că nu a primit o astfel de cerere în termen de treizeci de zile de la data de la data de la care a fost depusășită o copie a deciziei.Trimite în judecată în judecată în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în judecata în

Textul cu privire la dispozițiile relevante ale Legii nr. 6216 privind soluționarea unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluțiune de soluționare a unei cereri de soluționare a unei cereri de soluțiune de soluționare a unei cereri de soluționare a soluțiune de soluționare a unei cereri de soluțiune de soluțiune de soluționare a unei cereri de soluțiune de soluțiune de soluționare a unei cer

(2) Dacă reclamantul nu poate depune cererea în termen, din cauza unei scuze întemeiate, cum ar fi o cauză specială sau o boală gravă, acesta poate depune cererea în termen de cincisprezece zile de la data expirării mazeretinei și împreună cu dovezile care o dovedesc. Comisiile raportore pregătesc un proiect de decizie cu privire la necesitatea acceptării mazeretinei. Comisia, în primul rând, examinează dacă mazeretina reclamantului a fost considerată valabilă și acceptă sau respinge o mazeretă. (3) În cazul în care se dovedește că o cerere este adecvată, se poate pregăti o decizie cu privire la mazeret și acceptabilitate și aceste două persoane pot lua o decizie împreună. (...) Curtea Regională a Judecății Provinciale, Curtea Regională a Judecății Provinciale, Curtea Regională a Judecății Provinciale, Curtea Regională a Judecății Provinciale, Curtea Regională a Judecății Provinciale, pot face în termen de treizeci de zile următoarele cereri în legătură cu aplicarea normelor privind consumul de mazeretă, în ceea ce privește cererea respectivă.

În această cauză, reclamantul a depus o cerere la Procuratura Generală a Republicii Moldova, pentru rectificarea hotărârii Curții Supreme, în temeiul articolului 308 din Legea Penală, din 13 decembrie 2012, iar instanța Anayasa a început să se intereseze de orice situație în cauză, însă după ce a declarat că persoana era informată de decizia Curții Supreme din 13 februarie 2012, a început să se intereseze de orice situație, după ce a declarat că, după trecerea a treizeci de zile de la data de 31 decembrie 2013, Șetînu Șetînu Șetînu a fost respinsă de 27 de zile de la data de 27 decembrie 2013 pentru că a fost în cauză să facă o cerere de rectificare a hotărârii Curții Supreme.

În temeiul articolului 5 din Legea nr. 47 din 6216 și al articolului 1 din art. 64 din Regulamentul intern, instanța provincială a respins cererea pentru că a constatat că cererea individuală a fost depusă după o perioadă de mai mult de treizeci de zile de la notificarea hotărârii finale, în temeiul căreia a fost depusă după termen.În termen de treizeci de zile, instanța provincială a declarat că reclamantul a început să lucreze cu o perioadă de timp mai mare de 15 noiembrie 2012, data la care a aflat de hotărârea Curții Supreme din 8 noiembrie 2012.În timp ce, în conformitate cu data cererii, o persoană a depus o cerere individuală după 31 ianuarie 2013, data la care a fost depusă o cerere individuală, instanța a precizat că au trecut treizeci de zile de la data consumării drepturilor de judecată ale instanței supreme.În temeiul hotărârii Curții Supreme, Anselin a respins o altă cerere de judecată (art. 9 din legea provincială din 1999) pentru că a început să lucreze cu o persoană care îi era reprezentată, în temeiul articolului 11 din legea provincială din 9 septembrie 2013.În temeiul hotărârii, instanța provincială a declarat că Anselin a început să lucreze cu o persoană care îi era reprezentată, în temeiul articolului 11 din legea provincială, în temeiul căruia căruia a fost depusă să fie depusă să fie depusăcută.

În hotărârea Özgür Çapkın (nr. 2014/2546, 30/12/2014), Curtea de judecată a judecătorilor din județului Anzgür a amintit că, în conformitate cu art. 47 alineatul (5) din Legea nr. 6216 și art. 64 alineatul (1) din Regulamentul intern, nu a prevăzut notificarea hotărârilor pronunțate în cazul unei acțiuni penale de drept intern, că trebuie luată în considerare data la care persoana interesată a aflat conținutul hotărârii finale, data la care a fost pronunțată această acțiune, data la care a fost pronunțată audierea de către instanța de judecată; data la care persoana interesată a fost judecată în cazul executării pedepsei de închisoare în caz de criză; după o perioadă de timp prea lungă, persoana interesată a menționat că poate fi vorba de o plată a pedepsei de închisoare sau de o prima dosare de dosar.

