Comunicat la 23 iunie 2020 Publicat la 15 iulie 2020 SECȚIUNEA a doua Cerere nr 42080/19 Özgür AVȘAR împotriva Turciei introdusă la 29 iulie 2019 OBIECTUL L plasarea și menținerea în custodia provizorie a reclamantului timp de aproximativ două luni în cadrul unei anchete penale deschise a șefului de culpă al poporului la ură și la culpă din cauza unei publicări pe care o făcuse în contul său Facebook. Această publicație a arătat o fotografie a trei persoane, care ar fi membre ale unei organizații ilegale ucise de forțele de ordine, și a fost însoțită de un comentariu care se citea după cum urmează: În această țară justiția, dreptul, drepturile omului nu există. Barbaria făcută civililor kurzi din Mu mai-Seydikemer-Kaș. După aceea, ei ar fi fost uciși sub acoperirea unui conflict [înarmat] Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul se plânge de plasarea sa și menținerea sa în detenție provizorie din cauza unei publicații pe Facebook. Invocând art. 9 din Convenție, reclamantul susține că plasarea și menținerea sa în detenție provizorie constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. Se poate considera că reclamantul a fost arestat și pus în custodia provizorie pe baza unor motive plauzibile de mai puțin de o infracțiune comisă (a se vedea, printre altele, Fox, Campbell și Hartley c. Regatul Unit, 30 august 1990, § 32, seria A n 182) ? În această privință, părțile sunt invitate, în special, să răspundă la această întrebare ținând seama de formularea articolului 100 din Codul de procedură penală, care prevede că există dovezi concrete care indică existența unor suspiciuni puternice În plus, dovezile conținute în dosar în momentul plasării în detenție a ui au fost suficiente pentru a convinge un observator obiectiv pe care l-ar fi putut declara vinovat (Mergen și alții c. Turcia, nr 44062/09 și 4 alții, §§ 46-55, 31 mai 2016 și Ayșe Yüksel și alții c. Turcia, n 55835/09 și 2 § 51-60, 31 mai 2016) Se poate considera că magistrații și-au îndeplinit obligația de a detalia motivele pertinente și suficiente în sprijinul privării de libertate în cauză? Având în vedere decizia din 16 noiembrie 2016 a instanței judecătorului judecătorului judecător al statului Siirt, se poate considera că instanța judecătorească din instanța penală a individualizat suficient motivele de detenție, în conformitate cu cerințele articolului 101 din CPP A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție, pe baza plasării și menținerii sale în detenție provizorie În acest scop, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea Bedat c. Elveția ([GC], n 56925/08, § 48, 29 martie 2016, Gündüz c. Turcia, n 35071/97, § 37, CEDH 2003 XI și Erbakan c. Turcia, n 59405/00, § 55, 6 iulie 2006) În special, având în vedere conținutul discursurilor și al altor activități reproșate reclamantului, contextul în care aceste fapte au inclus, capacitatea lor de a face rău și circumstanțele cauzei, instanțele naționale au efectuat în deciziile lor o examinare suficientă și o punere în balanță adecvată între interesele implicate în raport cu criteriile stabilite și puse în aplicare de aceasta în cauzele referitoare la libertatea de exprimare? Gözel și Özer c. Turcia, nr. 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Mart și alții c. Turcia, n 57031/10, § 32, 19 martie 2019)
Communiquée le 23 juin 2020
Publié le 15 juillet 2020
Requête n
o
42080/19
Özgür AVȘAR
contre la Turquie
introduite le 29 juillet 2019
La requête concerne
le placement et maintien en détention provisoire du requérant pendant environ deux mois dans le cadre d’une enquête pénale ouverte du chef d’incitation du peuple à la haine et à l’hostilité en raison d’une publication qu’il avait faite sur son compte Facebook. La publication en question montrait une photo de trois personnes, qui seraient membres d’une organisation illégale tués par les forces de l’ordre, et était accompagné d’un commentaire qui se lisait comme suit
: «
Dans ce pays la justice, le droit, les droits de l’homme n’existent pas. La barbarie faite aux civils kurdes à Muğla-Seydikemer-Kaș. Après, ils [auraient] été tués sous couvert de conflit [armé]
».
Invoquant l’article 5 de la Convention, le requérant se plaint de son placement et maintien en détention provisoire en raison d’une publication sur Facebook.
Invoquant l’article 9 de la Convention, le requérant allègue que son placement et maintien en détention provisoire constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression.
1.
Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 §§
1 et 3 de la Convention
?
a)
La détention du requérant a-t-elle été ordonnée «
selon les voies légales
»
?
b)
Peut-on considérer que le requérant a été arrêté et placé en détention provisoire sur la base de «
raisons plausibles de soupçonner
» qu’une infraction avait été commise (voir, notamment,
Fox, Campbell et Hartley c.
Royaume-Uni
, 30 août 1990, § 32, série A n
o
182)
? À cet égard, les parties sont notamment invitées à répondre à cette question en tenant compte du libellé de l’article 100 du code de procédure pénale, exigeant «
des preuves concrètes qui démontrent l’existence de forts soupçons
». En outre, les preuves contenues dans le dossier au moment du placement en détention de l’intéressé étaient-elles suffisantes pour persuader un observateur objectif qu’il avait pu commettre l’infraction qui lui était reprochée (
Mergen et autres c. Turquie
, n
os
44062/09 et 4 autres, §§ 46-55, 31 mai 2016, et
Ayșe Yüksel et autres c. Turquie
, n
os
55835/09 et 2 autres, §§ 51-60, 31 mai 2016)
?
c)
Peut-on considérer que les magistrats ont rempli leur obligation d’avancer des motifs pertinents et suffisants à l’appui de la privation de liberté en question
? Vu la décision du 16 novembre 2016 du juge d’instance pénal de Siirt, peut-on considérer que le juge d’instance pénal a suffisamment individualisé les motifs de détentions, au regard des exigences de l’article 101 du CPP
?
2.
Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant au sens de l’article
10 § 1 de la Convention, à raison de son placement et maintien en détention provisoire
?
Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle
prévue par la loi et nécessaire
, au sens de l’article 10 § 2 (voir,
Bédat c. Suisse
([GC], n
o
56925/08, § 48, 29 mars 2016,
Gündüz c. Turquie
, n
o
‑
XI et
Erbakan c. Turquie
, n
o
59405/00, § 55, 6 juillet 2006)
?
En particulier, eu égard au contenu des discours et d’autres activités reprochés au requérant, au contexte dans lequel ces faits s’inscrivaient, à leur capacité à nuire et les circonstances de l’affaire, les juridictions nationales ont-elles effectué dans leur décisions un examen suffisant et une mise en balance adéquate entre les intérêts en jeu au regard des critères énoncés et mis en œuvre par elle dans les affaires relatives à la liberté d’expression ? (
Gözel et Özer c. Turquie
, n
os
43453/04 et 31098/05, § 64, 6
juillet 2010 et
Mart et autres c. Turquie
, n
o
57031/10, § 32, 19 mars 2019)
?