Ari-Tem LTD. ȘTİ. împotriva Turciei

Comunicat la 18 decembrie 2019 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 63398/10 ARI-TEM LTD. ȘTİ. împotriva Turciei depusă la 11 octombrie 2010 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa încălcare a dreptului de acces la o instanță prin care aceasta a contestat penalitatea fiscală impusă societății reclamante (Arı-Tem İnșaat Temizlik Güvenlik Yemek Üretim Hizmetleri Tekstil Zirai İlaç Taahhüt Sanayi ve Ticaret Limited Șirketi). Reclamantul plânge, în temeiul articolului 6 din Convenție, că instanța internă și-a respins cauzele în care a contestat validitatea serviciului anunțurilor de pedeapsă fiscală emise pentru aceasta unui angajat al unei societăți diferite înregistrate într-o adresă diferită. A existat o încălcare a dreptului de acces al societății reclamante la o instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție?

În special, având în vedere hotărârile Adunării Generale a Curții Supreme de Administrație în cazurile care pun probleme similare (deciziile de la 8 Avril 2003, E.2003/1996, K.2004/713 și 3 mai 1995, E.1993/914, K.1995/1968) și având în vedere faptul că acuzațiile societății reclamante nu au fost nesubstanțiate, a fost denunțarea Tribunalului fiscal din Diyarbakır a cazurilor sale atât de formalistice încât să restringă în mod disproporționat dreptul de acces la o instanță (a se vedea mutatis mutandis Paroutsas și alții c. Grecia, nr. 34639/09, 2 martie 2017)?

Communicated on 18 December 2019

SECOND SECTION

Application no. 63398/10

ARI-TEM LTD. ȘTİ.

against Turkey lodged on 11 October 2010

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged breach of the applicant company’s (Arı-Tem İnșaat Temizlik Güvenlik Yemek Üretim Hizmetleri Tekstil Zirai İlaç Taahhüt Sanayi ve Ticaret Limited Șirketi) right of access to a court whereby it challenged the tax penalty imposed on it. The applicant complains under Article 6 of the Convention that the domestic courts dismissed its cases in which it contested the validity of the service of the tax penalty notices issued in respect of it to an employee of a different company registered at a different address.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant company’s right of access to a court within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention? In particular, having regard to the decisions of the Supreme Administrative Court’s General Assembly in cases raising similar issues (decisions of 8 April 2003, E.2003/1996, K.2004/713, and 3 May 1995, E.1993/914, K.1995/1968) and considering that the allegations of the applicant company were not unsubstantiated, was the Diyarbakır Tax Court’s dismissal of its cases so formalistic as to disproportionately restrict its right of access to a court (see, mutatis mutandis Paroutsas and Others v. Greece , no. 34639/09, 2 March 2017)?