Comunicat la 19 decembrie 2019 Prima secțiune Cerere nr. 27672/19 Erlet GMEREK împotriva Poloniei introdusă la 21 mai 2019 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Erlet Gmerek, este un resortisant polonez născut în 1970. El este în prezent încarcerat la casa de arestare a Łód Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În octombrie 2017, reclamantul a fost condamnat la închisoare pe o perioadă de un an și cinci luni pentru o încălcare nespecificată în cerere. La 14 noiembrie 2017, reclamantul a solicitat instanței să își amâne pedeapsa din motive de sănătate. Din dosar reiese că, la momentul respectiv, la data respectivă, la data respectivă, la data respectivă, la data respectivă, la locul de muncă a avut loc un concediu penal din motive de sănătate, care fusese acordat reclamantului într-o procedură penală separată de cea menționată anterior. La 2 martie 2018, reclamantul a fost arestat și încarcerat la casa de arestare a Łód La 13 martie 2018, Tribunalul de District din Łód - reclamantul suferea de hipertensiune arterială de gradul 3, tulburări metabolice, de intoleranță la glucoză, de obezitate severă, de hiperlipidemie mixtă, de di- hiperuricemie, angiopatie de gradul doi, steatoză hepatică, angiom splenic și, probabil, di - reclamantul ar trebui să fie tratat într-o instituție din afara închisorii și nu ar trebui să fie încarcerat - starea de sănătate a reclamantului ar trebui să fie controlată după șase până la opt luni. La 21 martie 2018, Tribunalul Districtual din Łód La 24 aprilie 2018, Tribunalul Regional a refuzat să acorde reclamantului un concediu penal. Referindu-se la declarațiile făcute în instanță, în prezența reclamantului, de către medicul șef al unității în care a fost încarcerat, instanța a constatat că reclamantul putea fi tratat în penitenciar și că încarcerarea sa nu implica riscuri pentru viața sau sănătatea sa. La 27 iunie 2018, Curtea a Tribunalului a anulat decizia atacată și a trimis cauza instanței inferioare pentru reexaminare. În așteptarea deciziei sale, Tribunalul de apel a menționat că toate circumstanțele relevante ale cauzei și, în special, diferențele dintre constatările raportului de expertiză din 9 martie 2018 și cele ale medicului șef al casei de judecată din Łód Potrivit unei scrisori din data de 8 noiembrie 2018, clinica universitară din Łód Raportul de expertiză din 11 martie 2019 indică faptul că reclamantul nu poate fi tratat în mod corespunzător în penitenciare. Ședința în fața Tribunalului Regional din 26 martie 2019 a fost amânată. La 24 aprilie 2019, reclamantul s-a plâns de durata procedurii aferente cererii sale de acordare a unui concediu penal. La 9 mai 2019, Tribunalul Regional din Łód a refuzat să reexamineze plângerea de la ś Õ cu privire la acest aspect, în temeiul articolului 2 alineatul (1b) din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile referitoare la o încălcare a dreptului de a-și face auzită cauza într-un termen rezonabil (( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadniej zwłoki ) ( Dreptul intern relevant Legea din 2004 La art. 2 alineatul (1) din această lege se prevede că o parte la o procedură se poate plânge [în cadrul procedurii] de o încălcare a dreptului său de a-și face auzită cauza într-un termen rezonabil în cazul în care procedura durează mai mult decât este necesar pentru a examina circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei (...) sau pentru a încheia o procedură de executare sau o altă procedură privind executarea unei hotărâri judecătorești (pe lângă o procedură). La art. 2 alineatul (1) litera (b) din această lege se prevede că dispozițiile alineatului (1) [...] nu se aplică în cazurile menționate la art. 1 din Codul de punere în aplicare a culpelor din 6 iunie 1997, cu privire la obligația de a repara un prejudiciu sau un prejudiciu sau obligația de a plăti o sumă (nawiązka) victimei [din lac]. art. 1 alineatul (1) din CAP prevede că acest cod reglementează aplicarea hotărârilor pronunțate în cadrul procedurilor penale, penale fiscale, în ceea ce privește infracțiunile fiscale, în ceea ce privește infracțiunile și măsurile privative de libertate, cu excepția cazurilor în care există indicații contrare acestui cod. aplicarea unei pedepse cu închisoarea este amânată în cazul unei boli mentale sau al oricărei alte boli grave care face imposibilă aplicarea acesteia până la eliminarea acestor obstacole. Este considerată