Comunicat la 13 decembrie 2019 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNS nr. 38979/19 Cebrail SAMA împotriva Turciei introdusă la 17 iulie 2019 Cererea se referă la detenția provizorie a reclamantului și la condamnarea sa penală la trei ani, o lună și 15 zile de închisoare pentru șeful propagandei în favoarea unei organizații teroriste, având în vedere faptul că a împărtășit pe Facebook publicațiile considerate de autoritățile naționale ca legitimând actele PKK (Partea Lucrătorilor din Kurdistan, o organizație ilegală înarmată). Prin urmare, reclamantul a fost acuzat că a împărtășit în rețeaua socială în cauză următoarele publicații: fotografia unei femei care face parte din PKK, făcută în timpul unei formări în îmbrăcămintea sa de luptă și cu armele sale; o publicație cu titlul; este un masacru în Cizre și Yuksekova, Nu în război ; o publicație care critică împărțirea pozei unei femei care face parte din PKK prinsă dezbrăcată după moartea ei ; o publicație cu titlul Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul se plânge de plasarea sa și menținerea sa în detenție provizorie în cadrul procedurii penale diligente împotriva sa. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul declară că această procedură penală constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. Reclamantul a fost privat de libertatea sa prin încălcarea articolului 5 alineatul (1) și a articolului 3 din Convenție? A fost reținută persoana care a depus cererea în conformitate cu căile legale? Se poate considera că reclamantul a fost arestat și pus în custodia provizorie pe baza unor motive plauzibile de mai puțin de o infracțiune comisă (a se vedea, printre altele, Fox, Campbell și Hartley c. Regatul Unit, 30 august 1990, § 32, seria A n 182)? În acest sens, părțile sunt invitate, printre altele, să răspundă la această întrebare, ținând seama de formularea articolului 100 din Codul de procedură penală, care prevede că există dovezi concrete care indică existența unor suspiciuni puternice. În plus, dovezile conținute în dosar în momentul plasării în detenție a ui au fost suficiente pentru a convinge un observator obiectiv pe care l-ar fi putut declara vinovat (Mergen și alții c. Turcia, n 44062/09 și 4 alții, §§ 46-55, 31 mai 2016 și Ayșe Yüksel și alții c. Turcia, n 55835/09 și 2 alții, §§ 51-60, 31 mai 2016)? Se poate considera că magistrații și-au îndeplinit obligația de a detalia motivele relevante și suficiente în sprijinul privării de libertate în cauză? Având în vedere decizia din 24 mai 2017 a instanței judecătorești de judecată din Caanakkale, se poate considera că judecătorul de pace a individualizat suficient motivele de detenție, în conformitate cu cerințele articolului 101 din CPP. În plus, durata detenției provizorii a reclamantului este compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul aceluiași alineat din art. 5 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Buzadji c. Republica Moldova [GC], n 23755/07, § 102, CEDH 2016 (extracti))? A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului în sensul articolului 10 alin. (1) din Convenție, pe baza procedurii penale diligente împotriva sa pentru propagandă în favoarea unei organizații teroriste în cadrul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În special, având în vedere conținutul publicațiilor făcute de reclamant pe Facebook, contextul în care aceste publicații s în ceea ce privește criteriile enunțate și puse în aplicare de aceasta în cauzele referitoare la libertatea de exprimare? (Gözel și Özer c. Turcia, nr. 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Mart și alții c. Turcia, nr. 57031/10, § 32, 19 martie 2019)
Communiquée le 13 décembre 2019
Requête n
o
38979/19
Cebrail SAMA
contre la Turquie
introduite le 17 July 2019
La requête concerne le placement en détention provisoire du requérant ainsi que sa condamnation pénale à trois ans, un mois et quinze jours d’emprisonnement pour le chef de propagande en faveur d’une organisation terroriste du fait d’avoir partagé sur Facebook des publications, considérées par les autorités nationales comme légitimant les actes du PKK (Parti des travailleurs du Kurdistan, une organisation illégale armée). Il a ainsi été reproché au requérant d’avoir partagé sur le réseau social en question les publications suivantes
: la photo d’une femme membre du PKK prise lors d’une formation dans sa tenue de combat et avec ses armes
; une publication avec le titre «
Il y a un massacre à Cizre et à Yüksekova, Non à la guerre
»
; une publication critiquant le partage de la photo d’une femme membre du PKK prise nue après sa mort
; une publication avec le titre «
Cizre est sous l’assaut
»
; les photos des immeubles et rues endommagés dans les conflits avec le titre «
«
Il n’y aurait pas de guerre à Silvan, alors qu’est-ce que c’est
?
».
Invoquant l’article 5 de la Convention, le requérant se plaint de son placement et maintien en détention provisoire dans le cadre de la procédure pénale diligentée à son encontre.
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant allègue que cette procédure pénale constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression.
1.
Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 §§
1 et 3 de la Convention ?
a)
La détention du requérant a-t-elle été ordonnée « selon les voies légales » ?
b)
Peut-on considérer que le requérant a été arrêté et placé en détention provisoire sur la base de « raisons plausibles de soupçonner » qu’une infraction avait été commise (voir, notamment,
Fox, Campbell et Hartley c.
Royaume-Uni
, 30 août 1990, § 32, série A n
o
182) ? À cet égard, les parties sont notamment invitées à répondre à cette question en tenant compte du libellé de l’article 100 du code de procédure pénale, exigeant « des preuves concrètes qui démontrent l’existence de forts soupçons ». En outre, les preuves contenues dans le dossier au moment du placement en détention de l’intéressé étaient-elles suffisantes pour persuader un observateur objectif qu’il avait pu commettre l’infraction qui lui était reprochée (
Mergen et autres c. Turquie
, n
os
44062/09 et 4 autres, §§ 46-55, 31 mai 2016, et
Ayșe Yüksel et autres c. Turquie
, n
os
55835/09 et 2 autres, §§ 51-60, 31 mai 2016)?
c)
Peut-on considérer que les magistrats ont rempli leur obligation d’avancer des motifs pertinents et suffisants à l’appui de la privation de liberté en question ? Vu la décision du 24 mai 2017 du juge d’instance pénal de Çanakkale, peut-on considérer que le juge de paix a suffisamment individualisé les motifs de détentions, au regard des exigences de l’article 101 du CPP.
d)
En outre, la durée de la détention provisoire du requérant est-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens du même paragraphe de l’article 5 de la Convention (voir,
mutatis mutandis
,
Buzadji c. République de Moldova
[GC], n
o
23755/07, § 102, CEDH 2016 (extraits)) ?
2.
Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant au sens de l’article
10 § 1 de la Convention, à raison de la procédure pénale diligentée à son encontre pour propagande en faveur d’une organisation terroriste
?
Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle
prévue par la loi et nécessaire
, au sens de l’article 10 § 2 (voir
Faruk Temel c. Turquie,
n
o
16853/05, §§ 53-57, 1
er
février 2011 et
Belge c. Turquie,
n
o
50171/09, §§ 31, 34 et 35, 6
décembre 2016)
?
En particulier, eu égard au contenu des publications faites par le requérant sur Facebook, au contexte dans lequel ces publications s’inscrivaient et à leur capacité à nuire, les juridictions nationales ont-elles effectué dans leur décisions
un examen suffisant et une mise en balance adéquate entre les intérêts en jeu
au regard des critères énoncés et mis en œuvre par elle dans les affaires relatives à la liberté d’expression ? (
Gözel et Özer c. Turquie
, n
os
43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010 et
Mart et autres c. Turquie
, n
o
57031/10, § 32, 19 mars 2019)
?