SOCIÉTÉ CIVILE DES MOUSQUETAIRES c. FRANCE

Publicat la 23 iunie 2025 CINCEA SECȚIUNEA A CINCERILOR nr. 6664/24 și 6669/24 SOCIETATEA CIVILĂ A MUSQUETARILOR împotriva Franței, introduse la 4 martie 2024, comunicate la 6 iunie 2025 OBIECTUL CAUZELOR, prezentate de aceeași societate solicitantă, se referă la fapte similare referitoare la evaluarea care urmează să fie făcută de expertul părților sociale ale unui asociat exclus. Recurenta este o societate civilă cu capital variabil care își desfășoară activitatea în domeniul marii distribuții și care reunește, sub sub egida sa, comercianți independenți care au intrat în capital. Ca urmare a cedării punctului de vânzare și a excluderii ulterioare a societății în calitate de asociați în 2005 și 2009, valoarea acțiunilor sociale care urmează să fie rambursate către doi asociați, J.-P.

(solicitarea nr. 6664/24) și A. D. (solicitarea nr. 6669/24), a fost evaluată de adunarea generală a societății, în conformitate cu statutul și regulamentul de procedură, la sumele respective de 274 243 EUR și 130 573 EUR, plătite asociaților. În două proceduri separate introduse în 2009 și 2010, aceștia au contestat aceste sume. În temeiul articolului 1843 4 din Codul civil, un expert a fost desemnat mai întâi, fără recurs posibil, de către magistratul delegat de către președintele Tribunalului de Mare Instanță din Paris, care acționează în forma celor menționate anterior, pentru a efectua evaluarea acțiunilor sociale, folosind toate metodele și criteriile pe care le va considera adecvate.

Societatea reclamantă a contestat în zadar desemnarea de către instanța de Casație a unui expert prin acțiuni în nulitate bazate pe competența prim-judecătorilor în cursul celor două proceduri care au fost încheiate în fața Curții de Casație în 2012. Între timp, la 25 februarie 2011, expertul (chiar și în ambele proceduri) și-a prezentat rapoartele, în care a fixat valoarea economică. În 2011 și 2012, asociații care au părăsit J.-P. S. au atribuit societății reclamante ca plată pentru sumele stabilite de către expert.

În 2014, art. 1843-4 menționat anterior a fost completat (în temeiul ordonanței nr. 2014-863 din 31 iulie 2014) de un paragraf care îi conferă societății reclamante o evaluare în conformitate cu normele și modalitățile de determinare a valorii prevăzute de statutul societății sau de orice convenție care leagă părțile prin Hotărârea din 26 ianuarie 2016 (solicitarea nr. 6664/24) și 6 februarie 2019 (solicitarea n 6669/24), Tribunalul de Primă Instanță al Parisului a făcut mai întâi dreptul la o declarație a societății reclamante care a susținut respingerea cererilor de plată, potrivit căreia noua redactare a articolului 1843 4 din Codul civil fiind decăzută imediat, cu excepția cazului în care expertul a comis o greșeală cu greutate La sfârșitul acestor proceduri, care au dus la retrimiterea la instanța de judecată a recursului după casare, prin două hotărâri din 8 noiembrie 2023, Curtea de Casație a statuat că trebuie să aplice textul în cauză în ziua desemnării expertului, care viza scopul legitim al unei evaluări la Tribunalul a respins motivele recursurilor formulate de societatea reclamantă în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește motivele pentru care restricționarea dreptului său de a avea acces la o instanță pentru a se pronunța asupra instanței de judecată.

Aceasta a respins motivele recursurilor formulate de societatea reclamantă în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește motivele pentru care restricțiile dreptului său de a avea acces la o instanță pentru a se pronunța în instanță. În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, societatea reclamantă se plânge că lipsa unei căi de atac în deplină instanță pentru a contesta competența, care rezultă din dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenție, 1843 4 din Codul civil, a adus atingere însăși substanței dreptului său de a avea acces la o instanță.