o boală gravă situația în care încarcerarea persoanei condamnate ar putea implica un risc pentru viața sa sau ar putea pune în pericol grav sănătatea sa. La art. 151 alineatul (1) din acest cod, instanța poate amâna aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru o perioadă corespunzătoare unei perioade de până la un an, în cazul în care aplicarea imediată a acestuia ar putea avea consecințe prea grave pentru persoana condamnată sau pentru familia sa. GRIFS Citând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost încarcerat în ciuda stării sale de sănătate și că nu a beneficiat de asistență medicală adecvată în închisori. Cu toate acestea, reclamantul se plânge de durata procedurii aferente cererii sale de acordare a concediului penal și de absența unei căi de atac efective în cazul unei plângeri. Având în vedere starea de sănătate a reclamantului, este încarcerarea sa compatibilă cu art. 3 din Convenție? În plus, autoritățile naționale și-au achitat în mod corespunzător obligația de a proteja sănătatea și bunăstarea reclamantului, în special prin administrarea îngrijirilor medicale necesare La art. 6 din Convenție se aplică procedura în curs de desfășurare de către reclamant în vederea acordării unui concediu penal din motive de sănătate? În cazul în care durata acestei proceduri este rezonabilă, în sensul acestei dispoziții a Convenției Reclamantul dispunea de o cale de atac internă prin care ar fi putut să se plângă de durata procedurii de acordare a concediului penal din motive de sănătate
Communiquée le 19 décembre 2019
Requête n
o
27672/19
Erlet GMEREK
contre la Pologne
introduite le 21 mai 2019
Le requérant, M. Erlet Gmerek, est un ressortissant polonais né en 1970. Il est actuellement incarcéré à la maison d’arrêt de Łódź. Il est représenté devant la Cour par M
me
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
En octobre 2017, le requérant fut condamné à une peine d’emprisonnement d’une durée d’une année et cinq mois pour une infraction non précisée dans la requête.
Le 14 novembre 2017, le requérant demanda au tribunal de reporter sa peine pour motif de santé. Il ressort du dossier qu’à l’époque, l’intéressé bénéficiait déjà d’un congé pénal pour motif de santé, lequel congé avait été octroyé au requérant dans une procédure pénale distincte de celle susmentionnée.
Le 2 mars 2018, le requérant fut arrêté et incarcéré à la maison d’arrêt de Łódź.
Le 13 mars 2018, le tribunal de district de Łódź accéda à la demande de l’intéressé et reporta l’application de sa peine pour une durée de huit mois. Se référant au rapport d’expertise du 9 mars 2018, le tribunal nota ce qui suit
:
- le requérant souffrait d’hypertension artérielle de grade 3, de troubles métaboliques, d’intolérance au glucose, d’obésité sévère, d’hyperlipidémie mixte, d’hyperuricémie, d’angiopathie de deuxième degré, de stéatose hépatique, d’angiome splénique et probablement d’ischémie myocardique
;
- l’intéressé devait en outre subir une ablation de la rate
;
- le requérant devrait être soigné dans un établissement hors milieu carcéral et ne devrait pas être incarcéré
;
- l’état de santé du requérant devrait être contrôlé au bout de six à huit mois.
Le 21 mars 2018, le tribunal de district de Łódź, statuant d’office, amenda la décision du 13 mars, en ce qu’il abandonna la procédure y afférente, au motif que l’intéressé avait été incarcéré dans l’intervalle. Le
tribunal estima que la demande de report de peine de l’intéressé devrait être traitée en tant que demande visant à l’octroi à celui-ci d’un congé pénal.
Le 24 avril 2018, le tribunal régional refusa d’octroyer au requérant un congé pénal. Se référant aux déclarations effectuées à l’audience, en présence du requérant, par le médecin chef de l’établissement pénitentiaire dans lequel l’intéressé était incarcéré, le tribunal observa que le requérant pouvait être soigné en milieu carcéral et que son incarcération ne comportait pas de risque pour sa vie ou sa santé. Le requérant fit appel de cette décision.
Le 27 juin 2018, la cour d’appel de Łódź annula la décision attaquée et renvoya l’affaire au tribunal inférieur pour réexamen. Dans les attendus de sa décision, la cour d’appel nota que l’ensemble des circonstances pertinentes de la cause et, en particulier, les divergences entre les constats du rapport d’expertise du 9 mars 2018 et ceux du médecin chef de la maison d’arrêt de Łódź n’avaient pas été élucidées.
