Comunicat la 11 martie 2019 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 74345/11 Mehmet SAAR împotriva Turciei depusă la 18 noiembrie 2011 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa nedreptate a procedurii penale din cauza restricției sistemice impuse reclamantului dreptul de acces la un avocat în cursul fazei preliminare în temeiul Legii nr. 3842, utilizarea ulterioară de către instanța de judecată a probelor obținute în absența unui avocat și presupus că sub presiune să-l condamne (a se vedea Salduz c. Turcia [GC], nr. 36391/02, CEDH 2008; Ibrahim și alții v. Regatul Unit [GC], nr. 50541/08 și altele 3 și 13 septembrie 2016; Beuze v. Belgia [GC], nr. 71409/10, 9 noiembrie 2018; și Özcan Çolak v. Turcia , nr. 30235/03, 6 octombrie 2009). Acesta se referă în continuare la principiul egalității armelor în măsura în care se referă la colectarea și examinarea probelor în timpul procesului (a se vedea mutatis mutandis Murtazaliyeva v. Rusia [GC], nr. 36658/05, §§ 139 168, 18 decembrie 2018, și Mirilashvili/Rusia , nr. 6293/04, 11 decembrie 2008 . [GC], nr. 50541/08, 50571/08, 50573/08 și 40351/09, 13 septembrie 2016) și Beuze c. Belgia [GC], nr. 71409/10, 9 noiembrie 2018), au existat încălcări la art. 6 §§ 1 și 3 litera (c) din convenție? În acest sens, ar exista vreun motiv convingător de a restrânge dreptul de acces al reclamantului la un avocat? Dacă ar fi fost temporar și bazat pe o evaluare individuală a circumstanțelor particulare ale cazului? Dacă ar fi fost răspuns în mod afirmativ, procedura penală în ansamblul său împotriva reclamantului ar putea fi considerată drept corectă în sensul articolului 6 § 1 din Convenție? În special, care dintre garanțiile procedurale relevante (unele dintre acestea enumerate neexhaustiv în § 274 din Ibrahim și alții ) au fost luate în considerare de către instanțele interne pentru a evalua impactul deficiențelor procedurale în etapa preliminară a procesului asupra echității generale a procedurii penale? În cazul în care răspunsul a fost negativ, a existat vreo circumstanță excepțională în acest caz, pentru a demonstra dacă absența accesului la consiliere juridică în timpul custodiei de poliție a reclamantului nu a provocat prejudicii ireducibile la echitatea generală a procesului? Utilizarea probelor luate sub presupusa presiune și în absența unui avocat a încălcat dreptul reclamantului la o audiere echitabilă garantat de art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea Özcan Çalak c. Turcia , nr. 30235/03, §§ 50, 6 octombrie 2009)? A fost respectat principiul egalității armelor în ceea ce privește colectarea și examinarea dovezilor care ar fi putut influența rezultatul procedurii în favoarea reclamantului? În acest sens, instanța de judecată a examinat și furnizat motive în ceea ce privește petiția reclamantului din 4 februarie 2008 prin care el a solicitat instanței de judecată să efectueze o anchetă suplimentară (surșturmanın genișletilmesi) prin colectarea de probe, convocarea de martori în favoarea sa și efectuarea anumitor etape de investigație (a se vedea mutatis mutandis Murtazaliyeva c. Rusia [GC] nr. 36658/05 , §§ 139-168, 18 decembrie 2018, și Mirilashvili c. Rusia , nr. 6293/04, 11 decembrie 2008)? Guvernul este solicitat în continuare să prezinte o copie completă a dosarului de anchetă cu privire la plângerile de rău tratament ale reclamantului, în special rapoartele medicale elaborate în timpul custodiei sale de poliție. Guvernul este invitat în continuare să prezinte copii ale tuturor documentelor relevante privind procedurile penale împotriva reclamantului, inclusiv, dar nu limitate la procesul-verbal al tuturor audierilor, hotărârile motivate ale instanței de judecată, dovezile împotriva reclamantului și depunerea scrisă a reclamantului și a avocatului său pe parcursul procedurii.