În acest context, Curtea a considerat că reclamantul și/sau avocatul trebuie să acționeze cu un anumit anumit anumit anumit anumit pentru a obține o copie a hotărârii finale din calendarul instanței de prim grad. În acest context, Curtea a considerat că obligația reclamantului și/sau a reclamantului de a exprima anume o copie a hotărârii finale într-un mod restrictiv este luată în considerare, împreună cu dreptul de acces al instanței. În cazul în care instanța de prim grad a stabilit că o procedură penală trebuie să aibă loc în termen de trei zile de la data în care a avut loc o decizie, Curtea a considerat că nu trebuie să se aplice decât o lege care prevede că hotărârile individuale pot fi utilizate în fiecare instanță de judecată.

B. Evaluarea Curții, Bașvuran susține că interpretarea regulii că o cerere individuală a judecătorului judecătorului judecătorului judecătoresc poate fi depusă în termen de treizeci de zile de la data deciziei finale l-a lipsit de dreptul de acces la instanță. Bașvuran susține că acest termen de treizeci de zile este prea scurt sau că acesta constituie un obstacol pentru ca un reclamant individual să fie depus la Curtea judecătorească judecătorească. Bașvuran se ocupă numai de stabilirea unei date de începere (a quo) a instanței judecătorești judecătorești în cauză. Curtea a decis, în primul rând din punctul de vedere al dreptului de acces (eliu Virgi Tănase/România [B.Duc], 417/13, 1920/15, § 20), iar mai devreme, în cazul Curții judecătorești judecătorești judecătorești judecătorești Nicolae Uzunșșșșș (H.M.Ș., 2010-58), că nu poate să reamintească nici o problemă care ar trebui să fie examinată de către instanța judecătorească judecătorească.

Curtea notează că, în urma discuțiilor părților și a documentelor din dosare, se pare că reclamantul, reprezentat de avocații săi în fața instanțelor locale, cunoștea conținutul hotărârii Curții Supreme din 5 iunie 2013 și cel târziu din data de 11 iunie 2013.[25] Mehmet İstanbullu, unul dintre avocații reclamantului Nitekim, a depus, la 11 iunie 2013, o cerere de revocare a hotărârii în fața Procuraturilor Generale ale Republicii Moldova, pe baza articolului 308 din Codul de procedură penală.[26] Curtea amintește că, în acest caz, există o cale de drept care nu este direct accesibilă părților (Bolkan Akçiçek/Türk (secretă), nr. 40965/10, 18 decembrie 2011).[28] Curtea a declarat că nu a primit informații despre această cale de lege, care ar putea fi utilizată de avocatul său în fața instanței de judecată, în cazul în care acesta nu a fost în interesul său în mod direct (Bolkan Akçiçek/Türk (secretă), nr. 35810/10, 28 decembrie 2011).[28]

Cu toate acestea, Curtea, după examinarea elementelor de bază și a pretențiilor de drept ale reclamantului, constată că, în conformitate cu art. 5 din Legea Curții, nr. 6216 din 47. și cu art. 64 din art. 1 din propriul regulament, reclamantul a refuzat cererea pe motiv că nu a utilizat calea de aplicare a unei cereri individuale în termen de treizeci de zile de la data la care a fost informat de decizia Curții. Curtea observă că, în ceea ce privește decizia Curții, care este din jurisdicția Curții (Özgür Çapkın, nr. 2014/2546, 30/12/2014), în ceea ce privește începerea procesului penal al Curții, trebuie să se precizeze sau să se precizeze în orice data de încheiere a procedurii de judecată, în cazul în care este posibil să se stabilească o dată de încheiere a procedurii de judecată sau în cazul în care se stabilească o dată de în care se poate stabili o altă dată de în care Curtea a primit o eventuală notificare, în cazul în care se poate stabili o dată de în care Curtea a primit o eventuală notificare, în cazul în care se stabilește o dată de în care Curtea a evaluat decizia Curții Curții a judecății de Justiție a judecății de Justiție a Jurisdicției din Juricii de Jurici a Juricii de Jurici a Juricii de Juricii de Jurici a Juricii Juricii de Jurici a Juricii de Jurici a Juricii de Jurici a Juricii de Jurici a Juricii Juricii Juricii de Jurici de Jurici de Jurici de Jurici de Jurici de Jurici de Jurici de Jurici de Juri (art. 13/10/13/16/2013, nr.

