Gerber împotriva Slovaciei

Comunicat la 29 noiembrie 2019 THIRD SECTION Cererea nr. 14661/17 Jason Scott GERBER împotriva Slovaciei depusă la 11 februarie 2017 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă, mai ales la dreptul de acces al reclamantului la Curtea Constituțională. Prin hotărârea din urmă nr. I. ÚS 370/2016 din 8 Iunie 2016 (servită la 11 august 2016), plângerea constituțională a reclamantului care a contestat, în principal, durata procedurii privind o măsură preliminară privind custodia și drepturile de vizită ale reclamantului față de copiii săi au fost respinse ca fiind că nu respectă cerințele formale.

Curtea Constituțională a considerat că, într-o situație în care autoritatea care însoțește plângerea constituțională a împuternicit un birou de avocat (persoană juridică) să acționeze în numele reclamantului și în care reprezentantul autorizat al acestui birou a fost suspendat ulterior în exercitarea activităților sale de avocat, reclamantul ar fi trebuit să prezinte un nou formular de autoritate care să împuterească un alt avocat. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plâng că a fost privat de acces la Curtea Constituțională din cauza unei aplicări excesiv de formaliste și neprevăzute a normelor procedurale.

El susține că, așa cum se menționează în plângerea sa constituțională și în formularul de autoritate, el a fost reprezentat de un birou de avocat în calitate de persoană juridică (acționând, la momentul hotărârii Curții Constituționale, printr-un nou reprezentant autorizat care a fost, de asemenea, avocat), care a respectat Legea Curții Constituționale și Legea privind avocatul. Reclamantul se plânge în continuare, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, despre lungimea excesivă a procedurii privind măsura preliminară, care a constituit, de asemenea, o încălcare a dreptului său de a respecta viața de familie în temeiul articolului 8 din Convenție și, în temeiul articolului 13 din Convenție, despre ineficacitatea plângerii constituționale.

1 din Convenția, în cadrul șefului său civil, aplicabil procedurii dinaintea Curții Constituționale, având în vedere că, în plângerea sa față de aceasta din urmă, reclamantul s-a plângut în principal de durata procedurii dinaintea instanțelor obișnuite, din cauza căreia Curtea Constituțională i-ar fi putut acorda satisfacție financiară (a se vedea mutatis mutandis Mikolaj și Mikolajová c. Slovacia) , nr. 68561/01, §§ 37, 29 noiembrie 2005)? În cazul în care reclamantul a avut acces la Curtea Constituțională, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, având în vedere că plângerea sa constituțională a fost respinsă fără a fi fost examinată cu privire la fondul, deși a fost reprezentat în mod corespunzător de un birou de procuror?

Presupunând că reclamantul poate fi considerat ca fiind epuizat de căile de recurs interne în ceea ce privește plângerea sa cu privire la durata procedurii privind măsura preliminară (n. 37P/325/2013), a fost durata acestor proceduri civile în încălcarea cerințelor de „tempă rațională” de la art. 6 § 1 din Convenție? Durata procedurii cu privire la măsura preliminară de mai sus, în circumstanțele particulare ale cauzei, a fost încălcată, de asemenea, de art. 8 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Bergmann c. Republica Cehă, nr. 8857/08, § 39, 27 octombrie 2011)?

Communicated on 29 November 2019

THIRD SECTION

Application no. 14661/17 Jason Scott GERBER against Slovakia lodged on 11 February 2017

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns, above all, the applicant’s right of access to the Constitutional Court. By the latter’s decision no. I. ÚS 370/2016 of 8 June 2016 (served on 11 August 2016), the applicant’s constitutional complaint challenging mainly the length of the proceedings on a preliminary measure concerning the custody and the applicant’s visiting rights to his children was rejected as not complying with formal requirements. The Constitutional Court considered that, in a situation where the authority form accompanying the constitutional complaint empowered an attorney office (legal person) to act on the applicant’s behalf and where the authorised representative of that attorney office had later been suspended in the exercise of her activities of attorney, the applicant should have submitted a new authority form empowering another attorney.

Under Article 6 § 1 of the Convention, the applicant complains that he was deprived of access to the Constitutional Court due to an excessively formalistic and unforeseeable application of procedural rules. He asserts that, as stated in his constitutional complaint and the authority form, he was represented by an attorney office as a legal person (acting, at the time of the Constitutional Court’s decision, through a new authorised representative who was also an attorney), which complied with the Constitutional Court Act and the Advocacy Act. The applicant further complains, under Article 6 § 1 of the Convention, about the excessive length of the proceedings on the preliminary measure, which also amounted to a violation of his right to respect for family life under Article 8 of the Convention, and, under Article 13 of the Convention, about the ineffectiveness of the constitutional complaint.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was Article 6 § 1 of the Convention under its civil head applicable to the proceedings before the Constitutional Court, given that in his complaint to the latter the applicant mainly complained about the length of the proceedings before the ordinary courts, on account of which the Constitutional Court could have granted him financial satisfaction (see, mutatis mutandis , Mikolaj and Mikolajová v. Slovakia , no. 68561/01, §§ 36 ‑ 37, 29 November 2005)? 2. If so, did the applicant have access to the Constitutional Court, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention, given that his constitutional complaint was rejected without having been examined on the merits although he was duly represented by an attorney office?

3. Assuming that the applicant can be considered as having exhausted domestic remedies with regard to his complaint about the length of the proceedings on the preliminary measure (no. 37P/325/2013), was the length of these civil proceedings in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention? 4. Did the length of the proceedings on the above preliminary measure amount, in the particular circumstances of the case, also to a violation of Article 8 of the Convention (see, mutatis mutandis, Bergmann v. the Czech Republic , no. 8857/08, § 39, 27 October 2011)?