Le 11 septembre 2018, le tribunal régional de Łódź tint une séance.
Il ressort d’un courrier, datant du 8 novembre 2018, que la clinique universitaire de Łódź avait fait parvenir aux responsables de la maison d’arrêt de Łódź, que l’hospitalisation du requérant dans cette clinique devait commencer le 19 novembre 2018 et qu’elle ne pouvait avoir lieu sous surveillance par des gardiens de la prison.
Le rapport d’expertise du 11 mars 2019 indique que le requérant ne peut pas être convenablement soigné en milieu carcéral.
La séance devant le tribunal régional du 26 mars 2019 fut reportée.
Le 24 avril 2019, le requérant se plaignit de la durée de la procédure afférente à sa demande visant à l’octroi d’un congé pénal.
Le 9 mai 2019, le tribunal régional de Łódź refusa d’examiner la plainte de l’intéressé sur ce point, au motif qu’en application de l’article 2 alinéa 1b de la loi du 17 juin 2004 sur les plaintes relatives à une violation du droit à faire entendre sa cause dans un délai raisonnable ((
Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki
) («
la loi de 2004
») (le droit interne ci
‑
dessous)), cette plainte ne peut pas être diligentée dans une procédure relative à l’octroi d’un congé pénal.
La séance subséquente devant le tribunal régional de Łódź fut fixée au 23
mai 2019.
La procédure est en cours.
Le droit interne pertinent
La loi de 2004
L’article 2 alinéa 1 de la cette loi prévoit qu’une partie à une procédure peut se plaindre [dans le cadre de la procédure] d’une violation de son droit à faire entendre sa cause dans un délai raisonnable si la procédure dure plus longtemps que nécessaire pour examiner les circonstances factuelles et juridiques de l’affaire (...) ou pour mener à son terme une procédure d’exécution ou une autre procédure concernant l’exécution d’une décision de justice (durée excessive d’une procédure).
L’article 2 alinéa 1b de cette loi énonce que les stipulations de son alinéa
1 [...] ne sont pas applicables aux affaires dont il est question à l’article
1
alinéa 1 du code d’application des peines («
CAP
») du 6
juin 1997, hormis celles concernant l’obligation de réparer un dommage ou un préjudice ou celle de payer une somme (
nawiązka
) à la victime [de
l’infraction].
Le code d’application des peines
L’article 1 alinéa 1 du CAP indique que ce code règlemente l’application des décisions rendues dans les procédures pénale, pénale fiscale, celle afférente aux délits fiscaux, celle concernant les délits et les mesures privatives de liberté, sauf en cas d’indications contraires de ce code.
L’article 150 de ce code prévoit que
l’application d’une peine d’emprisonnement est reportée en cas de maladie mentale ou de toute autre maladie grave rendant impossible son application jusqu’à la suppression de ces obstacles. Est considérée comme maladie grave la situation où l’incarcération de la personne condamnée pourrait comporter un risque pour sa vie ou mettre sa santé en grave danger.
L’article 151 alinéa 1 de ce code prévoit que le tribunal peut reporter l’application d’une peine d’emprisonnement pour une durée correspondant à une période pouvant aller jusqu’à un an, lorsque son application immédiate pourrait avoir des conséquences trop graves pour la personne condamnée ou pour sa famille.
Citant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir été incarcéré en dépit de son état de santé et de n’avoir pas bénéficié de soins adaptés en milieu carcéral.
Citant l’article 13 de la Convention et, en substance, l’article 6 de celle
‑
ci, le requérant se plaint de la durée de la procédure afférente à sa demande visant à l’octroi d’un congé pénal et de l’absence d’un recours effectif pour s’en plaindre.
1.
Compte tenu de l’état de santé du requérant, son incarcération est-elle compatible avec l’article 3 de la Convention ? Par ailleurs, les autorités nationales se sont-elles convenablement acquittées de l’obligation leur incombant en matière de protection de la santé et du bien-être du requérant, notamment par l’administration des soins médicaux requis
?
2.
L’article 6 de la Convention est-il applicable à la procédure diligentée par le requérant en vue de l’octroi d’un congé pénal pour motif de santé
? Dans l’affirmative, la durée de cette procédure est-elle raisonnable, au sens de cette disposition de la Convention
?
3.
Le requérant disposait-il d’un recours interne au moyen duquel il aurait pu se plaindre de la durée de la procédure tendant à l’octroi d’un congé pénal pour motif de santé
?