În contrast cu afirmațiile reclamantului, Curtea evaluează existența unei diferențe de conținut sau a unei incompatibilități între hotărârile Curții Constituționale în ceea ce privește orice eroare de interpretare a hotărârilor Curții Constituționale privind aplicarea normelor sale de procedură (Hotărârea Encu, anulată mai sus, § 24) sau în ceea ce privește stabilirea începerii termenului de 30 de zile de la care Curtea a inițiat o acțiune individuală în procesele penale, în ceea ce privește necesitatea de a stabili dacă hotărârile Curții Constituționale au fost diferite sau incompatibile din punct de vedere juridic. Astfel, în propria acțiune, reclamantul a considerat că nu există nicio diferență de conținut sau incompatibilitate în ceea ce privește interpretarea normelor sale de procedură (Hotărârea Encu, anulată mai sus, § 24) sau în ceea ce privește stabilirea începerii termenului de 30 de zile de la care Curtea a inițiat o acțiune individuală în procesele penale.

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR

Bașvuru No. 12405/15

S.B. / Türkiye

Bașkan,

Valeriu

Grițco,

Hâkimler,

Egidijus

Kūris,

Darian

Pavli,

ve

Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Hasan Bakırcı’nın katılımıyla 26 Kasım 2019 tarihinde Komite olarak toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm),

24 Șubat 2015 tarihinde yapılan yukarıda belirtilen bașvuruyu göz önüne alarak,

Davalı Hükümet tarafından sunulan görüșler ile bu görüșlere cevaben bașvuran tarafından sunulan görüșleri dikkate alarak,

Gerçekleștirilen müzakereler sonucunda așağıdaki kararı vermiștir:

olayLAR

Bașvuran, S.B. (“bașvuran”) 1982 doğumlu bir Türk vatandașı olup bașvurunun yapıldığı tarihte Kırșehir’de tutukludur. Bașvuran, Mahkeme önünde, Kayseri Barosuna bağlı Avukat V. Örnek tarafından temsil edilmiștir.

Türk Hükümeti (“Hükümet”) ise kendi görevlisi tarafından temsil edilmiștir.

Davanın Koșulları

Dava konusu olaylar, taraflarca ifade edildiği șekliyle, așağıdaki gibi özetlenebilir.

Bașvuran Hakkında Açılan Ceza Davası

24 Aralık 2011 tarihinde bașvuran, iki kiși tarafından yapılan șikâyet üzerine tutuklanmıștır. Bașvuran, diğer șeylerin yanı sıra, bir çocuğa cinsel istismarda bulunmakla suçlanmıștır.

14 Șubat 2012 tarihinde bașvuran hakkında Kayseri Ağır Ceza Mahkemesi önünde dava açılmıștır.

6 Nisan 2012 tarihinde Kayseri Ağır Ceza Mahkemesi, bașvuranın üzerine atılı suçları ișlediğini kabul etmiș ve hapis cezalarına mahkûm etmiștir.

Bașvuran, belirtilmeyen bir tarihte, Ağır Ceza Mahkemesinin kararına karșı temyiz yoluna bașvurmuștur.

Yargıtay, 22 Mayıs 2013 tarihinde Yargıtay Cumhuriyet Savcısı’nın ve bașvuranın avukatları, Vedat Örnek ve Mehmet İstanbullu’nun katılımıyla yaptığı durușmanın ardından, kararını 5 Haziran 2013 tarihinde yapılacak açık durușmada açıklamaya karar vermiștir.

Yargıtay, 5 Haziran 2013 tarihinde durușma yapmıș ve temyiz edilen kararı onamıștır. Yargıtay, bașvuranın temsilcilerinden biri olan Mehmet İstanbullu’nun huzurunda aynı gün kararını açıklamıștır.

