BUZOIANU v. ROMANIA

Comunicat la 29 noiembrie 2019 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 44595/15 Constantin BUZOIANU împotriva României depusă la 1 septembrie 2015 OBIECTUL CAUZEI Cererea a fost originară de încheierea presupusă ilegală a serviciului reclamantului în calitate de membru și de președinte al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru nerespectarea sa atribuțiilor profesionale în urma deciziei camerelor aderate a Parlamentului român la 16 octombrie 2012, un an după numirea sa în această poziție pentru un termen de cinci ani. Reclamantul a susținut, în temeiul articolului 6 din Convenție, că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat deoarece nu a putut avea contestația sa împotriva deciziei Parlamentului român din 16 octombrie 2012, examinată cu privire la fondurile de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege, având în vedere că (i), pe de o parte, instanțele obișnuite și-au respins contestația împotriva acestei decizii, deoarece aceasta a putut fi examinată exclusiv prin intermediul unei provocări constituționale și (ii), pe de altă parte, Curtea Constituțională și-a respins contestația constituțională împotriva deciziei ca fiind inadmisibilă deoarece legislația română nu prevedea un drept de cerere individuală la Curtea Constituțională. Reclamantul a afirmat, în temeiul articolului 13 din Convenție, că procedura inițiată de el în fața instanțelor interne obișnuite și a Curții Constituționale nu i-a furnizat o soluție eficace pentru presupusa încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 6. 13 din Convenția adoptată în comun, reclamantul a susținut că nu a fost furnizat niciun remediu judiciar care să-l permită să pună în pericol încetarea ilegală a ocupării forței de muncă prin decizia Parlamentului român din 16 octombrie 2012, care avea efecte negative de natură pecuniară și morală pentru el. art. 6 din Convenție se aplică, sub șeful său civil, faptelor prezentului caz? În cazul în care, așadar, dreptul reclamantului de a avea acces la instanță în temeiul articolului 6 din Convenția a fost încălcat de autoritățile interne pentru că nu ar putea avea contestația împotriva hotărârii Parlamentului român din 16 octombrie 2012 examinate cu privire la meritul de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege? Procedura introdusă de reclamant în fața instanțelor naționale obișnuite și a Curții Constituționale împotriva hotărârii Parlamentului românesc din 16 octombrie 2012 i-a furnizat o soluție eficace pentru presupusa încălcare a drepturilor convenției sale în temeiul articolului 6, astfel cum este necesar în temeiul articolului 13 din convenție? art. 8 din Convenție se aplică faptelor prezentului caz (a se vedea mutatis mutandis Denisov c. Ukra ine [GC], nr. 76639/11, 25 Septembrie 2018)? În cazul în care a existat o încălcare a drepturilor reclamantului asupra vieții private și a unui remediu eficace garantat de articolele 8 și 13 din Convenție, în măsura în care sistemul juridic intern nu a furnizat reclamantului protecția judiciară adecvată și un remediu intern eficace împotriva presupusei încetare ilegală a ocupării forței de muncă?

Communicated on 29 November 2019

FOURTH SECTION

Application no. 44595/15

Constantin BUZOIANU

against Romania

lodged on 1 September 2015

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application originated in the alleged unlawful termination of the applicant’s service as member and chairman of the Board of the Insurance Supervisory Commission for failure to fulfil his professional duties following a decision of the joined chambers of the Romanian Parliament on 16

October 2012, a year after his appointment in this position for a term of five years. The applicant alleged under Article 6 of the Convention that his right of access to court was breached because he could not have his challenge against the Romanian Parliament’s decision of 16 October 2012 examined on the merits by an independent and impartial tribunal established by law given that (i), on the one hand, the ordinary courts dismissed his challenge against this decision because the latter could be reviewed exclusively by way of a constitutional challenge and (ii), on the other hand, the Constitutional Court dismissed his constitutional challenge against the decision as inadmissible because the Romanian law did not provide for a right of individual application to the Constitutional Court. The applicant alleged under Article 13 of the Convention that the proceedings brought by him before the ordinary domestic courts and the Constitutional Court did not provide him with an effective remedy for the alleged breach of his Convention rights under Article 6. Relying in substance on Articles 8 and

13 of the Convention taken jointly, the applicant alleged that he was not provided with any judicial remedy enabling him to challenge the unlawful termination of his employment by the Romanian Parliament’s decision of 16

October 2012, which had had negative effects of a pecuniary and non

‑

pecuniary nature for him.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Is Article 6 of the Convention, under its civil head, applicable to the facts of the present case? If, so, was the applicant’s right of access to court under Article 6 of the Convention breached by the domestic authorities because he could not have his challenge against the Romanian Parliament’s decision of 16 October 2012 examined on the merits by an independent and impartial tribunal established by law?

2.

Did the proceedings brought by the applicant before the ordinary domestic courts and the Constitutional Court against the Romanian Parliament’s decision of 16 October 2012 provide him with an effective remedy for the alleged breach of his Convention rights under Article 6, as required under Article 13 of the Convention?

3.

Is Article 8 of the Convention applicable to the facts of the present case (see,

mutatis mutandis

,

Denisov v. Ukra

ine

[GC], no. 76639/11, 25

September 2018)? If so, has there been a breach of the applicant’s rights to private life and to an effective remedy guaranteed by Articles 8 and 13 of the Convention, in so far as the domestic legal system failed to provide the applicant with adequate judicial protection and an effective domestic remedy against the alleged unlawful termination of his employment?