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, aceasta se plânge de caracterul disproporționat al lingușelii, respectându-și bunurile prevăzute în art. 1843 4 în redactarea sa anterioară ordonanței nr. 2014-863 din 31 iulie 2014 și contestă pertinența scopului legitim al ingerinței reținut de Curtea de Casație pentru a justifica metoda de evaluare a acțiunilor sociale utilizate de către Ö expert fără trimitere la statutul său, și anume protecția asociaților minoritari, susținând că acest mecanism a fost aplicat în detrimentul său și al celorlalți asociați.

Întrebări cu privire la părțile care nu au recurs □ împotriva deciziei de desemnare a expertului prevăzută de dispozițiile art. 1843 4 din Codul civil și care limita dreptul de a contesta această măsură de a-și prezenta observațiile mai târziu decât judecătorul din fond în ceea ce privește evaluarea drepturilor sociale ale asociaților excluși 1 din Convenție (a se vedea, printre altele, Fazliski c. Bulgaria, nr. 40908/05, § 59-60, 16 aprilie 2013, Letinčić c. Croația, nr. 7183/11, §§ 50-51 și 61, 3 mai 2016 și Tabak c. Croația, nr 24315/13, § 60, 13 ianuarie 2022) S-a adus atingere dreptului societății reclamante de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, ținând cont de evaluarea drepturilor sociale ale asociaților excluși efectuată de expertul desemnat și care rezultă din aplicarea art. 1843 4 din Codul civil în redactarea sa anterioară … 4 menționată anterior urmărea un scop legitim și era proporțională cu scopul urmărit (Beyeler c. Italia [GC], n 33202/96, § 107 114, CEDO 2000-I, Ališić și alții c. Bosnia și Herțegovina, Croația, Serbia, Slovenia și fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei [GC], n 60642/08, § 108, CEDH 2014)

Publié le 23 juin 2025

CINQUIÈME SECTION

Requêtes n os 6664/24 et 6669/24 SOCIÉTÉ CIVILE DES MOUSQUETAIRES contre la France introduites le 4 mars 2024 communiquées le 6 juin 2025

OBJET DES AFFAIRES

Les requêtes, présentées par la même société requérante, concernent des faits similaires relatifs à l’évaluation à dire d’expert des parts sociales d’un associé exclu. La requérante est une société civile à capital variable exerçant dans le domaine de la grande distribution et regroupant, sous ses enseignes, des commerçants indépendants entrés en capital. À la suite de la cession de leur point de vente et de leur exclusion consécutive de la société en qualité d’associés en 2005 et 2009, la valeur des parts sociales devant être remboursée à deux associés, J.-P. S. (requête n o 6664/24) et A. D. (requête n o 6669/24), fut évaluée par l’assemblée générale de la société, en vertu des statuts et du règlement intérieur, aux montants respectifs de 274 243 euros et 130 573 euros, versés aux associés.

Dans deux procédures distinctes introduites en 2009 et 2010, ces derniers contestèrent ces montants. En application de l’article 1843 ‑ 4 du code civil, un expert fut désigné « sans recours possible » par le magistrat délégué par le président du tribunal de grande instance de Paris statuant en la forme des référés, afin de procéder à l’évaluation des parts sociales « en utilisant toutes méthodes et critères qu’il jugera appropriés ». La société requérante contesta en vain la désignation de l’expert par des recours en nullité fondés sur l’excès de pouvoir des premiers juges au cours des deux procédures qui s’achevèrent devant la Cour de cassation en 2012. Entre-temps, le 25 février 2011, l’expert (le même dans les deux procédures) rendit ses rapports, dans lesquels il fixa la valeur « économique » des droits sociaux de J.-P.