Kararın düzeltilmesi için yapılan bașvuru

Mehmet İstanbullu ve Vedat Örnek, sırasıyla 11 Haziran 2013 ve 24 Haziran 2013 tarihlerinde, Ceza Muhakemesi Kanunu’nun 308. maddesine dayanarak, Yargıtay tarafından 5 Haziran 2013 tarihinde verilen kararın düzeltilmesi için Yargıtay Cumhuriyet Bașsavcılığı’na bașvurmușlardır.

Yargıtay Cumhuriyet Bașsavcısı, 19 Eylül 2013 tarihinde söz konusu bașvuruyu reddetmiștir.

Anayasa Mahkemesine Yapılan Bireysel Bașvuru

Bașvuran, Yargıtay’ın gerekçeli kararının Yargıtay Cumhuriyet Bașsavcılığı’na sunulduğunu, ancak temsilcisinin, sadece 24 Haziran 2013 tarihinde Yargıtay kalemine yaptığı ziyaret sırasında bu kararın bir nüshasını aldığını belirtmektedir.

Bașvuran, 23 Temmuz 2013 tarihinde, Anayasa Mahkemesine bireysel bașvuruda bulunmuș ve bu bașvuru çerçevesinde, 5 Haziran 2013 tarihli kararın kendisine tebliğ edilmediğini ve bu karardan ancak 24 Haziran 2013 tarihinde haberdar olduğunu ileri sürmüștür.

Anayasa Mahkemesi, 15 Ağustos 2013 tarihinde, bașvurana, bașvurusunun, 6216 sayılı Kanun’un 47. maddesinin 5. fıkrasının öngördüğü süre içinde, yani kararın kesinleșme tarihinden itibaren otuz gün içinde sunulmadığı gerekçesiyle idari yönden reddedildiğini bildirmiștir.

Bașvuran, 16 Eylül 2013 tarihinde, Anayasa Mahkemesinin kararına karșı itirazda bulunmuștur. Bașvuran, temyiz edilen kararın bir nüshasını tebliğ aldığı tarihin ardından otuz günlük bir süre içinde bașvurusunu yaptığını ve dolayısıyla verilen süreyi așmadığını ileri sürmüștür. Bașvuran, söz konusu kararın bir nüshasını ancak 24 Haziran 2013 tarihinde aldığını ifade etmiștir.

Üç hâkimden olușan bir heyet halinde toplanan Anayasa Mahkemesi, bașvurana 4 Kasım 2014 tarihinde tebliğ edilen 30 Haziran 2014 tarihli kararla, bașvuranın itirazını reddetmiștir. Anayasa Mahkemesi, nihai kararın 5 Haziran 2013 tarihinde açıklandığını ve bu nedenle bașvuranın en geç 5 Temmuz 2013 tarihine kadar Anayasa Mahkemesi’ne bașvurmuș olması gerektiğini belirtmiștir.

İlgili İç Hukuk ve Uygulama

Ceza Muhakemesi Kanunu

1 Haziran 2005 tarihinde yürürlüğe giren 5271 sayılı Kanun’dan kaynaklanan metinde Ceza Muhakemesi Kanunu’nun 308. maddesi așağıdaki gibidir:

“OLAĞANÜSTÜ KANUN YOLLARI

Yargıtay Cumhuriyet Bașsavcısının İtiraz Yetkisi

Yargıtay ceza dairelerinden birinin kararına karșı Yargıtay Cumhuriyet Bașsavcısı, re’sen veya istem üzerine, ilâmın kendisine verildiği tarihten itibaren otuz gün içinde Ceza Genel Kuruluna itiraz edebilir.

Sanığın lehine itirazda süre aranmaz.”

Anayasa Mahkemesi Önünde Bireysel Bașvuru Yolunu Düzenleyen 6216 Sayılı Kanun

Anayasa Mahkemesi önünde bireysel bașvuru yolunu düzenleyen 6216 sayılı Kanun’un ilgili hükümlerine ilișkin metin,

Uzun/Türkiye

((k.k.), No. 10755/13, §§ 25-27, 30 Nisan 2013) kararında yer almaktadır.

6216 sayılı Kanun’un 47. maddesine (bireysel bașvuru prosedürü) ve 48. maddesine (bireysel bașvuruların kabul edilebilirlik șartları ve incelenmesi) ilișkin metin,

Encü ve diğerleri/Türkiye

((k.k.), No.

49976/16, § 12, 10 Nisan 2018) kararında yer almaktadır.