Communicated on 11 March 2019
Application no. 74345/11
Mehmet SARAR
against Turkey
lodged on 18 November 2011
The application concerns the alleged unfairness of the criminal proceedings due to the systemic restriction imposed on the applicant’s right of access to a lawyer during the pre-trial stage pursuant to Law no. 3842, the subsequent use by the trial court of evidence obtained in the absence of a lawyer and allegedly under duress to convict him (see
Salduz v.
Turkey
[GC], no. 36391/02, ECHR 2008;
Ibrahim and Others v. the United Kingdom
[GC], nos. 50541/08 and 3 others, 13 September 2016;
Beuze v.
Belgium
[GC], no. 71409/10, 9 November 2018; and
Özcan Çolak v.
Turkey
, no. 30235/03, 6 October 2009).
It further pertains to the principle of equality of arms in so far as it concerns the collection and examination of evidence during the trial (see,
mutatis mutandis
,
Murtazaliyeva v. Russia
[GC], no. 36658/05, §§
139
‑
168, 18
December 2018, and
Mirilashvili v
Russia
, no. 6293/04, 11
December 2008).
QUESTIONS tO THE PARTIES
1.
Did the applicant have a fair trial within the meaning of Article 6 §
1 of the Convention? In particular, having regard to the principles adopted by the Grand Chamber in the case of
Ibrahim and Others
(
v. the United Kingdom
[GC], nos. 50541/08, 50571/08, 50573/08 and 40351/09, 13
September 2016) and
Beuze
(
v. Belgium
[GC], no.
71409/10, 9
November 2018), has there been a breach of Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention?
In that connection, were there any compelling reasons to restrict the applicant’s right of access to a lawyer? If so, had they been temporary and based on an individual assessment of the particular circumstances of the case?
–
If answered in the affirmative, could the criminal proceedings as a whole against the applicant be considered as fair within the meaning of Article
6 § 1 of the Convention? In particular, which of the relevant procedural safeguards (some of which listed non-exhaustively in § 274 of
Ibrahim and Others
) were taken into account by the domestic courts in order to assess the impact of procedural shortcomings at the pre-trial stage on the overall fairness of the criminal proceedings?
–
If answered in the negative, were there any exceptional circumstances in the present case, to demonstrate whether the absence of access to legal advice during the applicant’s police custody had not caused irretrievable prejudice to the overall fairness of the trial?
2.
Did the use of evidence taken under alleged duress and in the absence of a lawyer violate the applicant’s right to a fair hearing guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention (see
Özcan Çolak v. Turkey
, no.
30235/03, §§
47
‑
50, 6 October 2009)?
3.
Was the principle of equality of arms respected in relation to the collection and examination of evidence that was allegedly capable of influencing the outcome of the proceedings in favour of the applicant? In that connection, did the trial court examine and provide reasons in respect of the applicant’s petition dated 4 February 2008 by which he asked the trial court to conduct an additional investigation (
sorușturmanın genișletilmesi)
in the case by collecting evidence, summoning witnesses in his favour and carrying out certain investigative steps (see,
mutatis mutandis
,
Murtazaliyeva v. Russia
[GC]
,
no. 36658/05
, §§
139-168, 18
December 2018, and
Mirilashvili v. Russia
, no. 6293/04, 11 December 2008)?
The Government are further requested to submit a full copy of the investigation file regarding the applicant’s ill-treatment complaints, in particular the medical reports prepared during his police custody.
The Government are further invited to submit copies of all the relevant documents concerning the criminal proceedings against the applicant, including but not limited to the minutes of all the hearings, the reasoned judgments of the trial court, evidence against the applicant and the written submissions of the applicant and his lawyer throughout the proceedings.