S. à plus de trois millions d’euros et de A. D. à plus d’un million d’euros. En 2011 et 2012, les associés sortants assignèrent au fond la société requérante en paiement des montants fixés par l’expert. En 2014, l’article 1843-4 précité fut complété (en vertu de l’ordonnance n o 2014-863 du 31 juillet 2014) par un paragraphe imposant à l’expert une évaluation selon « les règles et modalités de détermination de la valeur prévues par les statuts de la société ou par toute convention liant les parties ». Par arrêts des 26 janvier 2016 (requête n o 6664/24) et 6 février 2019 (requête n o 6669/24), la cour d’appel de Paris fit d’abord droit à l’argumentation de la société requérante présentée au soutien du rejet des demandes en paiement, selon laquelle la nouvelle rédaction de l’article 1843 ‑ 4 du code civil étant d’application immédiate, l’expert avait commis une « erreur grossière » d’appréciation en ne se référant pas aux statuts, valant nullité de son rapport.

À l’issue de ces procédures, qui donnèrent lieu à des renvois à la cour d’appel après cassation, par deux arrêts du 8 novembre 2023, la Cour de cassation jugea qu’il convenait d’appliquer le texte litigieux dans sa rédaction au jour de la désignation de l’expert, qui visait le but légitime d’une évaluation au « juste prix » des droits sociaux de l’associé minoritaire exclu. Elle rejeta les moyens des pourvois de la société requérante tirés des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1 aux motifs que les limitations de son droit d’accès à un tribunal pour contester l’expertise – le droit de contestation étant limité à l’excès de pouvoir du juge et à l’erreur grossière de l’expert – et l’ingérence dans son droit au respect de ses biens résultant de l’évaluation des droits sociaux par l’expert sans référence aux statuts poursuivaient un but légitime et étaient proportionnées à ce but.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la société requérante se plaint que l’absence de recours de pleine juridiction pour contester l’expertise, résultant des dispositions de l’article 1843 ‑ 4 du code civil, a porté atteinte à la substance même de son droit d’accès à un tribunal. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, elle se plaint du caractère disproportionné de l’ingérence dans le respect de ses biens prévue par l’article 1843 ‑ 4 dans sa rédaction antérieure à l’ordonnance n o 2014-863 du 31 juillet 2014 et conteste la pertinence du but légitime de l’ingérence retenu par la Cour de cassation pour justifier la méthode d’évaluation des parts sociales utilisée par l’expert sans référence à ses statuts, à savoir la protection des associés minoritaires, soutenant que ce dispositif a été appliqué à son détriment et à celui des autres associés.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’ « absence de recours » contre la décision de désignation de l’expert prévue par les dispositions de l’article 1843 ‑ 4 du code civil et qui limitait le droit de contester cette mesure d’instruction – liant le juge du fond pour l’évaluation des droits sociaux des associés exclus – aux seules hypothèses de l’excès de pouvoir du juge ou de l’erreur grossière de l’expert était-elle de nature à porter atteinte à la substance même de droit d’accès de la société requérante à un tribunal au sens de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, notamment, Fazliyski c. Bulgarie , n o 40908/05, §§ 59-60, 16 avril 2013, Letinčić c. Croatie , n o 7183/11, §§ 50-51 et 61, 3 mai 2016, et Tabak c. Croatie , n o 24315/13, § 60, 13 janvier 2022) ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit de la société requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1, compte tenu de l’évaluation des droits sociaux des associés exclus effectuée par l’expert désigné et résultant de l’application de l’article 1843 ‑ 4 du code civil dans sa rédaction antérieure à l’ordonnance n o 2014-863 du 31 juillet 2014 ? En particulier, l’ingérence alléguée par la société requérante dans le respect de ses biens prévue par l’article 1843 ‑ 4 précité poursuivait-elle un but légitime et était-elle proportionnée au but poursuivi ( Beyeler c. Italie [GC], n o 33202/96, §§ 107 ‑ 114, CEDH 2000-I,

et Ališić et autres c. Bosnie ‑ Herzégovine, Croatie, Serbie, Slovénie et l’ex-République yougoslave de Macédoin e [GC], n o 60642/08, § 108, CEDH 2014) ?