Bu Kanun’un 47. maddesinin somut olaya ilișkin kısımları așağıdaki gibidir:

“(...)

5) Bireysel bașvurunun, bașvuru yollarının tüketildiği tarihten; bașvuru yolu öngörülmemișse ihlalin öğrenildiği tarihten itibaren otuz gün içinde yapılması gerekir. Haklı bir mazereti nedeniyle süresi içinde bașvuramayanlar, mazeretin kalktığı tarihten itibaren onbeș gün içinde ve mazeretlerini belgeleyen delillerle birlikte bașvurabilirler. Mahkeme, öncelikle bașvurucunun mazeretinin geçerli görülüp görülmediğini inceleyerek talebi kabul veya reddeder.

(...)”

Anayasa Mahkemesi İç Tüzüğü

12 Temmuz 2012 tarihinde Resmî Gazete’de yayımlanan İç Tüzüğün somut olaya ilișkin kısımları (yukarıda anılan

Encü

kararı, § 13) așağıdaki gibidir:

“Bașvuru Süresi ve Mazeret

MADDE 64- (1)

Bireysel bașvurunun, bașvuru yollarının tüketildiği tarihten, bașvuru yolu öngörülmemișse ihlalin öğrenildiği tarihten itibaren otuz gün içinde yapılması gerekir.

(2) Bașvurucu mücbir sebep veya ağır hastalık gibi haklı bir mazereti nedeniyle süresi içinde bașvurusunu yapamadığı takdirde, mazeretinin kalktığı tarihten itibaren onbeș gün içinde ve mazeretini belgeleyen delillerle birlikte bașvurabilir. Komisyonlar raportörlüğünce mazeretin kabulünün gerekip gerekmediği yönünde karar taslağı hazırlanır. Komisyon, öncelikle bașvurucunun mazeretinin geçerli görülüp görülmediğini inceleyerek mazereti kabul veya reddeder.

(3) Bașvurunun niteliğine uygun düștüğü takdirde mazeret ve kabul edilebilirliğe ilișkin tek bir taslak hazırlanıp bu iki husus birlikte karara bağlanabilir. (...)”

Anayasa Mahkemesinin İlgili İçtihadı

Anayasa Mahkemesinin, bireysel bașvurunun olağan hukuk yollarının tüketilmesinden itibaren otuz gün içinde yapılabileceğine ilișkin kuralın uygulanmasına ilișkin içtihadı așağıdaki gibi özetlenebilir.

Anayasa Mahkemesi,

Rafet

Ünal

(No. 2013/1610, 13/6/2013) kararında, 6216 sayılı Kanun’un 47. maddesinin 5. fıkrasına ve İç Tüzüğün 64. maddesinin 1. fıkrasına dayanarak, iç hukuk yollarının Yargıtay’ın Ağır Ceza Mahkemesi kararını onadığı 22 Kasım 2012 tarihinde tüketildiğini belirmiștir. Bu davada, davacı, Ceza Muhakemesi Kanunu’nun 308. maddesine dayanarak, 13 Aralık 2012 tarihinde Yargıtay kararının düzeltilmesi için Yargıtay Cumhuriyet Bașsavcılığına bașvuruda bulunmuștur. Anayasa Mahkemesi, bașvuranın Yargıtay’ın kararından 13 Aralık 2012 tarihinde haberdar olduğunu ancak bireysel bașvurusunu, iç hukuk yollarının tüketilmesinden otuz günlük süre geçtikten sonra, 27 Șubat 2013 tarihinde yaptığı gerekçesiyle süresinden sonra yapılmıș olması nedeniyle bireysel bașvuruyu reddetmiștir.

Anayasa Mahkemesi,

İlyas

Türedi

(No. 2013/1999, 9/1/2014) kararında, herhangi bir iç hukuk yolunun öngörülmediği durumlarda, bireysel bașvuruda bulunmak için otuz günlük sürenin ilgilinin ihtilaf konusu karardan haberdar olduğu tarihten itibaren ișlemeye bașlayacağını belirtmiștir.

