E.H. împotriva Franței

Comunicat la 27 noiembrie 2019 CINCICEA SECȚIUNE Cerere nr. 39126/18 E.H. împotriva Franței formulată la 14 septembrie 2018 Reclamantul, resortisant marocan, a fost plasat în arie de așteptare la aeroportul din Regisy-Charles de Gaulle în 2018. Cererea sa de intrare pe teritoriu în vederea depunerii unei cereri de azil a fost respinsă ca fiind în mod vădit nefondată. Același lucru s-a întâmplat și cu cererea sa de azil la câteva zile mai târziu într-un centru de detenție administrativă și tratată în conformitate cu procedura prioritară. Prin urmare, reclamantul a fost redirecționat către țara sa de origine. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că expulzarea sa către Maroc a expus unui risc de a fi supusă unor tratamente inumane sau degradante.

Invocând apoi art. 3 coroborat cu art. 13 din Convenție, a invocat o deficiență de eficiență a acțiunii prevăzute de articolul L. 213-9 din Codul intrării și șederii străinilor și al dreptului de azil, având în vedere condițiile materiale și temporale ale exercitării acestuia. Pe de altă parte, acesta se plânge că nu a beneficiat de o cale de atac eficientă pentru a-și exercita vocația prevăzută la art. 3, în defavoarea art. 13 din Convenție, din cauza procesării cererii sale de azil în procedură prioritară, în timp ce … Având în vedere circumstanțele menționate de solicitant, ar trebui să se considere că trimiterea sa către Maroc a dus la un risc real de tratament în conformitate cu art. 3 din Convenție?

Reclamantul a avut la dispoziție o acțiune efectivă pentru a susține acuzațiile care intră sub incidența art. 3 din Convenție, așa cum prevede art. 13 din Convenție?

În special, având în vedere circumstanțele de timp și de loc de introducere și de pregătire a cererii de azil în zona de înălțare și a cererii în fața instanței administrative, reclamantul a beneficiat, în practică, de o cale de atac eficientă În ceea ce privește, pe de o parte, procedura de acordare a azilului în detenție, acțiunea în fața ÕOFPRA constituie, în circumstanțele din speță, o acțiune efectivă în sensul jurisprudenței Curții, având în vedere faptul că procedura prioritară a fost aplicată având în vedere circumstanțele la care se referă întrebarea anterioară (2. (a)), decizia de a trata cererea de azil a reclamantului în conformitate cu procedura prioritară, în singurul motiv că aceasta a avut loc la câteva zile de la respingerea celei prezentate inițial în zona de așteptare, ceea ce l-a privat de o acțiune suspensivă în fața Curții naționale a dreptului de azil împotriva respingerii celei de a doua cereri, este compatibilă cu cerințele art. 13 din Convenție?

În ceea ce privește, pe de altă parte, o eventuală cale de atac în fața instanțelor administrative, se poate considera că acțiunea în anulare îndreptată împotriva statului francez pentru a contesta Ö Õ Õ , în conformitate cu art. 3, este o cale de atac efectivă în sensul Õ articolul

Communiquée le 27 novembre 2019

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 39126/18 E.H. contre la France introduite le 14 septembre 2018 Le requérant, ressortissant marocain, fut placé en zone d’attente à l’aéroport de Roissy-Charles de Gaulle en 2018. Sa demande d’entrée sur le territoire en vue de présenter une demande d’asile fut rejetée comme manifestement mal fondée. Il en fut de même de sa demande d’asile formulée quelques jours plus tard en centre de rétention administrative et traitée selon la procédure prioritaire. En conséquence, le requérant fut réacheminé vers son pays d’origine. GRIEFS Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de ce que son expulsion vers le Maroc l’a exposé à un risque de subir des traitements inhumains ou dégradants.

Invoquant ensuite l’article 3 combiné à l’article 13 de la Convention, il allègue un défaut d’effectivité du recours prévu par l’article L. 213-9 du code de l’entrée et du séjour des étrangers et du droit d’asile, eu égard aux conditions matérielles et temporelles de son exercice. Il se plaint par ailleurs de ne pas avoir bénéficié d’un recours effectif pour faire valoir son grief tiré de l’article 3, au mépris de l’article 13 de la Convention, en raison du traitement de sa demande d’asile en procédure prioritaire, alors qu’il s’agissait pourtant d’une première demande initialement présentée dès son arrivée à l’aéroport.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Eu égard aux circonstances évoquées par le requérant, doit-on considérer que son renvoi vers le Maroc lui a fait courir un risque réel de traitements contraires à l’article 3 de la Convention ? 2. Le requérant avait-il à sa disposition un recours effectif pour faire valoir le grief allégué relevant de l’article 3 de la Convention, comme l’exige l’article 13 de la Convention ? a) En particulier, compte tenu des circonstances de temps et de lieu d’introduction et de préparation de la demande d’asile en zone d’attente et de la requête devant le tribunal administratif, le requérant a-t-il bénéficié, en pratique, d’un recours effectif ? b) Concernant, d’une part, la procédure d’asile en rétention, le recours devant l’OFPRA constitue-t-il, dans les circonstances de l’espèce, un recours effectif au sens de la jurisprudence de la Cour compte tenu du fait que la procédure prioritaire a été appliquée ? Au regard des circonstances auxquelles se réfère la question précédente (2. a)), la décision de traiter la demande d’asile du requérant selon la procédure prioritaire, au seul motif qu’elle était intervenue quelques jours après le rejet de celle initialement présentée en zone d’attente, ce qui le privait d’un recours suspensif devant la Cour nationale du droit d’asile contre le rejet de cette seconde demande,

est-elle compatible avec les exigences de l’article 13 de la Convention ? c) Concernant, d’autre part, un recours éventuel devant les juridictions administratives, peut-on considérer que le recours en annulation dirigé contre l’obligation de quitter le territoire français pour contester le grief présenté sous l’angle de l’article 3 est un recours effectif au sens de l’article 13 ?