- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 22 iulie 2021
- Stat pârât
- SVK
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Mudr. Vladimír Gergel, S.R.O. împotriva Slovaciei
Traducere în română Auto
Prima secțiune CAUZĂ DE MUDR. VLADIMÍR GERGEL, S.R.O. v. SLOVAKIA (Depunerea nr. 48858/20) HOTĂRÂREA Strasburg 22 iulie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul MUDr. Vladimír Gergel, s.r.o. v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca compusă din: Erik Wennerström, președinte, Lorena Schembri Orland, Ioannis Ktistakis, judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct interimar al secțiunii, după ce a deliberat în privat la 1 iulie 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Slovaciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (“Convenția”) din 26 octombrie 2020. Reclamantul, o companie privată cu sediul său înregistrat în Slovacia, a fost reprezentat de dl O. Urban, un avocat care practică în Bratislava.
Guvernul Republicii Slovace (“ Guvernul”) a primit notificarea cererii. Detaliile și informațiile referitoare la cerere ale societății reclamante sunt prezentate în tabelul anexat. Societatea reclamantă se plângea de lungimea excesivă a procedurii civile nr. 23 Cr 22/2016 în fața Curții de District Bratislava V. („curtea de district”). Procedura impugnată a început la 27 În septembrie 2016, în ceea ce privește acțiunile societății reclamante și, pe baza informațiilor disponibile Curții, acestea sunt încă în așteptare la nivel de primă instanță pentru partea cu privire la costurile. În hotărârea sa nr. II. ÚS 316/2020 din 24 septembrie 2020, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a dreptului societății reclamante la o audiere într-un timp rezonabil, a ordonat instanței de district să procedeze fără întârziere și a acordat societății reclamante 500 euro (EUR) în compensare.
În urma hotărârii Curții Constituționale, instanța de district a emis hotărârea privind fondul la 12 octombrie 2020 (finală la 11 noiembrie 2020) și a hotărârii sale privind costurile la 25 ianuarie 2021. La 24 februarie 2021, societatea reclamantă a recursat împotriva acesteia decizia anterioară. Societatea reclamantă s-a plâns că durata procedurii civile în cauză era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” și că satisfacția echitabilă acordată de Curtea Constituțională era insuficientă.
„În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Guvernul a susținut că în ceea ce privește perioada procedurii examinate de Curtea Constituțională, care este până la 24 Septembrie 2020, societatea reclamantă nu mai putea fi considerată „victima” având în vedere recunoașterea explicită a încălcării de către Curtea Constituțională, efectul accelerator al hotărârii sale și compensarea financiară acordată. În ceea ce privește perioada procedurii în urma hotărârii Curții Constituționale (și privind costurile), societatea reclamantă nu a reușit, în opinia Guvernului, să prezinte o nouă plângere constituțională și, prin urmare, să epuizeze căile de recurs interne.
10. Curtea observă că, în cazul în cauză, statutul societății reclamante în calitate de „victim” depinde de faptul că recursul acordat la nivelul intern era adecvat și suficient, având în vedere art. 41 din Convenție. Această chestiune se determină în funcție de principiile stabilite în temeiul jurisprudenței Curții (a se vedea Scordino c. Italia (nu). [GC], nr. 36813/97, §§ 178-213, ECHR 2006 V, și Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 V). 11. La examinarea părții relevante ale procedurii, la 24 septembrie 2020, procedura a durat aproape patru ani înainte de o singură instanță judiciară.
Curtea Constituțională a acordat societății reclamante 500 EUR în compensație, care este mai puțin de 25% din ceea ce Curtea ar atribui în general într-o situație similară într-un caz slovac (a se vedea Šidlová c. Slovacia , nr. 50224/99 , § 58, 26 septembrie 2006; Kuril c. Slovacia , nr. 63959/00 , § 36, 3 octombrie 2006; și Solárová și alții c. Slovacia , nr. 77690/01, § 40, 5 De la hotărârea Curții Constituționale, procedurile au fost în așteptare de aproximativ opt luni (inclusiv partea privind costurile) și pe baza informațiilor disponibile Curții, acestea nu au fost încă încheiate. În aceste circumstanțe, recursul obținut de societatea reclamantă la nivel intern trebuie considerat insuficient (a se vedea Scordino (nr. 1) §§ 205-206 și 214-215.
Societatea reclamantă poate, în consecință, pretinde că este încă o „victă” a unei încălcări a cerinței de „templă rezonabilă” și că obiecția Guvernului în acest sens ar trebui respinsă. 12. Curtea observă, de asemenea, că Curtea Constituțională a ordonat în mod explicit instanței de district să procedeze fără întârziere la cazul societății reclamantă. În aceste circumstanțe, societatea reclamantă nu a fost, de asemenea, obligată, în sensul articolului 35 § 1 din Convenție, să depună o nouă plângere constituțională dacă a fost de părere că instanța de district nu a respectat acest ordin (a se vedea Kuril , citat mai sus § 37). 13. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 27 Septembrie 2016 și nu s-a încheiat încă.
A durat mai mult de patru ani și jumătate. 14. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 15. În cazul principal al lui Obluk v. Slovakia (nr. 69484/01, 20 septembrie 2006), Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. 16. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național.
Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 17. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 18. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 19. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Obluk v. Slovacia, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.
20. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că prezenta cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurii civile; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească societății reclamante, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 22 iulie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Erik Wennerström Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitarea depunerii de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul de înregistrare Numele și locația Reprezentantului Începutul procedurii Încheierea procedurii Niveluri totale de jurisdicție Curtea internă Numărul de dosar Atribuții interne (în euro) Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 48858/20 26/10/2020 MUDR. VLADIMÍR GERGEL, S.R.O. 2006 Ondrej Urban Bratislava 26/09/2016 în așteptare de peste 4 ani și 8 luni 1 nivel de jurisdicție Curtea Constituțională II.
SUA 316/2020 500 2,800 250 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil reclamantului [2], în plus, orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.
FIRST SECTION
CASE OF MUDR. VLADIMÍR GERGEL, S.R.O. v. SLOVAKIA (Application no. 48858/20) JUDGMENT STRASBOURG 22 July 2021 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of MUDr. Vladimír Gergel, s.r.o. v. Slovakia, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Erik Wennerström, President, Lorraine Schembri Orland, Ioannis Ktistakis, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 1 July 2021, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Slovakia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 26 October 2020.
The applicant, a private company with its registered seat in Slovakia, was represented by Mr O. Urban, a lawyer practising in Bratislava.
The Government of the Slovak Republic (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant company’s details and information relevant to the application are set out in the appended table. 5 . The applicant company complained of the excessive length of civil proceedings no. 23 Cr 22/2016 before the Bratislava V. District Court (“the district court”). The impugned proceedings started on 27 September 2016 upon the applicant company’s action and, based on the information available to the Court, they are still pending at the first instance level for the part concerning the costs.
In its judgment no. II. ÚS 316/2020 of 24 September 2020, the Constitutional Court found a violation of the applicant company’s right to a hearing within a reasonable time, ordered the district court to proceed without delay and awarded the applicant company 500 euros (EUR) in compensation.
Following the Constitutional Court’s judgment, the district court issued the judgment on the merits on 12 October 2020 (final on 11 November 2020) and its decision on the costs on 25 January 2021. On 24 February 2021 the applicant company appealed against the latter decision. The proceedings are pending. THE LAW
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
8. The applicant company complained that the length of the civil proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement and that the just satisfaction awarded by the Constitutional Court had been insufficient. It relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”
The Government submitted that in respect of the period of the proceedings examined by the Constitutional Court, that is until 24 September 2020, the applicant company could no longer be considered a “victim” given the explicit acknowledgement of the violation by the Constitutional Court, the acceleratory effect of its judgment and the financial compensation awarded. As for the period of the proceedings following the Constitutional Court’s judgment (and relating to the costs), the applicant company had, in the Government’s view, failed to lodge a fresh constitutional complaint and thereby exhaust domestic remedies.
The Court observes that in the present case the applicant company’s status as a “victim” depends on whether the redress afforded to it at the domestic level was adequate and sufficient having regard to Article 41 of the Convention. This issue falls to be determined in the light of the principles established under the Court’s case law (see Scordino v. Italy (no. 1) [GC], no. 36813/97, §§ 178-213, ECHR 2006 ‑ V, and Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V).
At the time of the Constitutional Court’s examination of the relevant part of the proceedings, on 24 September 2020, the proceedings had lasted almost four years before a single judicial instance. The Constitutional Court awarded the applicant company EUR 500 in compensation, which is less than twenty-five percent of what the Court would generally award in a similar situation in a Slovakian case (see Šidlová v. Slovakia , no. 50224/99, § 58, 26 September 2006; Kuril v. Slovakia , no. 63959/00, § 36, 3 October 2006; and Solárová and Others v. Slovakia , no. 77690/01, § 40, 5 December 2006). Since the Constitutional Court’s judgment, the proceedings have been pending for some eight months (including the part on the costs) and based on the information available to the Court, they have still not been completed. In these circumstances, the redress obtained by the applicant company at the domestic level must be considered as insufficient (see Scordino (no. 1) , cited above, §§ 205-206 and 214-215). The applicant company can accordingly still claim to be a “victim” of a breach of the “reasonable time” requirement and the Government’s objection in this respect should be dismissed.
The Court further observes that the Constitutional Court explicitly ordered the district court to proceed with the applicant company’s case without further delay. In these circumstances, the applicant company was also not required, for the purpose of Article 35 § 1 of the Convention, to file a fresh constitutional complaint if it was of the opinion that the district court had failed to comply with that order (see Kuril , cited above, § 37).
The period to be taken into consideration began on 27 September 2016 and has not yet ended. It has lasted more than four and a half years.
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
In the leading case of Obluk v. Slovakia (no. 69484/01, 20 September 2006), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
18. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Obluk v. Slovakia, cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant company, within three months, the amounts indicated in the appended table; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 22 July 2021, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Erik Wennerström Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of registration Representative’s name and location Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Domestic court File number Domestic award (in euros) Amount awarded for pecuniary and non ‑ pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 48858/20 26/10/2020
MUDR. VLADIMÍR GERGEL, S.R.O.
2006 Ondrej Urban Bratislava 26/09/2016 pending More than 4 years and 8 months 1 level of jurisdiction Constitutional Court II. US 316/2020 500 2,800 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.