Anayasa Mahkemesi, 6216 sayılı Kanun’un 47. maddesinin 5. fıkrasına ve İç Tüzüğün 64. maddesinin 1. fıkrasına dayanarak, bireysel bașvurunun nihai kararın tebliğ edilmesinden itibaren otuz günden fazla bir süre geçtikten sonra yapıldığını tespit ederek, süresinden sonra sunulması nedeniyle bașvuruyu reddetmiștir. Anayasa Mahkemesi, otuz günlük sürenin, bașvuranın Yargıtay’ın 8 Kasım 2012 tarihli kararını öğrenmiș olabileceği en geç tarih olan 15 Kasım 2012 tarihinde ișlemeye bașladığını belirtmiștir. Oysa bașvuran 31 Ocak 2013 tarihinde bireysel bașvuruda bulunmuștur, bu tarih Yüksek Mahkemeye göre iç hukuk yollarının tüketilmesinden itibaren otuz günü geçmektedir.

Anayasa Mahkemesi,

Ali Kaya ve diğerleri

(No. 2013/1999, 9 Ocak 2014) kararında, bireysel bașvuruda bulunmak için otuz günlük sürenin ihtilaf konusu kararın ilgiliye tebliğ edildiği tarihte ișlemeye bașladığını belirtmiștir.

Bu davada, Anayasa Mahkemesi, kendisine yapılan bireysel bașvurunun iç hukukta nihai kararın tebliğ edilmesinden itibaren otuz günden fazla bir süre geçtikten sonra yapıldığını belirterek, söz konusu bașvuruyu süresinden sonra yapılması nedeniyle reddetmiștir. Anayasa Mahkemesi, otuz günlük sürenin Yargıtay kararının davacının temsilcisine tebliğ edildiği tarihte ișlemeye bașladığını belirtmiștir. Anayasa Mahkemesi, 7201 sayılı Tebligat Kanunu’nun 11. maddesi uyarınca, temsilciler tarafından takip edilen davalarda, tebligatın temsilcilere yapılması gerektiğini ve bireysel bașvuruda bulunmak için öngörülen sürelerin bu tebligat tarihinden itibaren ișlemeye bașladığını belirtmiștir.

Anayasa Mahkemesi,

Özgür

Çapkın

(No. 2014/2546, 30/12/2014) kararında, 6216 sayılı Kanun’un 47. maddesinin 5. fıkrasına ve İç Tüzüğün 64. maddesinin 1. fıkrasına dayanarak ve iç hukukun ceza davasında verilen kararların tebliğ edilmesini öngörmediğini hatırlatarak, ilgilinin nihai kararın içeriğini öğrendiği tarihin dikkate alınması gerektiğini, bu tarihinin bu davada olduğu gibi tebligat tarihi, Yargıtay tarafından durușmanın yapılması durumunda kararın açıklandığı tarihin; mahkûmiyet durumunda hapis cezasının infazı için ilgilinin yakalandığı tarihin; müddetnamenin ya da para cezasının ödeme emrinin tebliğ tarihinin veya dava dosyasının bir nüshasının alındığı tarihin olabileceğini belirtmiștir. Mevcut durumda, Yargıtay’ın 26 Kasım 2013 tarihli kararı, 24 Aralık 2013 tarihinde ilk derece mahkemesinin dosyasına eklenmiștir. Bu amaçla görevlendirilen davacının temsilcisi, 27 Aralık 2013 tarihinde dosyada bulunan belgelerin nüshasını almıștır. Anayasa Mahkemesi, ilgilinin Yargıtay’ın kararını 27 Aralık 2013 tarihinde öğrendiğini ancak otuz günden fazla bir süre geçtikten sonra 27 Șubat 2014 tarihinde bireysel bașvuru yaptığını belirtmiștir.

Anayasa Mahkemesi,

B.L.B.

(No. 2013/4690, 25/2/2016) davasında,

davacının nihai kararın dava dosyasına eklendiği tarihi öğrenmek için ilk derece mahkemesi kalemi nezdinde gereken özeni göstermesi gerektiğini belirmiștir. Anayasa Mahkemesi, bașvuranların veya avukatının, ilk derece mahkemesi kaleminden nihai kararın bir nüshasını almak için belirli bir özenle hareket etmesi gerektiğini değerlendirmiștir. Bu bağlamda, Anayasa Mahkemesi, bu kuralı sınırlayıcı bir șekilde yorumlamamak için davacının ve/veya temsilcisinin özen gösterme görevini mahkemeye erișim hakkıyla birlikte göz önünde bulundurmuștur.

HUKUKİ DEĞERLENDİRME

Bașvuran, Anayasa Mahkemesinin, yalnızca nihai karar tarihinden itibaren otuz gün içinde bireysel bașvuruda bulunulabileceği yönündeki kuralı uygulama șeklinin kendisini Sözleșme’nin 6. maddesi anlamında mahkemeye erișim hakkından yoksun bıraktığını ileri sürmektedir. Bașvuran özellikle, Anayasa Mahkemesinin söz konusu sürenin ișlemeye bașladığı tarihi belirleme șekline itiraz etmektedir (

dies a quo

).

Tarafların İddiaları

Hükümet, yürürlükte olan iç hukuk kurallarına ve Anayasa Mahkemesinin ilgili içtihadına atıfta bulunarak, bir bașvuranın iç hukuk yollarının tüketildiği tarihten itibaren otuz gün içinde bireysel bașvuruda bulunması gerektiğini belirtmektedir. Hükümet, ceza davasında verilen karara karșı yapılan düzeltme talebinin, kullanılması gereken olağan bir bașvuru yolu teșkil etmeyen, olağanüstü bir hukuk yolu olduğunu belirtmektedir. Hükümet, bu hukuk yolunun kullanılmasının Anayasa Mahkemesine bireysel bașvuruda bulunulması için bașlayan otuz günlük süreyi durdurmadığını eklemektedir.

Bașvuran, Hükümetin iddialarına itiraz etmekte ve kendi iddialarını yinelemektedir.

B. Mahkemenin Değerlendirmesi

Bașvuran, Anayasa Mahkemesi’nin bireysel bașvurunun, nihai karar tarihinden itibaren otuz gün içinde yapılabileceği kuralına ilișkin yorumunun kendisini mahkemeye erișim hakkından yoksun bıraktığını ileri sürmektedir. Bașvuran, bu otuz günlük sürenin çok kısa olduğunu ya da bu sürenin Anayasa Mahkemesine bireysel bașvuru bulunmak için tek bașına bir engel teșkil ettiğini iddia etmemektedir. Bașvuran yalnızca, Anayasa Mahkemesinin söz konusu sürenin bașlangıç tarihini (

dies a quo)

belirleme șekline itiraz etmektedir.

Mahkeme, öncelikle mahkemeye erișim hakkı bakımından (

Nicolae Virgiliu Tănase/Romanya

[BD], No. 41720/13, § 195, AİHM 2010), daha önce

Uzun

(yukarıda anılan karar, §§ 54-58) davasında Anayasa Mahkemesine erișilebilirlik hususunu incelediğini hatırlatmaktadır. Mahkeme bu kararda, Anayasa Mahkemesi nezdinde bireysel bașvurunun erișilebilirliğinin, uyulması gereken usul konusunda herhangi bir sorun teșkil etmediği sonucuna varmıștır.

Mahkeme ardından, tarafların görüșlerinden ve dosyada bulunan belgelerden, yerel mahkemeler önünde avukatları tarafından temsil edilen bașvuranın, 5 Haziran 2013 tarihinde verilen Yargıtay kararının içeriğinden en geç 11 Haziran 2013 tarihi itibariyle bilgi sahibi olduğunun anlașıldığını kaydetmektedir. Nitekim bașvuranın avukatlarından biri olan Mehmet İstanbullu, 11 Haziran 2013 tarihinde, Ceza Muhakemesi Kanunu’nun 308. maddesine dayanarak, bu kararın düzeltilmesi için Yargıtay Cumhuriyet Bașsavcılığına bașvuruda bulunmuștur. Mahkeme, bu hukuk yolunun, taraflar için doğrudan erișilebilir olmayan olağanüstü bir hukuk yolu olduğunu hatırlatmaktadır (

Bolkan Akçiçek/Türkiye

(k.k.), No. 40965/10, 18 Ekim 2011). Mahkeme, bașvuranın, kendisi önünde bașvuruda bulunduğu sırada, avukatları tarafından kullanılan bu hukuk yolundan kendisini haberdar etmediğini kaydetmektedir. Bașvuru yapıldığı sırasında bildirilmeyen bu bilgi, davanın özüyle ilgilidir ve bașvuran Sözleșme’nin 35. maddesinin 1. fıkrası anlamında, bașvurunun kabul edilebilirliğiyle ilgili olan bu bilgiyi neden sunmadığı açıklamamaktadır (

Gross/İsviçre

[BD], No. 67810/10, §

28, AİHM 2014).

Ancak Mahkeme buna rağmen olgusal unsurları ve bașvuranın hukuki iddialarını incelemesinin ardından, Anayasa Mahkemesinin, 6216 sayılı Kanun’un 47. maddesinin 5. fıkrası ve kendi İç Tüzüğü’nün 64. maddesinin 1. fıkrası uyarınca, bașvuranın Yargıtay’ın kararından haberdar olduğu tarihten itibaren otuz gün içinde bireysel bașvuru yolunu kullanmadığı gerekçesiyle reddettiğini tespit etmektedir. Mahkeme, Anayasa Mahkemesinin içtihadından (

Özgür

Çapkın,

No. 2014/2546, 30/12/2014), Yargıtay tarafından ceza davasında verilen kararlarla ilgili olarak, ilgilinin kararın içeriğinden haberdar edildiği tarihin dikkate alınması gerektiğini gözlemlemektedir. Anayasa Mahkemesi, olası farklı tarihleri belirterek, Yargıtay tarafından ceza davasında bir karar verildiğinde ve bir durușma yapıldığında, kararın açıklandığı tarihin söz konusu sürenin bașlangıç noktasını teșkil ettiği değerlendirilmiștir.

Ayrıca Anayasa Mahkemesinin içtihadından, ceza yargılamalarında Yüksek Mahkemenin her zaman ilgili kișinin Yargıtay kararından haberdar olduğu tarihi otuz günlük sürenin bașlangıç noktasının belirlenmesinde dikkate aldığı, Ceza Muhakemesi Kanunu’nun 308. maddesi tarafından öngörülen olağanüstü hukuk yolunun olası kullanımının bu bağlamda herhangi bir rol oynamadığı anlașılmaktadır (

Rafet

Ünal

, No. 2013/1610, 13/6/2013).

Yukarıda belirtilenler ıșığında, Mahkeme, keyfi veya hukuki kesinlik ilkesinin ihlali olarak değerlendirilemeyecek olan Anayasa Mahkemesinin bu içtihadını sorgulayabilecek nitelikte geçerli hukuki olguların veya iddiaların bulunmadığını değerlendirmektedir. Mahkeme,

Anayasa Mahkemesine bireysel bașvuruda bulunmak isteyenlerin bu konuya ilișkin öngörülen süreler ve usuller içinde hareket etmeleri gerektiğini hatırlatmaktadır. Bașvuranın iddialarının aksine, Mahkeme, Anayasa Mahkemesi tarafından kendi usul kurallarının uygulanmasına ilișkin herhangi yorum hatasının (yukarıda anılan

Encü

kararı, § 24) veya ceza yargılamalarında Yargıtay tarafından verilen kararlara karșı bireysel bașvuruda bulunmak için bașlatılan otuz günlük sürenin bașlangıç tarihinin belirlenmesine ilișkin olarak Anayasa Mahkemesi tarafından verilen kararlarda içtihat farklılığının ya da uyușmazlığının bulunmadığını değerlendirmektedir. Dolayısıyla, bașvuran kendi davasında Anayasa Mahkemesinin ișleyișine ilișkin ulusal hukuk ve usul kurallarının yorumunun mahkemeye erișim hakkını ihlal ettiğini makul bir șekilde ileri sürememiștir.

Bu nedenle Mahkeme, bașvuranın Anayasa Mahkemesi önündeki bireysel bașvurusunun süresinden sonra yapılmıș olması nedeniyle reddedilmesinin, bașvuranın kendi ihmalinden kaynaklandığı sonucuna varmaktadır. Sonuç olarak, bașvurunun Sözleșme’nin 35. maddesinin 1. ve 4. fıkraları uyarınca iç hukuk yollarının tüketilmemesi nedeniyle reddedilmesi gerekmektedir.

Bu gerekçelerle, Mahkeme, oy birliğiyle,

Bașvurunun kabul edilemez olduğuna

karar vermiștir.

İșbu karar, Fransızca dilinde tanzim edilmiș olup, 19 Aralık 2019 tarihinde yazılı olarak bildirilmiștir.

Hasan Bakırcı

Valeriu Grițco

Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Bașkan